Marţi, 7 noiembrie, se împlinesc 40 de ani de la moartea lui Ion Jalea, remarcabil sculptor şi pedagog, membru titular al Academiei Române. Deşi a fost contemporan cu Brâncuşi şi a studiat cu Paciurea, va urma modelele monumentaliste ale lui Bourdell şi Carpeaux, influenţă care avea să-şi pună amprenta pe unele dintre lucrările sale remarcabile – ”Monumentul eroilor francezi” din Parcul Cişmigiu, reliefurile de pe ”Obeliscul Unirii” din Focşani, statuia lui Spiru Haret din Piaţa Universităţii…
Ion Jalea s-a născut la 19 mai 1887, la Casimcea, judeţul Tulcea.
În 1899, a urmat gimnaziul pentru băieţi „Mircea cel Bătrân” din Constanţa, iar între anii 1903 – 1907, va frecventa Şcoala de Belle-Arte şi Meserii din Constanţa.
Va obţine o bursă din partea Primăriei Constanţa şi îşi va continua studiile, din anul 1915, la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, cu Frederick Storck şi Dimitrie Paciurea.
8 octombrie 1982
În anul 1912, a debutat cu o expoziţie personală la Bucureşti, unde a expus lucrări inspirate din vechile basme româneşti: Sfarmă-Piatră, Briar, Remuşcarea.
Apoi îşi va desăvârşi studiile la Academia Julian din Paris şi la ”Grande Chaumiere”, sub îndrumarea lui Antoine Bourdelle, perioadă în care va frecventa şi atelierul marelui sculptor impresionist Auguste Rodin.
Pe parcursul întregii sale cariere artistice, va realiza călătorii de studiu în Franţa, Anglia, Italia (1923), URSS (1958, 1963), Austria (1961), din nou Franţa (1962), SUA (1963), Japonia (1966).
În Primul Război Mondial, Jalea a participat la înfruntare pe frontul din Moldova, unde şi-a pierdut braţul stâng.
Însă, în ciuda infirmităţii, pasiunea pentru sculptură va triumfa, urmând, de aici înainte, 60 de ani în care a realizat lucrări impresionante, surprinzând scene alegorice, religioase sau mitologice, scene de război, nuduri, portrete, reliefuri, statui, busturi şi, mai presus de toate, excepţionale lucrări de artă monumentală.
După război, va participa la o expoziţie colectivă, la Iaşi, unde va expune schiţe de front, în care artistul a evocat amintirea războiului, dar şi ororile faţă de tragediile pe care le-a provocat şi sentimentul de recunoştinţă pentru eroii căzuţi la datorie.
Experienţa războiului va sta la baza unor lucrări precum ”Monumentul soldaţilor francezi căzuţi pe teritoriul României” (Bucureşti, 1922), ”Monumentul eroilor ceferişti” (Bucureşti, 1923), ”Monumentul dedicat soldaţilor români, foşti prizonieri în Germania” (ridicat la Dieuse, Franţa), precum şi basorelieful ”Mausoleului de la Mărăşeşti”, realizat împreună cu Cornel Medrea.
În anul 1922, expune la Salonul de toamnă de la Paris, iar începând cu anul 1924, a participat la saloane oficiale, la expoziţii anuale de stat, la manifestări de artă românească, organizate la: Rotterdam şi Haga (1930); Zürich şi Bratislava (1943); Budapesta (1947); Moscova (1958); Helsinki, Leningrad, Budapesta, Bratislava, Minsk, Praga, Atena, Berlin, Belgrad (1960); Paris, Istanbul, Damasc, Alexandria, Cairo (1961); Pekin, Phenian (1966); Ulan Bator (1967); Torino (1970), precum şi la expoziţii internaţionale: Barcelona (1929); Paris (1937); New York (1939); Bienala de la Veneţia (1958); Berlin (1966); Anvers (1967); Paris (muzeul ”Rodin”, 1971).
8 octombrie 1982
În anii 1915, 1923 şi 1936, Ion Jalea a avut expoziţii personale şi la Bucureşti, la Ateneul Român, Căminul Artelor şi la Sala Dalles.
Dintre lucrările sale, realizate fie în gips, bronz, piatră sau marmură, se mai disting ”Hercule doborând centaurul”, ”Minerva”, ”Bacante”, ”Arcaş odihnindu-se”, ”Spiru Haret” (statuie, Bucureşti, 1935), ”Monumentul infanteriei” (Bucureşti, 1936), ”Mihai Eminescu” (Bucureşti), ”Mircea cel Bătrân” (Tulcea), ”Decebal” (Deva).
În anul 1932 a devenit profesor la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, iar în 1942 director în Ministerul Artelor.
Din 1946 este membru corespondent, iar din 1963 este membru titular al Academiei Române.
Luceafărul, 21 mai 1977
În 1956 este ales preşedinte iar din 1968 este preşedinte de onoare al Uniunii Artiştilor Plastici.
Pentru realizările sale remarcabile, Ion Jalea a primit o serie de premii şi distincţii: premiu la Expoziţia internaţională de la Barcelona (1932), Marele Premiu al Expoziţiei internaţionale de la Paris (1937), Premiul Naţional pentru sculptură (Barcelona, 1941), Premiul de Stat (1957), a fost distins cu titlurile de Maestru Emerit al Artei şi Artist al Poporului (1957).
Ion Jalea a murit la 7 noiembrie 1983, la Bucureşti, la vârsta de 96 de ani.
În Constanţa se află Muzeul de Sculptură „Ion Jalea”, înfiinţat în anul 1968, după ce artistul a donat 108 sculpturi, desene şi schiţe, reliefuri, statui şi busturi.
La parter şi etaj sunt expuse opere originale şi machete, lucrate în materiale şi tehnici diferite, iar tematica este variată: opere alegorice, schiţe de front, portrete, compoziţii monumentale etc.
Printre lucrările expuse se regăsesc autoportrete ale artistului, portrete ale părinţilor săi şi ale celor două fiice, portretul scriitorului Liviu Rebreanu şi un cap de Madonă de o inestimabilă valoare. Colecţia a fost întregită în 1984, cu o serie de alte sculpturi dăruite de familia artistului, ajungând astfel la un total de 227 de lucrări.
De asemenea, în faţa muzeului se află capodopera sa definitorie „Arcaş odihnindu-se”, lucrarea sa cea mai reprezentativă, creată în anul 1926.
Pe 19 martie 2009 avea loc ceremonia de inaugurare a copiei în bronz a operei de artă „Arcaş odihnindu-se”, sculptură de Ion Jalea, donaţie a statului român către Curtea de Justiţie din Luxemburg.
