Conflictele din Orientul Apropiat și Ucraina, cu implicațiile lor regionale și globale, continuă să capteze în cea mai mare măsură atenția presei internaționale.
„Premierul israelian Benjamin Netanyahu a promis că va continua războiul împotriva Hamas odată ce procesul de eliberare a ostaticilor se va fi încheiat. El a spus că Israelul nu va accepta să oprească luptele până când Hamas nu va fi distrusă”, transmite BBC. Același post relatează că între timp continuă și operaţiunile militare israeliene din Cisiordania ocupată: „trupele israeliene au descins la obiective din Jenin”, iar per total, după 7 octombrie, „în Cisiordania au fost arestaţi aproximativ 2.000 de palestinieni şi peste 200 au fost ucişi”. Agenția Reuters informează că „autorităţile israeliene cred că Hamas are suficienţi ostatici femei și copii pentru a se permite prelungirea armistițiului cu două-trei zile”; pe de altă parte, „Hamas a anunţat miercuri că cel mai tânăr ostatic, un bebeluş de 10 luni, fratele lui de patru ani și mama lor au fost uciși într-un bombardament israelian asupra Fâșiei Gaza”. Informația nu e confirmată nici de presă, nici de către Israel. „Armistițiul a intrat miercuri în a șasea zi, cu un nou schimb așteptat de ostatici israelieni cu prizonieri palestinieni, iar mediatorii internaționali își intensifică eforturile de a obține o încetare a focului mai durabilă”, comentează ziarul francez Le Point. Cotidianul spaniol La Razón consideră că „e posibil ca Hamas să fie interesată să pună capăt rapid războiului. Și-a atins principalele obiective: eliberarea prizonierilor palestinieni. Vrea să declare victoria și să părăsească câmpul de luptă. Dar decizia nu e doar în mâinile Hamas. Există semne de escaladare din partea interpușilor iranieni, în special gruparea Houthi din Yemen”. În regiune mai sunt și alți actori dispuși să pună paie pe foc: președintele turc Erdogan l-a numit pe Netanyahu „măcelarul din Gaza”, acuzându-l că „provoacă antisemitism” în lume, consemnează La Libre Belgique. Erdogan „a calificat în repetate rânduri Israelul drept «stat terorist», iar Hamas drept un «grup de eliberatori care își protejează pământul»”. Presa aservită regimului de la Ankara dezvoltă aceeași linie, reiese dintr-un articol al cotidianului Sabah, care se încheie cu concluzia: „Pe scurt, palestinienii eliberați nu sunt condamnați, ci ostatici. Și, spre deosebire de Hamas, Israelul tratează ostaticii în toate modurile inumane posibile”.
Soluția păcii în Orientul Mijlociu e căutată deopotrivă de lideri politici și analiști. Fostul premier israelian Ehud Olmert pledează în cotidianul Haaretz pentru detașarea unei forțe NATO în Fâșia Gaza: „Israelul nu poate și nici nu ar trebui să rămână în Gaza. Netanyahu și guvernul lui de haidamaci mesianici însetați de sânge nu au nici un răspuns. Planul meu prevede o forță de intervenție NATO și repornirea negocierilor pentru soluția celor două state”. Revista americană Foreign Policy nu întrevede însă vreo posibilitate ca Gaza să devină „următorul Kosovo ori Timor de Est”. „O administrație internațională poate funcționa doar dacă e limpede de la bun început că obiectivul ei e să îndrume teritoriul spre statutul politic dorit de populația lui.” Pentru revistă, soluția de perspectivă ar fi una integrată, economică și de securitate, pentru întreaga regiune, la care chiar și Iranul ar putea fi constrâns să consimtă printr-o participare a Chinei. Britanicul The Financial Times atrage atenția că soluția există deja, dar ce nu există sunt liderii politici dispuși s-o aplice. „Ingredientele soluției au fost studiate, negociate, adoptate, amendate, respinse și reconfirmate de le-a luat amețeala în ultimii 30 de ani: un stat palestinian autentic suveran, aranjamente de securitate, normalizare cu toate statele arabe, garanții internaționale. Nu e nevoie să reinventăm roata. Ce lipsește nu e conținutul acordului de pace, ci voința de a-l implementa. Un proces politic autentic nu poate avansa cu actualii actori în post. Și-au demonstrat pozițiile intransigente, incompetența pură și corupția documentată. Cel mai mare impediment e lipsa de noi lideri, de ambele părți.” The New York Times avertizează în schimb că stânga occidentală „distruge orice speranță privind un stat palestinian”. Mai exact, partizanii palestinienilor din Vest au adoptat din ignoranță o teză care neagă nu explicit, dar implicit, dreptul la existență al Israelului: revenirea la granițele din 1948. Procedând astfel, ei se plasează într-o tabără care le neagă direct valorile, precum teocrația iraniană. Totodată le confirmă extremiștilor israelieni de dreapta fobiile și convingerea că sunt implicați într-un „joc de sumă zero”. Iar „a treia consecință e că-i abandonează pe palestinieni în mâinile celor mai răi conducători pe care ar fi putut să-i aibă”: „cleptocrația oprimantă” din Cisiordania și „despotismul teocratic” din Gaza.
„Secretarul de stat american Antony Blinken, aflat la sediul NATO la Bruxelles, a asigurat miercuri Kievul de sprijinul american pentru Ucraina”, scrie France 24. Totuși, „ajutorul SUA rămâne blocat în Congres de săptămâni întregi, din cauza reticenței aleșilor republicani de a contribui mai mult la efortul de război din Ucraina”. The Wall Street Journal sesizează o variantă plauzibilă de deblocare: „ajutor pentru Ucraina în schimbul securității la granița de sud” ar fi un compromis din care ar avea de câștigat ambele partide. Ar fi suficientă chiar și o „reformă modestă a politicii de imigrație”, care oricum „n-a mai suferit nici un amendament major de pe vremea lui Ronald Reagan”. Între timp, Suedia a anunţat că „a primit asigurări de la Turcia că-i va ratifica cererea de aderare la NATO”, reține BBC. „Se împlineşte un an şi jumătate de când Suedia a solicitat oficial aderarea la alianţa militară, însă procesul a fost blocat de Turcia şi Ungaria.” Pe de altă parte, „Finlanda a anunțat marți închiderea totală a graniței cu Rusia, o măsură «necesară și proporțională» pentru a preveni sosirea continuă a refugiaților din țări terțe”, relatează Euronews. „Finlanda închisese deja celelalte șapte puncte de trecere a frontierei cu Rusia, din cauza înmulțirii sosirilor de emigranți din Orientul Mijlociu și Africa, îndemnați de Moscova care, potrivit autorităților de la Helsinki, i-a folosit drept răzbunare pentru recenta intrare a Finlandei în NATO.” În consecință, Moscova e acuzată de un „război hibrid” și există temeri că Estonia ar putea fi următoarea afectată de fluxul de emigranți. Aceeași acuzație o regăsim și pe flancul sudic, formulată de ministrul bulgar al apărării, care vorbește chiar de un „război cognitiv”, conform publicației Mediapool. „Această strategie e echivalentă cu un război cognitiv prin care Rusia încearcă să-și atingă ambițiile geopolitice, manipulând percepții publice și exploatând temeri insuflate. Războiul cognitiv al Kremlinului are mai multe direcții și urmărește să ne controleze pozițiile din punct de vedere politic, economic, social și cultural, să destabilizeze sisteme democratice de guvernare”, a declarat el. EUObserver constată însă încă un pas al Rusiei spre izolarea internațională: și-a pierdut locul în consiliul executiv al Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice, o „premieră în istoria organismului”. În schimb Ucraina a fost votată în același organ: „patru țări – Rusia, Ucraina, Polonia și Lituania – au concurat pentru trei locuri libere” în consiliu, iar Rusia a primit cele mai puține voturi.
În privința situației interne din Rusia, un scriitor rus în exil vine cu vești proaste în cotidianul american The Washington Post: dacă acum 20 de luni elita rusă credea că „urmează un dezastru economic și regimul Putin era în pragul colapsului”, între timp „atmosfera s-a schimbat dramatic. Oameni importanți de afaceri, demnitari și cetățeni de rând îmi spun că economia s-a stabilizat, în ciuda sancțiunilor occidentale. Regimul Putin, afirmă ei, pare mai stabil decât oricând altcândva în ultimii doi ani”. Prețul a fost unul macabru, dat fiind că „Putin a bătut palma cu ucigași de neveste”, după cum titrează revista americană The Atlantic, documentând câteva cazuri extreme de criminali grațiați de Kremlin pentru că au luptat în Ucraina. Săptămânalul britanic The Economist analizează și situația internă din Ucraina, observând că Rusia poate profita de tensiunile apărute acolo. Serviciile secrete ucrainene au remarcat trei noi direcții ale subversiunii rusești: „consolidarea susținerii pentru Rusia; subminarea încrederii în Occident; respectiv amplificarea nemulțumirilor din Ucraina”. Totuși, anunțând „clasa politică europeană a anului 2024”, publicația Politico îi acordă președintelui ucrainean Volodimir Zelenski premiul I la categoria „Visători”, poreclindu-l „Maratonistul”: „Winston Churchill. Martin Luther King Jr. Nelson Mandela. Din când în când se întâmplă să apară câte un lider care prin propria-i forță schimbă cursul istoriei, nu prin tăria armatei lui ori forța economiei sale, ci prin puterea cuvintelor lui. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski este un astfel de lider.” (Andrei Suba, RADOR)/asuba
