Duminică, 15 octombrie, se împlinesc 25 de ani de la moartea actriţei de teatru şi film Leopoldina Bălănuţă.
S-a născut la 10 decembrie 1934, la Hăulişca, judeţul Vrancea, fiind fata cea mică a preotului Neculai Bălănuţă şi a Sandei.
A frecventat, la Focşani, Şcoala de Fete nr. 4.
Leopoldina şi sora ei, Claudia, sunt repartizate de către nou-instauratul regim comunist la Jariştea, în calitate de profesoare suplinitoare.
În anul 1957, a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale”, la clasa profesorilor Marietta Sadova şi Marcel Anghelescu.
A fost actriţă de teatru şi film, interpretând roluri în piese din dramaturgia naţională şi universală pe scenă, la TV, la Radio şi în filme.
Imediat după absolvire, a început activitatea artistică la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ.
În vara lui 1958, tatăl său este ridicat de Securitate şi condamnat la 36 de luni de muncă într-un lagăr pentru bănuiala unor activităţi de legionarism înainte de 23 august 1944. A stat un an în lagărul de la Culmea, iar până la liberare, la 23 februarie 1961, a fost închis la Periprava.
În anul 1959, actriţa a venit la Bucureşti, la Teatrul pentru tineret şi copii (devenit, mai apoi, Teatrul Mic), unde a jucat timp de patru decenii.
A creat numeroase recitaluri de poezie, pe versuri de Eminescu, Nichita Stănescu, R. M. Rilke, Ion Barbu.
A debutat pe scena Teatrului Mic cu piesa „Prima întâlnire”.
În cei 40 de ani de activitate teatrală pe scena Teatrului Mic sau a Teatrului Bulandra, Leopoldina Bălănuţă a dat viaţă mai multor personaje pline de dramatism. A fost Veta din ”O noapte furtunoasă” (1957), Gittel din ”Doi pe un balansoar” (alături de Victor Rebengiuc, 1964), Baba Maranda din ”Baltagul” (1968), Veronica, alături de Florin Piersic, din ”Eminescu şi Veronica” (1970), Antigona, din piesa cu acelaşi nume (1971), Sonia din ”Unchiul Vania” (1978), Magda Mărculescu din ”Un pahar cu un sifon” (1980), Regina Margareta din ”Ivona Principesa Burgundiei” (1983), Isabella din ”Amurgul burghez” (1986), Volumnia din ”Coriolan” (1987), Dandanache din ”O scrisoare pierdută” (1988), Medeea din ”O trilogie antică” (1990), primăriţa din ”Dacă dă Dumnezeu şi plouă” (1993).
În 1963, debutează în film, în ”Pisica de mare” (1963). Au urmat: ”Nunta de piatră” (1971), ”Tatăl risipitor” (1974), ”Dincolo de pod” (1975), ”Pe firul apei” (1978), ”Ion – blestemul pământului, blestemul iubirii” (1979), ”Înghiţitorul de săbii”, ”Semnul şarpelui” (1981), ”Mult mai de preţ e iubirea”, ”Năpasta” (1982), ”Scopul şi mijloacele” (1983), ”Punct şi de la capăt” (1985), ”Umbrele soarelui” (1986), ”Rămânerea” (1990), ”Balanţa” (1991), ”Chira Chiralina” (1993).
În ultimii ani ai vieţii, Leopoldina Bălănuţă a fost directoare a Teatrului Mic.
Leopoldina Bălănuță a avut și o colaborare de succes cu televiziunea. Gaițele (1993), Strigoii (1992), Trandafirul și coroana, Conu’ Leonida față cu reacțiunea (1985), Moartea unui comis voiajor (1977), Idolul și Ion Anapoda (1991) sunt doar câteva din piesele în care a apărut la Televiziune.
Actriţa a avut o colaborare remarcabilă şi cu Teatrul Naţional Radiofonic, printre piesele în care a a jucat aici aflându-se Acești nebuni fățarnici, Anatema actor, Anna Karenina, Cuibul de piatră, Deliana, Martin Eden, Medeea, Miorița, Noaptea iguanei, O zi mai lungă decât veacul, Oamenii cavernelor, Pană Lesnea Rusalim, Povestea brățării de gleznă, Săptămâna luminată, Sechestrații din Altona, Straniul interludiu, Trei mistere, Tristan și Isolda, Vassa Jeleznova, Viforul.
Leopoldina Bălănuţă a dat un regal de muzică şi poezie, împreună cu Narcisa Suciu, în spectacolul „O întâmplare a fiinţei” din 27 ianuarie 1998, pe versurile poeţilor Ana Blandiana, Ştefan Augustin Doinaş, Magda Isanos, Nicolae Labiş şi Nichita Stănescu.
A primit numeroase premii de interpretare pentru teatru şi film, printre acestea numărându-se şi premiul ACIN 1972 pentru rolul din filmul „Nunta de piatră”. În 1967, a primit Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.
În 1997, Leopoldinei Balanuţă i-a fost decernat ”Premiul de Excelenţă” al UNITER, pentru excepţionala interpretare din ultima sa apariţie pe scena Teatrului Naţional, în spectacolul ”O batistă în Dunăre” de D.R. Popescu.
A fost căsătorită, mai întâi, cu actorul Gheorghe Ionescu Gion şi, apoi, mai bine de două decenii, cu actorul Mitică Popescu. Nu a avut copii.
Leopoldina Bălănuţă a murit la 15 octombrie 1998, la Bucureşti, la vârsta de 63 de ani.
