Ion Ioan Diaconu: La Radio a existat emisiunea Memoria pământului românesc
Emisiunile de istorie au existat la Radio România încă de la început. În perioada interbelică erau ascultate conferințele pe care le țineau în direct marii istorici români, în frunte cu Nicolae Iorga. După venirea comuniștilor la putere, emisiunile de istorie nu au mai fost transmise direct, ele erau înregistrate și supuse vizei politice. Și, cu toate acestea, era greu să impui unor academicieni tonul ageat de comuniști. De exemplu, când academicianul Andrei Oţetea vorbea de 1821, imediat amintea de ruşi și nu folosea cuvinte bune, arătând că revoluţia a fost înăbuşită şi cu ajutorul ruşilor… Emisiunea se strecura greu pentru că academicianul Oțetea era ferm și nu accepta modificarea textului. Până la urmă se găsea formula ca toată lumea să fie mulțumită. La propunerea realizatorului Dionisie Șincan, în 1965, în grila de programe radio a intrat o nouă emisiune de istorie: „Memoria pământului românesc”. Responsabil de această emisiune a fost numit Ion Ioan Diaconu. Intrat în Radio prin concurs în anul 1968, Ion Ioan Diaconu a primit să facă această emisiune în ianuarie 1969 și a realizat-o până în 17 noiembrie 1989. Despre personalitățile care s-au perindat la microfonul acestei emisiuni, Ion Ioan Diaconu a vorbit într-o înregistrare de istorie orală realizată în 1998:
„Emisiunea, care debutase în toamna anului 1965, era deschisă tuturor celor care aveau ceva să spună despre istoria patriei. (…) Aria sa de informare, prezentare şi comentare s-a întins de la cultura de prund, descoperită şi scoasă la lumină de C. S. Nicolaescu Plopşor, până la măreţia falsei Epoci de Aur Nicolae Ceauşescu. Ca timp de emisie a avut când 30 de minute, când 25 de minute, când 20 de minute. Caracter de revistă, dar şi tematic. Au fost emisiuni de sine stătătoare despre Alexandru Ioan Cuza, despre Constantin Brâncoveanu… Ca revistă de istorie vorbită, emisiunea a fost susţinută în acest răstimp de vocile unor personalităţi de prestigiu ale vieţii noastre ştiinţifice şi culturale, între care amintesc aici pe Constantin si Hadrian Daicovici, Constantin C. Giurescu şi Dinu C. Giurescu, Emil Condurachi, Dumitru Tudor, Aurelian Sacerdoţianu, Dumitru Berciu, Mircea Petrescu Damboviţa, Dionisie M. Pippidi, Eugen Comşa, David Prodan, Dumitru Almaş, Ştefan Pascu, Eugen Comşa, Ştefan Ştefănescu, Mihai Berza, Ioan Dimitrie Suciu, Vlad Georgescu (ajuns între timp unul dintre directorii postului de radio Europa Libera), Vasile Draguţ, Răzvan Theodorescu, Ghorghe Platon de la Iaşi, Florin Constantiniu, Gheorghe Buzatu cu revelaţia documentelor istorice din arhive mai puţin cunoscute, Alexandru Zub, Dan Zamfirescu, Şerban Cioculescu cu o rubrică intitulată „Poezia documentelor istorice”, Virgil Cândea, mereu cu ceva nou adus din ţară sau din străinătate, Dan Berindei, apărător al paşoptiştilor, G. D. Iscru, cu naţionalismul lui curat, cu sensul de patriotism, Ion Horaţiu Crişan, care din student la medicină a ajuns student la istorie şi s-a făcut arheolog, Florin Medeleţ, unul din directorii muzeului Banatului din Timişoara, Petre Roman – un vestit arheolog român, Stelian Neagoe şi mulţi alţii, tot atât de buni căutători de comori documentare întru susţinerea coloanelor istoriei noastre naţionale, la care se adaugă personalităţi ale vieţii ştiinţifice internaţionale prezente în ţară cu prilejul unor congrese şi reuniuni ştiinţifice cu caracter mondial. (…) Aş mai vrea să subliniez un aspect mai puţin cunoscut, şi anume că prin anii 1969-1970 s-a stârnit de la microfonul emisiunii „Memoria pământului românesc” un veritabil război al savanţilor. Pot fi ascultate emisiuni cu disputa, de pildă, dintre Dumitru Tudor şi Constantin Daicovici pe tema „Unde se află Malba”, de fapt Romula sau, dacă vreţi, Romula Magna, la Reşca Romanaţi sau în Banat. De remarcat că Romula apare ca singurul oraş de seamă al Daciei cu un nume nedacic şi cu un diminutiv de la Roma – Romula însemnă Mica Romă…căutând să arate prin asemenea toponime originea ei latină încă de la întemeiere ca aşezare romană de veterani şi colonişti latini, a zis Dumitru Tudor. Ruinele înfloritorului oraş după cel care a fost profesor universitar doctor docent Dumitru Tudor, cercetător, arheolog, care au mai putut scăpa de la distrugerile oamenilor, sunt ascunse parţial sub casele şi gospodăriile satului Reşca, azi judeţul Olt. După aceea aş aminti de emisiuni cu probleme controversate ale istoriografiei româneşti, susţinute de Constantin C. Giurescu în temeiul unor argumente greu de tăgăduit. Emisiunea a avut, la un moment dat, şi o rubrică mai lejeră intitulată „Poezia documentelor istorice” – autor Şerban Cioculescu, pe vremea când a fost directorul Bibliotecii Academiei Române şi încă una „Anecdotica istorică”, precum şi rubrica susţinută o vreme de profesorul universitar doctor Aurelian Sacerdoţeanu şi intitulată „Toponimia istorică””.
[Interviu realizat de Virginia Călin, 1998]
