Context
Protectoratul francez asupra Cambodgiei a reprezentat o decizie de ultim moment a Franței, care urmărea să limiteze expansiunea Siamului (Thailanda), sprijinită de Anglia, în Indochina Franceză. Între 1863 și 1953, Cambodgia a fost protectorat francez, cu o monarhie care a colaborat cu administrația franceză.
Reformele și problemele
În 1863, ofițerii francezi din Vietnam au călătorit în Cambodgia, un stat care se afla sub presiunea Siamului, în continuă expansiune teritorială. Alături de Siam, și Vietnamul presa din partea de Est, iar regele Narottama era în căutare de soluții. În momentul în care ofițerii francezi ajunși în Cambodgia, au propus un protectorat militar, cu susținere internă și externă, cu condiția ca politica externă să fie cedată total Franței. Narottama a acceptat acest lucru, mai ales că, prin intermediul tratatului, Cambodgia slăbea presiunea exercitată de Siam. Timp de 15 ani, din august 1863, francezii au sprijinit monarhia cambodgiană și guvernul legitim, în lupta cu grupările de rebeli care încercau să încheie protectoratul francez. În schimbul acestor „servicii”, ofițerii francezi au încercat să impună reforme fiscale și juridice prin care să colecteze mai mulți bani pentru Franța. Cu toate că regele Narottama s-a împotrivit creșterii taxelor, administrația franceză a început să negocieze cu Sisowath, fratele regelui Narottama, pentru a-l îndupleca pe monarh să fie de acord cu noile reglementări. În urma negocierilor, Narottama nu a vrut să cedeze și ofițerii francezi l-au silit, sub amenințarea armei, să semneze, în 1884, un tratat prin care transforma Cambodgia într-o colonie a Franței. Acest lucru nu a adus controlul pașnic al Cambodgiei, întrucât administrațiile locale au recrutat armate de mercenari și le-au îndreptat împotriva ocupației franceze.
Controlul asupra Cambodgiei a luat altă turnură când sănătătatea regelui Narottama s-a înrăutățit, iar majoritatea oficialilor cu care acesta se sfătuia au înțeles că trebuie să treacă de partea francezilor. Din 1897, Franța a trimis un reprezentant oficial care a preluat aproape toate prerogativele regelui și a redus autoritatea acestuia la minim. În 1904, cu sănătatea șubrezită și fără control asupra evenimentelor din țară, regele Narottama trece la cele veșnice, iar Cambodgia intră total sub controlul Franței.
Domnia lui Sisowath și al Doilea Război Mondial
După moartea lui Narottama, conducerea a fost preluată de Sisowath, fratele acestuia. Pentru a-și menține puterea intactă, Sisowath a colaborat cu administrația franceză, care nu doar că a profitat de bogățiile Cambodgiei, ci a construit drumuri, a întărit sistemul legislativ și a făcut față presiunilor din partea Siam și Vietnam. În 1927, Sisowath a trecut la cele veșnice iar Monivong, fiul său, i-a succedat la tron. Acesta a fost și mai cooperant cu administrația franceză și a domnit până în 1941. În timpul domniei lui Monivong, o linie ferată care lega Phnom Penh și orașul de graniță cu Siam, Thai, a fost deschisă pentru circulația cu trenul. În 1941, Monivong, fiul lui Sisowath a trecut la cele veșnice și acesta a fost urmat de Norodom Sihanouk, nepotul lui Monivong, care a fost înscăunat cu ajutorul reprezentantul Franței, Jean Decoux.
În 1941, Japonia a cucerit importante posesiuni franceze din Indochina, dar a lăsat administrația în mâinile delegatului francez. Rămasă fără sprijin extern, administrația franceză îl înscăunează pe prințul Norodom Sihanouk. Acesta, la doar 18 ani, cooperarează până în 1942 cu administrația franceză și îl numește pe Son Ngoc Thanh, în funcția de șef al guvernului. Acesta negociază cu Japonia să ofere sprijin militar, să îndepărteze administrația franceză din Cambogia.
Cu sprijinul administrației japoneze, Son Ngoc Thanh proclamă independența națională, până în 1945, când administrația franceză se întoarce în țară. În momentul în care administrația franceză a ajuns în țară, în 1945, Son Ngoc Thanh a fost arestat iar controlul a fost restabilit de francezi. Noua titulatură a fost de: „Stat autonom în Uniunea franceză”.
Practic, exista un mediul politic, cu alegeri, cu putere executivă și legislativă, însă deciziile mari erau luate de francezi.
Independența față de Franța
Între 1945-1953, Cambodgia a trecut pri diverse confruntări pentru putere între liderii partidelor politice. Regele Sihanouk a fost manipulat până în 1952, când a preluat controlul guvernului cambodgian și a căutat sprijin la partidele politice. Problema nu a mai fost administrația franceză, ci expansiunea comunismului, care atrăgea din ce în ce mai mulți adepți dornici să răstoarne guvernarea. Rămas fără sprijin, Sihanouk se asociază cu Son Ngoc Thanh, fostul prim-ministru exilat în Japonia, revenit în 1951, datorită caracterului anticomunist al său. În 1953, cu sprijinul lui Son Ngoc Thanh, Sihanouk reușește să-i conving pe francezi să ofere independența națională dar și să discretizeze mișcările de guerilă ale partizanilor comuniști.
Din 1953, Cambodgia a devenit independentă, în cadrul conferinței de la Geneva, prin care s-a pus căpăt războiului din Indochina, din 1954. La finalul acestei conferințe, guvernul Cambodgiei a fost ales ca autoritate legitimă națională.
Bibliografie
https://www.britannica.com/place/Cambodia/The-decline-of-Angkor
