Autor:Alexandru Balaci
„Unii sunt celebri, alţii merită să fie!”
Introducere
Ioan Vulcan s-a născut în Agnita, pe 24 februarie 1935. A urmat cursurile școlii primare din Agnita, un loc care i-a oferit mulți prieteni și amintiri. A debutat în mass-media ca redactor la staţia radio din oraş, pentru ca în cele din urmă să ajungă la postul naţional de radio. Ioan Vulcan a fost o voce recognoscibilă peste ani, din postura de corespodent Radio România, grație subiectelor interesante pe care le dezvolta, creativității, dar și rigurozității sale. Cariera sa nu s-a încheiat nici după pensionare. Om al terenului, obişnuit să umble, să caute, să afle, să relateze și să dea viaţă vorbelor, Ioan Vulcan colaborează în continuare Radio România , dar e alături și de mai multe ziare și reviste.
O viață presărată cu dorința de a ști
Pe tot parcursul vieții sale, Ioan Vulcan s-a considerat un autodidact și un iubitor al culturii naționale. Iată ce spune despre sine:
„Un om care şi-a iubit limba maternă şi paternă, neamul, credinţa străbună, trecutul înălţător al ţării sale, prezentul trist şi viitorul optimist al României Centenare a Marei Uniri, ţară din ale căror fruntarii lipsesc străvechi pământuri dacice, precum şi milioane şi milioane de vorbitori ai limbi române! Mi-am făcut datoria cum am ştiut şi putut mai bine, mai frumos şi mai omenos. Nădăjduind ca ultima mea lacrimă fierbinte să întârzie, cât mai mult a se zvânta în noianul îndepărtat al tăcutelor tăceri ale veşniciei ! “
S-a născut pe 24 februarie 1935, într-o familie de agricultori din regatul României. Bunicii și părinții săi au lucrat pământurile moșierilor pentru a-și câștiga pâinea și a-l crește pe tânărul Vulcan.
Din amintirile sale
„Sărăcuţii şi bunii mei bunici și părinţi-plugari au lucrat pământurile altora, împărțind agoniseala muncii lor cu zgârcenia stapânilor. Că i-am auzit cu urechile mele cum își cereau iertăciune de la Bunul Dumnezeu că nu pot să mă lase să merg la grădiniţa copiiilor de sama mea, pentru că musai trebuia să pasc bivoli şi să pliveasc din cucuruze şi cartofi buruienile; să mătur curtea şi să arunc grăunţe la găini şi la raţe; să le adăp şi să le aduna ouăle pitite prin paiele, fânurile şi otăvurile șurei din fundul grădinii.
Ca, apoi, prin clasa a 4-a școlară să mă trezească că singur sinurel înjug vitele la carul plin cu gunoi şi la plugul de arat cu rotile ferecate în fier, şoptindu-le bivoliţelor la ureche că îmi este necaz, ciudă şi rușine că nu-s nici mai voinic și nici mai cuminte; nici mai priceput și nici mai omenos. Ca urmare, mă minunam nu numai că mă îmi ascultau vitele poruncile, dar şi că nu își puneau mintea cu micimea trupului meu și cu puțina mea deşteptăciune și pricepere! Și cu toate aceste necazuri și nevoi, inclusiv cele ale reformei agrare și colectivizării pământurilor, mereu mi-a părut rău că am plecat din sat la oraș, schimbând coarnele plugului cu focul și călimara.”
Începuturile în presa vremurilor
Ioan Vulcan a debutat în apropierea anilor 60 ai secolului XX, în presa acelor vremuri, cu un post de redactor-realizator la stația din orașul Agnita, după cum însuși povestește:
„Am debutat în gazetăria radiofonică în vara anului 1958, ca redactor-realizator la Staţia de Radioficare a oraşului Agnita, judeţul Sibiu, perioadă în care emisiunile postului naţional Radio Bucureşti, precum şi cele locale (de câte o oră în fiecare zi din săptămână, din care una în limba germană) puteau fi asculate, ziua şi noaptea, prin intermediul a peste 2500 de difuzoare, din tot atâtea locuinţe şi gospodării. Şi nu numai din oraşul-reşedinţă de raion Agnita, din actualul judeţ Sibiu, ci şi din trei sate aparţinătoare: Coveş, Vărd şi Ruja Tot din aceaşi perioadă calendaristică datează şi corespondeţele mele (telefonate şi scrise) la Radio Bucureşti, iar ca angajat permanent (corespondent interjudeţean, cu subredacţii la Târgu Mureş şi Miercurea Ciuc), din octombrie 1961.”
De la debut, de la vârsta de 23 de ani, ”microbul” presei nu i-a dat pace. Ioan Vulcan și-a continuat activitatea în presă până în zilele noastre, când colaborează cu Radio România și nu are de gând să se oprească aici:
„Ca urmare, atât scriptic, cât şi faptic, din 1958 şi până acum (când continui să colaborez la Radio România Antena Satelor), sunt 65 de ani de prezenţă neîntreruptă în faţa microfonului, perioadă în care se regăsesc şi cei 95 de ani de existenţă ai prestigioasei Societăţi Române de Radiodifuziune. Cea care este, ca vârstă, cu nici 7 ani mai „bătrână” decât mine! “
La 88 de ani , Ioan Vulcan este fericit că a ridicat o casă, a sădit un pom și a construit o familie. Carmen, fiica sa, i-a urmat pasiunea și a devenit, la rându-i, îndrăgita corespondentă de Sibiu a Radio România.
„Am trăit relativ mult, în timpul şi în spaţiul geografic românesc, lăsând în urma mea doi copii cuminţi, frumoşi şi talentaţi (inginerii Călin Dan şi Carmen Diana, băiatul un destoinic şi universal meşter fin şi tare îndemânatec, iar fata un excelent radioreporter şi o bună gospodină); o soţie săsoaică extrem de exigentă şi temeinic aşezată la casa şi nevoile acelei case (Herta Rehner); un maldăr de cărţi citite, adnotate sau numai răsfoite […]; un cufăr mare plin cu manuscrise şi cu adnotări de tot felul răvăşite, precum şi sute şi sute de articole publicate şi neplătite de zgârcitele gazete şi reviste, ca şi vocile, gândurile, bucuriile şi tristeţiile mele şi ale miilor de oameni cărora le-am aţinut calea cu microfonul Radioului Românesc în mână, vreme de mai bine de 65 de ani.”
Bibliografie suplimentară
