Cleopatra a fost a șaptea femeie din dinastia Ptolemaică care a purtat acest nume. Cleopatra a VII-a Philopator (care înseamnă „zeița care își iubește tatăl” în greacă) s-a născut în Egipt din strămoși greci macedoneni.
A fost fiica lui Ptolemeu al XII-lea Auletes, un descendent al lui Ptolemeu I Soter, unul dintre generalii lui Alexandru cel Mare. Cleopatra este adesea descrisă ca o seducătoare elegantă în artă și film, dar există dovezi că nu era atât de atractivă din punct de vedere fizic pe cât s-ar putea crede. Monedele egiptene antice dezvăluie că probabil avea o mandibulă proeminentă și un nas acvilin. Mai mult, istoricul Plutarh a scris că înfățișarea sa „nu era deloc incomparabilă”. Totuşi, el a spus că intelectul, inteligența, farmecul și „dulceaţa tonurilor vocii” au făcut-o irezistibilă pentru toată lumea. Cleopatra vorbea până la douăsprezece limbi și a fost educată în matematică, filozofie, oratorie și astronomie.
Urmând un obicei ptolemeic, Cleopatra s-a căsătorit cu cei doi frați adolescenți ai ei în momente diferite ale domniei ei, fiecare dintre aceștia fiindu-i soț și co-regent. La doar câteva luni după ce tatăl ei a murit și ea a preluat tronul, Cleopatra, în vârstă de 18 ani, a spus clar că nu are intenția de a împărți puterea cu fratele ei mai mic (Ptolemeu al XIII-lea). I-a șters numele din documentele oficiale și chiar a ordonat să-i fie scoasă fața de pe monede. Cuplul a luptat pentru regalitate într-un război civil, dar Cleopatra a câștigat prin parteneriatul cu Iulius Caesar, pe atunci un general promițător, cu 30 de ani mai mare decât ea. După război, Cleopatra s-a recăsătorit cu celălalt frate al ei mai mic, Ptolemeu al XIV-lea. Cu toate acestea, nu a vrut să împartă puterea nici cu el, așa că l-a asasinat pentru a-l face pe fiul său co-conducător.
Cleopatra și Iulius Caesar au fost iubiți până la asasinarea sa în 44 î.Hr., timp în care ea a dat naștere fiului lor, Ptolemeu Cezar, care a fost supranumit Cezarion sau „micul Cezar”. Apoi a găsit un alt protector în figura lui Marc Antoniu cu care a avut trei copii și, după înfrângerea în bătălia navală de la Actium de către trupele lui Octavian, ambii și-au luat viața în anul 30 î.Hr. Marc Antoniu s-a înjunghiat în stomac și metoda de sinucidere aleasă de Cleopata ar fi fost un „aspid” – o cobră egipteană – care i-a mușcat brațul, dar alți istorici cred că Cleopatra a ascuns o otravă mortală într-unul dintre pieptenii ei, iar mulți savanți bănuiesc acum că a folosit un ac înmuiat într-o toxină puternică pentru a-și pune capăt propriei vieți.
Moartea Cleopatrei a VII-a a marcat sfârșitul perioadei elenistice și al stăpânirii ptolemeice a Egiptului, în timp ce acesta și-a pierdut independența și a marcat începutul Egiptului roman, care a devenit o altă provincie a Imperiului Roman. (www.cadenaser.com – 9 noiembrie)/rcostea
RADOR RADIO ROMÂNIA (10 noiembrie)
