După instalarea guvernului Groza, PNL condus de Dinu Brătianu a trebuit să îşi concentreze eforturile în oranizarea opoziţiei. Bătrânii oameni politici, destul de derutaţi de noile condiţii, s-au lansat în ample analize la Centrul de Studii ori au conceput memorii de protest, în timp ce tineretul liberal a fost mult mai dinamic. Printre primele sale acţiuni s-a aflat constituirea unui grup care a umplut Bucureştiul cu manifeste anticomuniste semnate „T” – „tineret”. Grupul, format din absolvenţi de drept, a fost condus de Remus Ţeţu şi Adriana Georgescu (fosta şefă de cabinet a generalului Nicolae Rădescu). Arestaţi în vara lui 1945, cei doi au fost torturaţi de anchetatori în frunte cu Alexandru Nicolski şi chinuiţi timp de o lună de zile ca să „recunoască” implicarea fostului prim-ministru Rădescu şi a lui Dinu Brătianu în „acţiuni teroriste” desfăşurate „cu scopul răsturnării guvernului Petru Groza”. Au fost judecaţi în septembrie 1945 (în timpul „grevei regale”), şi condamnaţi la ani de închisoare, deşi vinovăţia lor nu a putut fi probată. A fost primul proces organizat de comunişti împotriva elitelor partidelor din opoziţie. A urmat momentul 8 noiembrie 1945, ziua celei mai mari manifestaţii anticomuniste de după încetarea războiului. Prilejuită de onomastica regelui Mihai, demonstraţia din Piaţa Palatului a fost dovada entuziasmului tineretului liberal şi ţărănist, precum şi a impopularităţii guvernului care nu fusese încă recunoscut de puterile occidentale, dar avea să fie câteva luni mai târziu (5 februarie 1946).
Dan Amedeo Lăzărescu, ziarist şi scriitor, membru al Tineretului Liberal din 1940, a lucrat ca redactor la Liberalul, unul dintre ziarele reprezentative ale vremii apărut în 1946 şi 1947. În perioada manifestaţiilor antiguvernametale Dan Lăzărescu era student la Drept şi activa în grupul studenţilor liberali din Universitate. Memoria sa de excepţie aduce detalii în plus în povestirile despre perioada mitingului de la 8 noiembrie 1945 şi din vremea primelor arestări.
„Erau zeci de mii de oameni în Piaţa Palatului”
„Tineretul liberal condus de Radu Câmpeanu, de Boiţeanu, de Michel Popescu – erau câteva mii de oameni – a plecat din curtea Partidului Naţional Liberal din [strada] C.A. Rosetti 37, pe la orele 8, dar nu s-a dus direct de pe C.A. Rosetti spre palatul regal, a ocolit mai multe străzi strigând: <Maniu! Brătianu!>, <Regele şi patria!> şi a strâns trecători. Eu eram la club, am rămas cu Bebe Brătianu şi m-am dus cu el pe la ora 10 în Piaţa Palatului. În acel moment, tocmai venea tineretul liberal cu pancarte, câteva mii de oameni, poate chiar mai mult, de pe Calea Victoriei şi venea şi tineretul ţărănesc – care fusese şi el anunţat – de la sediul Partidului Ţărănesc, [din strada] Clemenceau… din direcţie inversă.
Lumea se strânsese, erau zeci de mii de oameni în Piaţa Palatului, iar comuniştii veniseră cu şase camioane încărcate cu comuniştii care erau îmbrăcaţi în salopetă, ca să credem că sunt muncitori, şi care încercau să dea ocolul, dar se loveau de mulţime. Şi-atuncea nişte ofiţeri veniţi de pe front sau deblocaţi, nu ştiu ce, s-au năpustit asupra camioanelor, le-au răsturnat, i-au luat la bătaie pe ocupanţi, care au fugit, şi le-au dat foc. Şi când am ajuns în Piaţa Palatului, tocmai ardeau cele şase camioane.”
„A început să se tragă…”
„Eu eram cu Bebe Brătianu în faţa statuii lui Carol I când a început să se tragă de la Ministerul de Interne. Dar se trăgea cu gloanţe oarbe. Aşa că atunci nu s-a produs nimic. De la Athénée Palace, Mark Ethridge, reprezentantul personal al preşedintelui Truman, pe care-l cunoscusem cu câteva zile înainte, ne făcea semne şi filma toată scena. Se striga <Regele!>… în sfârşit, a fost un entuziasm nemaipomenit! Poate erau sute de mii de oameni… Comuniştii nu mai aveau ce face după ce au încercat chestia cu camioanele şi ţin minte că am străbătut toate străzile capitalei până pe la orele 5 după amiază strigând: <Maniu, Brătianu!> <Regele şi patria!>, un entuziasm nemaipomenit! Nu s-a luat nici un fel de măsură.
Seara au început arestările. Bebe Brătianu a fost chemat la Procuratură ca instigator al acestei chestiuni, dar nu s-a întâmplat nimic. Au fost câteva arestări care au… Între timp, se organizaseră în ţară fel de fel de grupe conspirative, printre care organizaţia <T> a Tineretului Liberal condus de Remus Ţeţu, vărul doamnei Mimi Ţeţu şi cu biata Adriana Georgescu, cu Laura Săulescu… Au fost toţi arestaţi, Ţeţu a reuşit să fugă în America de Sud, era acuma în Argentina. Adriana Georgescu a fost supusă la nişte chinuri înspăimântătoare, ca şi Laura Săulescu, care-i acuma în Canada…”
„Toţi au fost condamnaţi…”
„Unchiul meu, fostul ministru al Economiei, Nelu Bujoi, a finanţat aşa-numita organizaţie a <Sumanelor Negre>, în care intrau foarte mulţi ofiţeri de la fostul meu Batalion 1 de Vânători de munte, în frunte cu comandantul, colonelul Mavrichi, cu căpitanul Criveanu care fusese comandantul companiei mele, un om de mare valoare, cu nepotul mitropolitului Nifon Criveanu al Olteniei… Toţi au fost condamnaţi în procesul <Sumanelor Negre>, în care a fost condamnat şi Vintilă Brătianu şi Mihail Fărcăşanu. Mihail Fărcăşanu era demult urmărit de Serviciile Secrete – nu exista încă Securitate – pentru că protestase cu vehemenţă într-o conferinţă publică împotriva afirmaţiei de la Cluj a Anei Pauker după care oraşele din Transilvania erau locuite în marea lor majoritate de unguri, nu de români. Şi el era ascuns pe strada Pia Brătianu – pe urmă Olga Bancic şi astăzi nu ştiu cum se cheamă – în casa lui Ionel Pillat, adică socrul lui, tatăl Piei Pillat. Acolo se ascundea…
Şi-ntr-o dimineaţă, pe când ieşea [din casă], se întâlneşte cu un cetăţean care întreabă unde este Mihail Fărcăşanu – că tocmai venea să-l aresteze, dar ăştia nu erau prea pricepuţi [şi nu ştiau cum arată]. <A>, zice el, <e în casă, duceţi-vă, că-l găsiţi>. Şi ăsta a intrat şi Fărcăşanu a fugit şi s-a ascuns în altă parte şi pe urmă a plecat cu un avion, cu Vintilă Brătianu şi cu soţia lui Vintilă Brătianu.”
[Interviu de Mariana Conovici, 1996]
