Autor: Alexandru Balaci
Acum 429 de ani (1594) creditorii turci (chemaţi la Bucureşti şi Iaşi sub pretextul de a fi plătiţi) erau uciși din porunca lui Mihai Viteazul, fapt ce a reprezentat semnalul pentru începerea războiului antiotoman din Moldova şi Ţara Românească.
Context
Angajarea Țărilor Române în razboiul antiotoman de la sfîrsitul sec. al XVI-lea a fost determinată de factori interni și externi. Liga Sfântă era o alianţă antiotomană, creată la iniţiativa Papei Clement al VIII-lea, din care făceau parte Sfântul Imperiu Romano-German, Statul Papal și alte state italiene, Spania, Moscovia, Ţara Românească. Transilvania și Moldova au devenit și ele parte ale alianţei, cu toate că cele două au fost aliaţii nesiguri, iar Anglia și Polonia au refuzat categoric să adere la această alianţă. Refuzul Poloniei va influenţa o serie de evenimente desfășurate în timpul ostilităţilor, cu implicaţii directe asupra acţiunilor lui Mihai Viteazul. Popoarele din Balcani îşi legau speranţele de eliberare şi independenţă de acţiunea marilor puteri creştine.
Războiul a început pe fondul tensiunilor dintre austrieci și otomani, aceștia din urmă declanșând ostilităţile cu un atac la Sisak, în 22 iunie 1593, în Croaţia aflată sub stăpânire habsburgică, atac încheiat cu o victorie austriacă. Când Mihai vine pe tronul Valahiei, în toamna anului 1593, Războiul cel Lung începuse deja. În 1594, războiul a continuat intens între otomani și austrieci. În martie, armata imperială a cucerit Nograd, în iulie Sinan-Pașa cucerește Tata, dar otomanii eșuează în octombrie în faţa orașului Komarom. În noiembrie, Ţara Românească și Moldova încep ostilităţile, revoltându-se faţă de Poartă.
Implicarea Țărilor Române
Lupta antiotomană este declanşată de Mihai prin uciderea creditorilor turco-levantini şi masacrarea garnizoanei turceşti din Bucureşti (1594). Domnul Ţării Româneşti ia iniţiativa începerii tratativelor cu principele Transilvaniei, Sigismund Báthory , la care îl trimite pe clucerul Radu Buzescu şi cu domnul Moldovei, Aron Tiranul , la care merge stolnicul Stroe Buzescu.
Cei trei conducători ajung la o înţelegere şi hotărăsc să declanşeze răscoala antiotomană. Sigismund Báthory îi trimite un detaşament de 2 000 de soldaţi şi atacă Timişoara, condus de comitele Făgăraşului, Mihail Horvath, iar domnul moldovean se obligă să declanşeze răscoala antiotomană în aceeaşi zi cu Mihai şi să atace Ismailul şi Tighina.
Creditorii, de la care Mihai se împrumutase pentru a cumpăra tronu, sunt chemaţi cu caietele de datorii la vistierie cu promisiunea că le vor fi înapoiate sumele cerute. Strânşi aici, aceştia au căzut până la unul sub loviturile oştenilor şi tunurilor lui Mihai. Un raport contemporan evenimentelor prezintă situaţia astfel: „Apoi, chemând poporul şi făcând să se ardă în public poliţele şi cărţile, au făcut să se ştie că, aşa cum se libera pe sine de toate datoriile sale, aşa libera pe supuşi de orice sarcini, şi cine vrea să-l urmeze să vie la dânsul”, afirmaţie ce echivala cu strigarea la oaste (Manole Neagoe).
A doua măsură ce trebuie luată numaidecât, este anihilarea celor 2 000 de ieniceri încartiruiţi în capitală. Mai spre seară, domnul şi boierii săi atacă şi distrug în totalitate detaşamentul otoman. În ţară, oştenii voievodului ucid pe toţi cămătarii şi negustorii veniţi din Imperiul Otoman. Ca să preîntâmpine orice atac, Mihai trece la ofensivă, învingând una după alta trupele tătare şi otomane la Giurgiu, Brăila, Hârşova, Târgul de Floci, Silistra, Putineiu, Stăneşti, Şerpăteşti şi Rusciuk, aşteptându-se la o mare confruntare cu Imperiul Otoman. Urmează apoi atacarea şi incendierea cetăţilor de la Dunăre ocupate de garnizoane otomane şi înfrângerea armatelor turco-tătare (venite să-l mazilească pe domn) la Putineiu, Stăneşti şi Serpăteşti (ianuarie 1595). Sunt eliberate Rusciuc, Silistra şi Brăila; oştile lui Mihai Viteazul ajung până la Dunăre.
În 1595, iniţiativa a aparţinut imperialilor și aliaţilor lor. În vară, trupele imperiale au cucerit Esztergom și Visegrad, apoi ostilităţile au trecut în Muntenia. În august, invazia otomană este ţinută în șah pentru moment de către Mihai Viteazul la Călugăreni, dar este nevoit să se retragă în Transilvania. Beneficiind de ajutorul lui Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, Ştefan Răzvan domnul Moldovei, Mihai trece la ofensivă, eliberând oraşele Târgovişte şi Bucureşti (octombrie 1595) şi îi urmăreşte pe otomani până la Giurgiu. Aici Mihai atacă avangarda turcă, care nu a avut să treacă fluviul, distruge podul de vase şi zdrobeşte unităţile otomane, iar cetatea Giurgiu este cucerită. Cronicarii turci ai vremii apreciau lupta de la Giurgiu ca „cea mai groaznică înfrângere din istoria turcilor”.
Preţul victoriei avea să fie teribil: ţara pustiită, puţinele oraşe jefuite şi arse, populaţia satelor risipită în bejenie, iar comerţul cu sudul Dunării complet dezorganizat. Dezastrul suferit i-a obligat pe turci să-şi schimbe directia de atac spre Ungaria, unde o mare armată condusă de sultanul însuşi (Mahomed al III-lea) va zdrobi la Kerestes (1596) forţele creştine. 1596 a fost anul favorabil otomanilor. Timișoara rezistă în faţa unui atac transilvănean și turcii ocupă Eger, fortificaţie strategică în nordul Ungariei. Între 22 și 26 octombrie, în cea mai mare bătălie a războiului, armata otomană înfrânge grav trupele imperiale și transilvănene la Mezőkeresztes. În 1597, Tata trece din mâinile imperialilor în cele ale turcilor și înapoi, iar armata transilvăneană cucerește Aradul și Cenadul, dar pierde din nou în faţa Timișoarei.
În anul 1597 sultanul i-a propus lui Mihai o pace avantajoasă, recunoscându-i domnia pe viaţă şi reducerea tributului la jumătate. Prin urmare, se evită transformarea ţării în paşalâc, iar în anul următor (1598), prin tratatul de la Mănăstirea Dealu, încheiat cu Rudolf al II-lea, voievodul muntean se impunea drept principal factor al coaliţiei creştine în Sud-Estul Europei. Documentul prevedea ca Ţara Românească sa reia lupta antiotomană, împăratul oferea domnitorului bani pentru întreţinerea armatei şi recunoştea acestuia domnia ereditară. Practic, Mihai Viteazul devenea conducătorul militar al Ligii Creştine, prestigiul său european fiind în continua creştere. În 1598, trupele habsburgice atacă, din martie până în august, Győr, Palota, Tata și Veszprém, eșuând doar în octombrie în faţa Budei. Replica otomană este zădărnicită de atacurile trupelor lui Mihai Viteazul la sud de Dunăre, unde distruge Vidin și Nicopole și spulberă trupele otomane din cale.
În 1599, imperialii eșuează din nou în faţa Budei și a Székesfehérvár-ului, pierzând și orașul Vác în faţa armatei otomane comandate de Marele Vizir. În est, Mihai Viteazul îl învinge în octombrie la Șelimbăr pe cardinalul Báthory András și ocupă Transilvania. În 1600, otomanii cuceresc Kanizsa în octombrie, iar Mihai Viteazul ocupă Moldova, dând astfel Poloniei motiv să intervină militar. Nobilii transilvăneni se răscoală și ei, alături de generalul imperial Basta învingându-l pe Mihai la Mirăslău, în septembrie. Campania polonă continuă în Muntenia, armata lui Mihai Viteazul fiind înfrântă în repetate rânduri, domnul muntean fiind nevoit să se salveze la Praga.
În anul 1601 aduce victoria lui Mihai și a generalului Basta împotriva nobilimii transilvănene la Guruslău, în august, dar domnul român este asasinat câteva zile mai târziu de către aliatul său. Imperialii cuceresc Székesfehérvár în septembrie și asediază fără succes Kanizsa.
În august 1602, otomanii reiau Székesfehérvár, iar imperialii ocupă Pesta, după ce încercaseră, din nou fără succes, să cucerească Buda. Asediul Budei continuă în 1603, cu o victorie imperială contra unei armate otomane trimise în ajutor, dar orașul rezistă. Trupele imperiale din Transilvania sunt alungate, cu ajutor otoman, de Székely Mózes, principe al Transilvaniei.
În 1604, imperialii abandonează Pesta, iar otomanii încep asediul orașului Estergom, pe care-l cuceresc după un an de asediu, în 1605. În anul următor, 1606, părţile semnează pacea de la Zsitvatorok. Războiul cel Lung ia sfârșit.
Bibliografie
Calendar Rador
https://account.paydemic.com/buy/FKE2ZS2CARE2NBYX3EZPW47Q2E
https://www.enciclopediaromaniei.ro/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Bucure%C5%9Fti_(13_noiembrie_1594)
