Luni, 27 noiembrie, se împlinesc 110 ani de la naşterea actriţei de teatru şi film Ninetta Gusti, considerată etalonul umorului veritabil şi al ingenuităţii.
* * * * *
Ninetta Gusti s-a născut la 27 noiembrie 1913, la Iaşi, însă a copilărit la Vălenii de Munte, în casa pictorului Nicolae Tonitza a cărui nepoată era.
Alături de copiii familiei, mica Nineta îi va inspira artistului celebra serie de portrete dedicată inocenţei, dacă ar fi să amintim doar tablourile „Portret de fetiţă”, „Două surori” ori „Nina în verde”.
De la mama ei naturală, Penelope, de origine greacă, moştenea trăsăturile, ochii şi tenul, era frumoasă şi mică de înălţime. Artista a afirmat: „Hazul l-am moştenit de la mama. Avea un haz sec. Nu râdea niciodată şi spunea nişte lucruri de te prăpădeai de râs. Tata era mult mai liniştit şi cult, dar n-avea haz. Dar hazul ăsta e o treabă serioasă. Şi de aceea actorii care fac comedie joacă apoi mai bine dramă.”
În adolescenţă visa să devină medic ori să studieze botanica, însă, în cele din urmă va alege teatrul.
A studiat actoria la Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti, având-o ca profesoară pe Lucia Sturdza-Bulandra.
Actrița a afirmat că teatrul a fost marea ei iubire: „La teatru mă simțeam ca la mine acasă; era meseria mea; erau rolurile mele care îmi aparțineau și mi-au fost toate la fel de dragi. Deși aveam emoții puternice de fiecare dată, n-am zbârcit-o niciodată”.
Va juca alături de mai artişti precum Ion Manolescu sau Gheorghe Storin, la Teatrul „Maria Filotti”, la Bulandra, Nottara sau Teatrul de Comedie.
A jucat personaje dintre cele mai diverse, de la ingenua „elevă Zamfirescu” din „Steaua fără nume” la vajnica „Aneta Duduleanu” din „Gaiţele”, de la „Domnişoara de Ciocolată” la „Nepoata din America” sau la „Audrey” din „Cum vă place Shakespeare”, de la drama lui G.B. Shaw, „Casa inimilor sfărâmate”, la comedia lui Machiavelli, „Mandragola”, la „Femeia îndărătnică” – spectacol care s-a jucat ani la rând, „Fizicienii” sau „Nunta lui Figaro”.
A mai avut roluri importante în „Trei Surori” de Anton Pavlovici Cehov, „Slugă la doi stăpâni” de Carlo Goldoni, „Omul cu mârţoaga” de George Ciprian, „Moş Goriot” de Honoré de Balzac, „Căsătoria” de Nikolai Vasilievici Gogol, „Casa cu două intrări” de Don Pedro Calderón de la Barca, „Doctor fără voie” de Moliere.
În 1958, va debuta în film, în „Doi vecini” în regia lui Geo Saizescu – jucând alături de Grigore Vasiliu Birlic și Ion Lucian, în acelaşi an jucând şi în „Avalanşa” în regia lui Gheorghe Turcu.
Să spunem că Geo Saizescu, simţindu-i harul, avea s-o mai distribuie, de-a lungul anilor, în multe dintre filmele sale: „Un surâs în plină vară” (1969), „Astă seară dansăm în familie” (1972), „Eu, tu şi Ovidiu” (1977).
De asemenea Ninetta Gusti a mai jucat în filme precum „Telegrame” (1959), „Bădăranii” (1960), „Doi băieţi ca pâinea caldă” (1962), „Canarul şi viscolul” (1969), „Petrecerea” (1970), „Operaţiunea Monstrul” (1976), „Paraşutiştii” (1972), „Râul care urcă muntele” (1977), „Singur de cart” (1983), „De dragul tău, Anca!” (1983).
În anul 1984, s-a pensionat şi s-a retras atât de pe scenă iar pe marile ecrane, ultimul său rol a fost cel al Bunicii din „Liliacul înflorește a doua oară” (1988).
A interpretat roluri și în piesele de teatru radiofonic, precum „Paznici de noapte” de Stratis Karras, „Trăiască tinerii căsătoriţi” de Aldo Nicolaj, „Jubileul” de Anton Pavlovici Cehov şi „Povestea unui alt Robinson Crusoe” de Ilf si Petrov.
A primit titlul de Artist Emerit (anterior anului 1960) şi a fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.
În anul 1970, actrița a părăsit Bucureștiul, mutându-se la Crevedia, unde a locuit într-o casă țărănească cu curte.
În ultimii ani de viaţă, a dus un trai mai greu: uneori nu a avut nici măcar lemne cu care să-și încălzească soba, iar acoperișul casei s-a ruinat. UNITER-ul îi trimitea în fiecare lună pachete cu alimente, iar la Gala Artiștilor din 2001 a fost premiată cu 80 de milioane de lei vechi.
În februarie 2002 a suferit o pareză, fiind țintuită la pat și trebuind să renunțe la fumat.
A fost căsătorită timp de 15 ani cu actorul Radu Beligan.
Ninetta Gusti a murit la 4/5 iunie 2002.
