Așa cum era de așteptat, presa internațională urmărește în continuare îndeaproape situația din Gaza și analizează evoluțiile și perspectivele din regiune. Cotidianul Haaretz anunță că armata israeliană a încercuit orașul Gaza cu scopul declarat de a destructura Hamas. Dar această incursiune anunțată este tot mai criticată, ca urmare a destabilizării situației umanitare din regiune. Prin vocea secretarului său general, ONU cere o pauză umanitară, scrie Le Point, în timp ce Irish Times notează că președintele irlandez Michael Higgins a cerut o încetare imediată a focului, condamnând încălcările dreptului internațional umanitar de către „actori statali și nestatali”, după cum a specificat eufemistic. Apelul șefului statului irlandez vine la câteva zile după ce oficialii israelieni i-au criticat aspru remarcile față de răspunsul militar al Israelului în Gaza, un diplomat de la Tel Aviv sugerând chiar că Irlanda a finanțat rețeaua de tuneluri subterane a Hamas.
Apelurile internaționale pentru o încetare a focului în Gaza sunt din ce în ce mai puternice, pe măsură ce amploarea distrugerii și a suferinței populației sale devine din ce în ce mai clară, analizează The Guardian, subliniind că imperativul de a pune capăt suferinței din Gaza răsună din ce în ce mai puternic, dar niciuna dintre părți nu dorește de fapt o încetare a focului.
”Scopul militar declarat al Israelului este de a distruge Hamas; iar Hamas dorește ca Israelul să comită barbarii ca răspuns la atacurile sale, astfel încât să piardă sprijinul internațional”. După cum remarcă The Guardian, încetarea focului, ca și procesele de pace, funcționează doar atunci când ambii beligeranți sunt fie dispuși, fie convinși să accepte un armistițiu și să îl respecte. Acest lucru pare puțin probabil acum.
În buna tradiție a jurnalismului de calitate, The Guardian publică și o opinie diferită, semnată de un expert negociator în Orientul Mijlociu. Pentru acesta, cităm, „Oricât de întunecate par a fi perspectivele, războiul din Gaza ar putea restarta procesul de pace”.
El reamintește că fiecare avans pașnic din regiune a fost provocat de un eveniment seismic neprevăzut. Războiul din 1967 i-a determinat pe palestinieni să-și reducă pretențiile și să accepte un stat „alături de” Israel, nu „în loc de” Israel. Războiul din 1973 a condus la tratatul de pace israeliano-egiptean din 1979. Prima intifadă palestiniană a culminat cu acordurile de la Oslo din 1993, iar a doua intifadă a impulsionat inițiativa arabă de pace din 2002”.
„Deși este prea devreme pentru a spune cu certitudine, este posibil ca tensiunea actuală să urmărească același model”, crede expertul citat de Guardian, care adaugă că o inițiativă de pace arabă susținută de Statele Unite ar putea constitui un model de conviețuire în regiune.
Sub titlul „Schismă la vârf, fuziune la bază”, Le Monde surprinde o consecință a conflictului Israel-Hamas pe care nu a anticipat-o nimeni. „În plin război în Gaza, Magrebul își reconstruiește unitatea în jurul manifestațiilor populare de solidaritate cu palestinienii, în ciuda rivalităților locale dintre state”. „De la Tripoli la Casablanca, prin Tunis și Alger, străzile nord-africane au fost febrile la unison în favoarea palestinienilor în această perioadă de intense bombardamente israeliene asupra Fâșiei Gaza. Această unire a populațiilor Maghrebului în jurul aceluiași ideal – al libertății palestinienilor – contrastează puternic cu dezbinarea dintre statele regiunii, mai profundă ca niciodată, crede editorialistul francez, amintind de tensiunile dintre Tunisia și Maroc, Algeria și Maroc sau Tunisia și Algeria.
Conflictul din Ucraina reține și el atenția presei internaționale. Șeful armatei Kievului recunoaște eșecul contraofensivei într-un interviu acordat săptămânalului britanic „The Economist”. Generalul Zalujnîi consideră că nu va exista „probabil nicio pătrundere adâncă și spectaculoasă și recunoaște sincer că armata sa se află „într-un impas”. „Conform manualelor NATO și calculelor pe care le-am făcut, patru luni ar fi trebuit să fie suficiente pentru ca noi să ajungem în Crimeea, să luptăm acolo și să ne întoarcem”, explică el. Oamenii săi au fost, însă, frânați de liniile de apărare extrem de eficiente ale Rusiei și nu au putut să se stabilească durabil pe malul stâng al Niprului, din cauza lipsei elementului-surpriză: „Vedem tot ce face inamicul și el vede tot ce facem noi”, rezumă generalul.
Deşi comandantul-șef se declară „recunoscător” pentru livrările de arme occidentale, regretă că uneori au ajuns prea târziu pentru a face o diferență reală. Rachetele cu rază lungă de acțiune şi tancurile „ne-ar fi fost deosebit de utile anul trecut”, pentru a valorifica succesul contraofensivelor de la Harkiv și Herson, dar au sosit abia anul acesta”- se arată în interviul din Economist.
Publicația spaniolă El Periodico reține că Alexei Arestovici, mediatizatul și controversatul fost consilier al președintelui ucrainean, Volodimir Zelenski, a anunțat că intenționează să candideze la următoarele alegeri prezidențiale din Ucraina, programate pentru anul viitor. Foarte popular și influent la începutul conflictului, credibilitatea i-a fost erodată deoarece unele dintre previziunile sale nu s-au îndeplinit, cum ar fi că războiul avea să se încheie în curând. Periodico reamintește că Arestovici a fost forțat să demisioneze din rolul său de consilier în ianuarie, după ce a susținut că o rachetă care a ucis 45 de persoane în orașul Dnipro a lovit clădirea după ce a fost interceptată de apărarea antiaeriană ucraineană. Eliberat din funcție, el a devenit una dintre personalitățile publice cele mai critice față de munca lui Zelenski și continuă să fie intens activ pe rețelele de socializare și în numeroase talk-show-uri de pe YouTube, unde are peste 1,7 milioane de urmăritori.
Încheiem revista presei cu un alt subiect de interes actual: inteligența artificială. Washington Post anunță că reprezentanți ai statelor de pe șase continente au încheiat joi un summit de referință privind riscurile inteligenței artificiale, în încercarea de a o reglementa. Realitatea modernă este însă una supărătoare: guvernele nu mai dețin controlul asupra inovației strategice, fapt care le face să nu poată fructifica direct una dintre cele mai puternice tehnologii pe care lumea le-a cunoscut vreodată. „Guvernele obișnuiau să controleze inovația. În cazul AI, ele au rămas în urma companiilor”, este concluzia analizei din Washington Post./rlambru
(Ruxandra Lambru /RADOR RADIO ROMANIA/)
