Context
La 13 octombrie 1923, oraşul Ankara a fost declarat capitală a Turciei. Înainte de acea dată, capitala era la Istanbul. Dar de ce s-a ales acest oraș pentru a fi capitala?
Ankara atunci și acum
Luptele de emancipare naţională, dar și războaiele austro-ruso-turce lăsat urme adânci în funcționarea statală din secolul al XIX-lea. Formarea statelor naţionale independente Grecia, Serbia, Muntenegru, România, Bulgaria, pierderea Algeriei, Tunisului, Egiptului au contribuit la creșterea dependenţei statului turc faţă de puterile europene, îndeosebi faţă de Franţa şi Marea Britanie. Revoluţia ”junilor turci” din 1908 a adus înapoi Constituţia liberală din anii 1876-1878. În urma războiului italo-turc din 1911-1912, Imperiul Otoman a pierdut Cirenaica şi Tripolitania, iar în urma războaielor balcanice (1912-1913) mai avea în posesie, în Europa, doar oraşele Adrianopol (n.r. Edirne, oraș de granite cu Bulgaria) şi Istanbul.
Convenţia de armistiţiu semnată la Mudros, la 30 octombrie 1918, de Imperiul Otoman şi de forţele aliate punea capăt participării otomane în Primul Război Mondial. Armistiţiul a fost urmat de ocuparea capitalei Constantinopol de trupele britanice, franceze, italiene şi greceşti. Primele trupe franceze au intrat în oraş la 12 noiembrie 1918, urmate, a doua zi, de cele britanice. Trupele italiene au acostat lângă Galata, la 7 februarie 1919. Prin aceeaşi convenţie au fost predate garnizoanele rămase în afara Anatoliei, au fost ocupate forturi care controlau strâmtorile Dardanele şi Bosfor. Aliaţii îşi rezervaseră dreptul de a ocupa orice teritoriu otoman în momentul în care le-ar fi fost ameninţată securitatea. Singura zonă care rămăsese sub controlul turcesc era podișul Anatolia. Ocupaţia a avut două etape: faza iniţială, în conformitate cu armistiţiul din 1918, care a făcut loc în 1920 unui alt aranjament în temeiul Tratatului de la Sevres (10 august 1920).
Granițele se redesenau. Semnarea tratatului a însemnat sfârşitul Imperiului Otoman şi a obligat Turcia să renunţe la drepturile sale asupra posesiunilor din nordul Africii şi din Peninsula Arabică. Se forma statul independent Armenia, mare parte a kurzilor erau incluși într-un stat numit Kurdistan Tratatul nu a fost ratificat, pe plan intern fiind declanşată lupta politică de renaştere naţională în jurul liderului Mustafa Kemal, ceea ce a oferit prilejul pentru apărarea intereselor poporului turc faţă de condiţiile împovărătoare ale acestui document. Au fost demarate demersuri pentru stabilirea unor noi negocieri privind un nou acord cu puterile europene.
Pe de altă parte Izmirul fusese invadat de armata greacă, iar aceasta înainta în Anatolia. Începe astfel rezistenţa din Anatolia, motiv pentru care forţele aliate au cerut guvernului otoman să trimită un inspector general al armatelor otomane în zonă pentru a restabili structura de comandă în armatele otomane dispersate şi pentru a zdrobi rezistenţa în devenire.
Acest inspector va fi Mustafa Kemal. Poziţia sa publică şi militară crescuse, din poziţia de comandant militar care a câştigat bătălia de la Gallipoli. El ajuge, la 19 mai 1919 la Samsun, în calitate de inspector general al Armatei a 9-a. Mustafa Kemal a trimis primul său raport sultanului pe 22 mai, subliniind că turcii nu vor accepta subjugarea străină şi a dat semnalul începerii luptei de eliberare naţională. A trimis telegrame către organizaţiile de rezistenţă din toată Anatolia pentru a organiza demonstraţii în masă împotriva ocupaţiei şi pentru a informa publicul despre gravitatea situaţiei. Mai mulţi generali din conducerea armatei otomane şi trupele lor s-au alăturat lui Mustafa Kemal şi au semnat Declaraţia de la Amasya la 22 iunie 1919. Această declaraţie a inclus primele semne ale viziunii lui Ataturk asupra suveranităţii naţionale şi a guvernării democratice pentru poporul turc.
Ulterior, Mustafa Kemal preia conducerea, după două congrese naţionale cu reprezentanţi din tot Imperiul, la Erzurum şi Sivas, urmate de formarea unui parlament naţional la Ankara la 23 aprilie 1920. A fost ales comandant şef şi a organizat restul forţelor otomane, precum şi forţele neregulate aflate sub comanda centrală a guvernului de la Ankara, creând o nouă armată care în cele din urmă a învins forţele de ocupaţie. Succesul Mişcării Naţionale Turce împotriva grecilor şi francezilor a determinat semnarea, la 11 octombrie 1922, a armistiţiului de la Mudania, între Marea Britanie, Franţa şi Italia pe de o parte şi Turcia pe de altă parte, la care a aderat, la 14 octombrie 1922, şi Grecia. Armistiţiul a restaurat suveranitatea turcă asupra Istanbulului, asupra strâmtorilor şi asupra estului statului turc. Marea Adunare Naţională a Turciei de la Ankara a desfiinţat Sultanatul la 1 noiembrie 1922.
La 21 noiembrie 1922, la Lausanne, au fost declanşate negocierile politico-diplomatice între guvernul turc şi cancelariile europene, care s-au concretizat, la 24 iulie 1923, prin semnarea Tratatului de la Lausanne. Acordul a intrat în vigoare în 6 august 1924 şi a revizuit clauzele Tratatului de pace de la Sevres. La 29 octombrie 1923, Turcia a fost proclamată republică.
Un oraș în inima Anatoliei
La 13 octombrie 1923, oraşul Ankara a fost declarat capitală a Turciei, în locul metropolei Istanbul. A fost o schimbare radicală, căci Istanbul era unul dintre cele mai mari oraşe ale Europei, iar Ankara un oraş mic, care avea numai 35.000 de locuitori. De atunci, oraşul Ankara a devenit al doilea cel mai mare oraş din Turcia. Regiunea metropolitană a Ankarei are azi aproape cinci milioane de locuitori.
Este interesant de notat că Ankara se află la 938 de metri altitudine şi găzduieşte numeroase clădiri, ministere şi ambasade. Oraşul se numea cândva Angora în Europa, iar numeroase rase de animale poartă numele acesta, mai ales pisicile de Angora, iepurii de Angora şi caprele de Angora, care produc celebra lână de mohair. Situată în centrul Anatoliei, Ankara este un important nod comercial și de tranzit, fiind „placa turnantă” a drumurilor și căilor ferate turcești. Dispune de câteva universități, Biblioteca Națională, Muzeul Arheologic, Muzeul Etnografic și Muzeul Civilizațiilor Anatoliene. Mausoleul Mustafa Kemal Atatürk, personalitatea cea mai importantă a Turciei secolului al XX-lea, este amplasat în Ankara. metropola se bucură de o climă continentală, vara cu temperaturi ridicate şi ierni geroase. Beneficiază de reţele de transport de ultimă generaţie, aeroport, gări şi autostrăzi ce fac legătura cu cele mai importante locuri din Turcia, Ankara poate fi comparată şi cu un muzeu în aer liber.
Orașul se află pe locul întâi în lista capitalelor țărilor europene după suprafață.
Autor: Alexandru Balaci
Bibliografie
Calendar Rador
https://www.agerpres.ro/documentare/2023/10/13/un-secol-de-istorie-ankara-a-fost-proclamata-capitala-a-turciei-13-octombrie–1185479
https://historia.ro/sectiune/travel/la-plimbare-prin-capitala-turciei-ankara-580077.html
