PORTRET: Actorul francez Jean Marais – 25 de ani de la dispariţie

Miercuri, 8 noiembrie, se împlinesc 25 de ani de la moartea actorului şi regizorului francez Jean Marais, cel care a jucat în peste 100 de roluri în film.

Jean Marais-Villain s-a născut la 11 decembrie 1913, la Cherbourg, Manche, Franţa, părinţii săi fiind Alfred Emmanuel Victor Paul Villain-Marais și Aline Marie Louise Vassord.

La vârsta de 4 ani a fost dus la Paris, unde a fost crescut de mamă şi bunică, în condiţiile în care tatăl său a fost medic veterinar şi a luptat în Primul Război Mondial. Va urma cursurile Liceului Condorcet, fiind coleg cu Louis de Funes, Jean Cocteau şi Jean-Paul Sartre.

În 1926, a fost exmatriculat de la cursurile liceale, din cauza problemelor de disciplină, şi a fost plasat într-o şcoală internat-catolică. După alţi doi ani, va părăsi şi această şcoală, hotărând să devină actor amator.

Nu va reuşi, însă, să intre la o şcoală de teatru şi a devenit asistent fotograf şi angajat al unui club de golf. Va fi, mai apoi, băiat de prăvalie sau vânzător ambulant de ziare.

În anul 1933, regizorul Marcel L’Herbier i-a oferit un rol minor în pelicula „Les Amoureux”, debutul său actoricesc.

În 1937, la o repetiţie de scenă a „regelui Oedip”, Marais l-a revăzut pe Jean Cocteau, care va avea o influenţă majoră asupra vieţii şi carierei lui Jean Marais, fiind distribuit în aproape toate filmele sale. Cei doi vor rămâne şi prieteni apropiaţi, intimi, pentru tot restul vieţii.

În 1943, recomandat de Cocteau, care scrisese scenariul, Jean Marais primește primul său rol important, în „L’Eternel retour”, filmul lui Jean Dellanoy. Succesul a fost instantaneu, constituind debutul unei cariere artistice de aproape şase decenii.

În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, a devenit şofer de camion pentru armata franceză şi a fost decorat pentru curajul său. Tot atunci s-a căsătorit cu partenera sa de film, actriţa Mila Parély, însă cei doi au divorţat după doi ani.

Vor rămâne însă parteneri de platou, din colaborarea lor ieşind „Beauty and the Beast” (1946), sub conducerea lui Jean Cocteau.

Împreună, Cocteau şi Marais, au făcut o serie de pelicule clasice între care amintim „Orpheus” (1950) sau „Testament of Orpheus” (1960).

„Orfeu”, un deliciu suprarealist – cum l-au catalogat criticii -, a fost pelicula care i-a făcut numele nemuritor, fiind o alegorie a dramei războiului, pornită din legenda antică: regatul lui Hades i-a fost inspirat lui Cocteau de orașele bombardate în război, demonii morții sunt agenții Gestapo, iar limbajul muzelor e reprezentat de codurile folosite de Rezistență.

În 1954, apare cel mai mare succes al lui Jean Marais pe „piața” internă franceză: „Contele de Monte Cristo” de Robert Vernay, a doua adaptare cinematografică a cunoscutului roman al lui Alexandre Dumas.

La începutul anilor 1960 a aflat că are un fiu biologic, Serge Ayala, din relaţia cu Mila Parély, pe care l-a recunoscut în 1962 și care a luat în cele din urmă numele de Serge Villain-Marais.

Între anii 1960-1970, a jucat în câteva comedii populare, între care trilogia „Fantomas” (1964) a regizorului André Hunebelle.

A filmat și în România, apărând, alături de Florin Piersic, în ”Șapte băieți și o ștrengăriță” (1967). Era o coproducție româno-franceză care ajungea pe marile ecrane în iunie 1967, cu vedete internaționale în distribuție precum Jean Marais, Sydney Chaplin (fiul cunoscutului Charlie Chaplin), Marilù Tolo, Guy Bedos, Serge Ayala, Philippe Lemaire, Ettore Manni, dar și cu actorii români Florin Piersic, Șerban Cantacuzino, Aimée Iacobescu, Dem Rădulescu și Adela Mărculescu.

Marais a jucat împreună cu mulţi actori francezi importanţi ai momentului, între care Louis de Funes şi Mylene Demongeot în trilogia „Fantomas”, precum şi cu Jean Gabin, Guy Delorme, Bourvil, Danielle Darrieux, Michele Morgan, Yves Montand.

În cele şase decenii ale carierei sale prodigioase, Marais a avut colaborări de mare succes cu regizori legendari, precum Jean Renoir – „Elena și bărbații ei” (1956) sau Luchino Visconti – „Nopți albe” (1957).

După o pauză de 15 ani, Jean Marais a început să apară din nou în filme la mijlocul anilor 1990. A colaborat cu Claude Lelouch – „Mizerabilii” (1994) sau Bernardo Bertolucci – „Frumusețe furată” (1995) – cea mai notabilă interpretare a sa din această etapă artistică.

Şi-a manifestat talentul artistic remarcabil şi pe scenele cunoscutelor Théâtre de Paris, Théâtre de l’Atelie și Comédie Francaise.

A publicat cărțile autobiografice „Mes quatres verités” (1975), „Histoires de ma vie” (1975), „Contes” (1978), „Jean Marais, L’inconcevable Jean Cocteau” (1993), sau „Mes metamorphoses” (1996).

Marais și-a petrecut ultimii ani ai vieții în casa sa din Vallaruis, din sudul Franței, unde a practicat pictura, prelucrarea ceramicii și sculptura, fiind vizitat, printre alții, și de Pablo Picasso.

Jean Marais a primit numeroase premii şi a fost recunoscut internaţional pentru contribuţia sa la arta cinematografică, fiind decorat şi cu Legiunea de Onoare a Franţei (1996).

A murit la 8 noiembrie 1998, la Cannes, în urma unui infarct, la vârsta de 84 de ani și a fost înmormântat în micul cimitir Cemetiere de Vallauris.