Cea mai cunoscută poveste despre un om ce se descurcă cu mai multe sarcini în același timp este legată de un bărbat – oamenii, chiar dacă nu-și amintesc detalii legate de Waterloo, probabil că știu că Napoleon Bonaparte a reușit să facă cu ușurință mai multe lucruri în același timp. Cu toate acestea, conform multor studii, femeile sunt mai bune la multitasking. Acest lucru se vede cel mai clar în testele de trecere în viteză de la o activitate la alta. Cu un avans mare asupra bărbaților, femeile sunt mai rapide, mai calme, mai atente, mai organizate, mai ales în etapa de planificare a multitasking-ului.
Alte studii, mai puțin numeroase, au constatat că bărbații au rezultate mai bune atunci când se concentează pe o singură activitate.
Un motiv pentru aceste constatări contradictorii poate fi faptul că cele mai multe studii de până acum au investigat diferențele de gen folosind sarcini de laborator artificiale care nu corespund activităților complexe și provocatoare ale multitasking-ului în viața de zi cu zi. Și există un alt posibil vinovat pentru concluziile mixte – diferiți cercetători definesc multitasking-ul în mod diferit.
Din studiile făcute cu bărbați și femei cu abilitățile cognitive, se știe că performanța sexelor este în general destul de asemănătoare. Cu toate acestea, există câteva sarcini în care bărbații și femeile se depășesc reciproc. Bărbații tind să se descurce mai bine atunci când își imaginează cât de complexe ar arăta figurile tridimensionale dacă ar fi rotite. Femeile depășesc în general bărbații în a își aminti o listă de cuvinte sau conversații.
La urma urmei, tot mai multe proiecte de cercetare descoperă că ambele sexe stau prost la multitasking și oferă dovezi ale eficienței scăzute a multitasking-ului și ale potențialului său de risc ridicat. Deci, chiar dacă femeile sunt mai bune în a controla mai multe activități în același timp, acesta nu este neapărat un avantaj. O alegere perdantă este, de exemplu, urcarea și coborârea scărilor, potrivit unei analize a accidentărilor făcută de o echipă de la Universitatea Purdue din SUA.
Dintre toate tipurile de căderi, cele de pe scări duc cel mai adesea la răni, inclusiv decese sau la consecințe grave pentru mobilitate și sănătate în general. S-a constatat că și copiii sub 3 ani, tinerii, în principal femei, și cei peste 85 de ani sunt cei mai predispuși să cadă pe scări. Pentru femeile în anii activi, probabilitatea de a se răni pe trepte este cu 80% mai mare decât riscul bărbaţilor de vârsta lor. Pentru cei mai mici și cei mai în vârstă, există o explicație logică a accidentelor și are legătură cu echilibrul și mobilitatea. În anii de tinerețe, se pare că influențează nu atât factorii fizici și fiziologici, cât obiceiurile comportamentale care facilitează distragerea atenției. Tendința femeilor de a avea mai multe sarcini în același timp și de a vorbi pe scări poate fi mai riscantă decât obiceiul bărbaților de a face mai mulți pași deodată și de a nu se uita la trepte. În mod logic, „scurtarea” numărului de trepte poate fi explicată în multe cazuri prin înălțimea masculină mai mare, respectiv prin picioarele mai lungi.
Cercetătorii au observat comportamentul tinerilor, femei și bărbați, pe două scări de lungimi diferite. Studiul a identificat opt tipuri de comportamente de risc: a nu folosi balustrada, nu se uită la trepte la coborâre, poartă pantofi nepotriviți, au o conversație, folosesc dispozitive electronice, au mâinile în buzunare, transportă ceva și a sar pe trepte
Obiceiurile femeilor se dovedesc a fi mai riscante, deși, spre deosebire de bărbați, acestea nu sar peste pași și nu se uită la picioare când calcă pe o platformă. E mult mai probabil ca femeile să facă mai multe sarcini în timp ce urcă scările și poartă o conversație. Echipa de cercetare a concluzionat că acest lucru ar putea explica diferența dintre rănile pricnuite pe scări la bărbați și femei, în funcție de tiparele comportamentale ale acestora.(www.24chasa.bg – 12 octombrie)/pmirela
RADOR RADIO ROMÂNIA (12 octombrie)
