Context
” Ai să cunoşti succesul pe scenă. Ai să simţi cum sala întreagă stă aninată de buzele tale, trăieşte, râde, plânge şi vibrează o dată cu tine. Ai să simţi fiinţa aceea unică pe care tu ai creat-o, în întunericul sălii, căreia tu i-ai dat un singur suflet, sufletul tău, dăruit personajului, şi care a izbutit să contopească acele sute de suflete într-o singură simţire.” (Maria Filotti)
Maria Filotti, una dintre cele mai mari actrițe pe care le-a avut România, și-a petrecut mare parte din viață în lumina reflectoarelor, muncind asiduu și ducându-și meseria la superlativ. A jucat în 167 de piese, dintre care în 45 a deţinut roluri principale, în 51 de ani de carieră. Talentul celebrei actriţe i-a fost descoperit de un profesor, atunci când a susţinut examenul de bacalaureat. Arta ei de a juca a îmbinat forța temperamentală cu aprofundarea psihologică a rolului.
Viața și activitatea
S-a născut în comuna Batogu, de lângă Brăila, locul natal fiind descris ca „un sat așezat în șes, cam între gările Inaca și Dedulești, în apropierea râușorului Călmățui, care era tare poznaș: când era uscat ca-n palmă, când se revărsa înecând recolta.” La Brăila, pe când era la școală, a văzut prima piesă de teatru. Pe vremea aceea nu exista la Brăila un liceu de stat pentru fete, așa că, după absolvirea cursului primar, în anul 1895, a fost înscrisă ca internă la o instituție particulară, „Școala secundară de fete”, condusă de o asociație de profesori și care purta numele întemeietorilor ei, un grec și un italian: Penetis și Zurmali. Examenul de bacalaureat l-a susținut la Liceul ”I.C. Massim”, secția clasică, încheind cu susținerea temei „Opera politică și literară a lui Dumitrie Cantemir”. Președintele comisiei de examinare era profesorul universitar Ștefan Sihleanu, director al Teatrului Național București în acea perioada. Sihleanu este cel care descoperă calitățile artistice înnascute ale Mariei Filotti. După terminarea studiilor liceale s-a înscris la Universitatea din București la secțiile Litere, Filosofie și Drept, dar Ștefan Sihleanu a determinat-o să încerce și la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică.
Intră la Conservator, unde a fost eleva maestrei Aristizza Romanescu, care îi va spune ce bucurii îi poate dărui scena și care-l va convinge pe tatăl viitoarei artiste, cu ocazia unui turneu a teatrului din Craiova în drum spre Teatrul Național din Iași, să nu se împotrivească ca Maria să facă teatru. În anul 1905 a făcut un alt turneu, cu Petre Sturdza – jucând în piesa lui Giacosa, ”Ca frunzele ”- și apoi cu Petre Liciu. Renunță la Facultatea de Drept. În anul 1906 dă examenul de absolvire a Conservatorului cu Fedra. În primăvara aceluiași an, Maria acceptă, la îndemnul profesoarei sale, propunerea pe care i-o făcuse scriitorul Haralamb Lecca, ce fusese numit director la Teatrul Național din Iași, și semnează un contract pentru o stagiune la acel teatru începând de la 1 septembrie 1906. Din această cauză, se mută și cu ultimul an de studii la Facultatea de Litere din Iași.
Pentru examenul de absolvire a pregătit și cu maestrul Nottara piesa ”Frații”- în care dădea replica unor colegi ce-și treceau examenul – și piesa „Fântâna Blanduziei”, care se juca pentru producția de absolvire a promoției 1906, de elevii din ultimii ani de la clasele celor doi profesori, împreună. Examenul l-a dat pe scena Teatrului Național București, unde pășea pentru prima dată. Alexandru Davila, ca director al Teatrului Național, era și președintele comisiei. El o remarcă pe Maria și vrea să-i ofere un contract, dar Haralamb Lecca nu este de acord să rezilieze contractul.
La Iași, în primul an de carieră, înaintea premierei de debut ” În lumea mare” de Dumas-fiul, a jucat pe Nerra din „Fântâna Blanduziei” , într-un spectacol festiv, organizat cu prilejul dezvelirii bustului lui Alecsandri, în fața Teatrului Național. În cele câteva luni ale stagiunii, din octombrie 1906 până în februarie 1907 a jucat urmatoarele roluri: Berta din „Victimele legii”, Germaine din „Banii” a lui Octave Mirbeau, Clara Torini din „Jucătorii de cărți”, de H. Lecca, Thomry din „Martira”, de Jean Richepin, Heriette din „Două orfeline”, „Vijelia”, de Bernstein, și Nelly Rosier din „Stafia bărbatului” .
În aprilie 1907, în cursul turneului cu Agatha Bârsescu a fost chemată la București pentru semnarea contractului cu Teatrul Național. A debutat pe scena Teatrului Național din București în seara de 29 septembrie 1907, la deschiderea stagiunii, cu rolul Vidrei din „Răzvan și Vidra” de Bogdan Petriceicu Hasdeu. A jucat în 167 de piese dintre care în 45 a deținut roluri principale. A jucat alături de marii înaintași ca Nottara, Aristizza Romanescu, Agatha Bârsescu, Petre Liciu. A avut parteneri admirabili Aristide Demetriade, Nicolae Soreanu, Tony Bulandra. A jucat de la roluri ingenue până la femei fatale, regine, personaje clasice, personaje de legendă, cochete și, „din când în când… câte un om adevărat”.
Timp de trei decenii a fost profesoară la Conservatorul de Artă Dramatică București
Din 1930 a fost aleasă președinta Sindicatului Artiștilor Dramatici și Lirici, a fost membră, ca reprezentantă a României, în Comitetul Internațional al Societății Universale de Teatru și societară de onoare a Teatrului Național București. Teatrul din Brăila poarta numele Mariei Filotti din 1969.Maria Filotti este mama scriitorului și producătorului Ion Filotti Cantacuzino și bunica actorului Șerban Cantacuzino.
Primul Război Mondial o surprinde la Iaşi. Maria Filotti s-a implicat în ajutorarea răniţilor români de pe front şi a organizat la Iaşi un spital de campanie unde a îngrijit răniţii. În acelaşi timp a continuat să joace teatru.
“Îmi reamintesc şi astăzi ziua în care am cunoscut-o pe Maria Filotti. O văzusem şi o aplaudasem de multe ori pe scenă, scrisesem chiar despre ea. Dar în clipa în care după o protocolară ciocănitură uşa biroului meu de la ziarul Facla s-a deschis, nu simpla politeţe m-a îndemnat să mă ridic în picioare. Salutam o mare glorie a scenei dar aduceam în primul rând omagiu unei extraordinare frumuseţi. Înaltă, purta o pălărie cu boruri mari iar privirile ei desfăşurau în odaie suluri de întunecată catifea. Deşi am recunoscut-o din prima clipă – cine ar fi putut să o confunde? – n-am putut articula nici un singur cuvânt. Îl căuta pe scriitorul Ion Vinea ca să protesteze împotriva unei note din gazetă. Am rezolvat eu. La plecare mi-a întins imperial mâna pe care m-am înălţat să o sărut. Şi am rămas singur mut, imobil, prostit – aşa cum nu mai rămân în asemenea ocazii, tinerii de astăzi. Fiindcă n-au prilejul s-o vadă de aproape pe Maria Filotti.” – scria gazetarul Nicu Carandino.
Cum era Maria Filotti pe scenă? Imaginaţi-vă o fiinţă omenească acoperită de un miliard de licurici. (Rodica Mandache). Reușește să revitalizeze „Teatrul Mic” pe care oamenii îl cunoșteau de acum drept „Teatrul Mariei Filotti”. Al Doilea Război Mondial o găsește în București, iar teatrul său mic este distrus din cauza bombardamentelor. Maria Filottti reușește după război, cu împrumuturi de la bănci și cu ajutorul fiului său, să ridice o nouă clădire a Teatrului Mic. Joacă aici, până la naționalizarea făcută de comuniști, mari actori precum Birlic și Beligan.
Pe 23 ianuarie 1953, prin decretul nr. 43 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Socialiste Române, i se acordă titlul de „Artist al Poporului” pentru meritele deosebite în artă și pentru activitatea merituoasă. Maria Filotti moare pe 5 Noiembrie 1956 în București, la vârsta de 73 de ani.
Autor: Alexandru Balaci
*
Bibliografie
Calendar Rador
https://www.enciclopediaromaniei.ro/wiki/Maria_Filotti
https://m.cinemagia.ro/actori/maria-filotti-59062/biografie/
RADOR – 9 octombrie
