Iar o să spuneți că ne lăudăm, dar ceea ce vom zice în continuare este probat în fiecare zi, Radio România are două posturi dedicate exclusiv culturii: Radio România Cultural și Radio România Muzical, cinci ansambluri muzicale, o redacție de teatru și o editură. În condițiile astea, suntem sau nu, cel mai mare furnizor de cultură din România? Suntem! Mulțumim! Categoria pentru care vom acorda acum un premiu este Cultură și Arte. La Categoria Cultură şi Arte nominalizaţii sunt: Constantin Chiriac pentru longevitatea Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, Mircea Cărtărescu pentru viziunea creativă din roamanul „Theodoros”, Mihai Constantinescu pentru devotamentul faţă de Festivalul Internaţional „George Enescu”, Daniel Jinga pentru stagiunea centenară a Operei Naţionale Bucureşti, Alina Şerban pentru impactul global în cinematogragie. Câștigătorul acestei categorii este domnul Constantin Chiriac.
Constantin Chiriac: Bună seara! A fi om, a te întâlni cu un alt om și a-i da bună seara! A fi om, a te întâlni cu un alt om și a-l auzi cum îţi dă bună seara! A fi om, a te întâlni cu un alt om şi a vă da unul altuia bună seara! Nimic mai simplu! Dar cât de tulburător și de încărcat de farmecul acestei extraordinare aventuri care este, care ar trebui să fie pentru fiecare din noi existența umană! Am dorit să încep cu acest gând pentru că asta face de 95 de ani radioul românesc, dă bună dimineața, bună ziua, bună seara tuturor românilor și oamenilor dragi din lume. La mulți ani Radio România! Acum 30 de ani am dorit să fondez un festival, într-o comunitate care nu îmi aparținea, și care a reușit să ajungă la 30 de ani de existență. N-am făcut asta pentru premii, nu am făcut pentru ceea ce înseamnă recunoaștere personală, ci pentru bucuria și emoția unei comunități, unei regiuni și unei țări. De aceea, o să închei spunând următorul gând, poetul de al cărui piept un comitet a agățat o medalie pentru a arăta lumii întregi: iată un poet campion de categorie grea, și-a dezlipit medalia și a aruncat-o undeva departe, în largul mării. Și, de ce nu, i-a dat mării vreodată cineva o medalie? Unul din cei dintâi poeți, posesor doar al înțelepciunii cu care îl hărăzise cerul, având un plaivaz de plumb, de prisos, a scris: „Sunt încrezător în destinul omenirii şi cred, mai mult decât voi putea dovedi vreodată, în viitorul rasei umane, în importanța iluziilor, în valoarea marilor speranțe. Mi-ar plăcea să fiu în aceeași clipă o râmă, ceea ce și sunt, şi un călăreț spre stele, ceea ce și sunt”.
Felicitări! Mulţumim!/RADOR RADIO ROMÂNIA//atataru
(RADOR RADIO ROMÂNIA – 1 noiembrie)
