Context
Papa Adrian al IV-lea s-a născut în anul 1100, după unele analize, în satul Abbot’s Langley, lângă comuna Hertfordshire și a trecut la cele veșnice pe data de 1 septembrie 1159, în Anagni, lângă Roma. Adrian a fost singurul englez care a deținut această funcție din istoria papalității, timp de cinci ani.
Viața lui Adrian
A devenit membru al unui colegiu de preoți însărcinat cu celebrarea slujbelor solemne în abația Sfântul Ruf d’Avignon, localizat aproapte de orașul Avignon. În anul 1150, papa Eugenius al III-lea i-a oferit funcția de cardinal al orașului Albano din Italia. Funcția de cardinal a reprezentat o perioadă de pregătire pentru Adrian, care a ulterior trimis în Scandinavia, cu funcția de delegat al scaunului papal. Misiunea lui Adrian în Scandinavia a fost de a reorganiza, ierarhic Biserica catolică. Succesul misiunii sale l-au propulsat către funcția de papă, întrucât scaunul pontifical a rămas vacant după moartea lui Eugenius al III-lea, în 1153.
În urma alegerilor din interiorul vaticanului, Adrian a fost ales Papa pe 4 decembrie, 1154. Adrian l-a încoronat pe Frederic I Barbarossa ca împărat al Sfântului Imperiu romano-german, în 1155, după ce Barbarossa l-a capturat pe Arnold din Brescia, un opozant al Vaticanului. Arnold a organizat o revoltă împotriva papalității în Roma, prin care a contestat drepturile scaunului pontifical. Barbarossa l-a adus pe Arnold la Vatican, unde a fost judecat și condamnat la moarte prin spânzurare.
Chiar dacă Adrian și-a eliminat un rival, acesta a fost contestat de alte facțiuni din Biserica catolică. Politica papalității față de Normanzii din sudul Italiei a astras antipatia lui Frederic Barbarossa. Relația din Adrian și Barbarossa a „pregătit” terenul pentru relația tensionată dintre Barbarossa și papa Alexandru al III-lea, care l-a succedat pe Adrian al IV-lea.
Papa Adrian nu l-a recunoscut pe William I ca monarh al Siciliei (1154). Această acțiune a atras anomizatății puternice din partea regatului Siciliei, care a organizat campanii militare împotriva posesiunilor papalității. După ce William nu a reușit să cucerească posesiunile papalității din Benevento, din sudul provinciei Campania. William a provoat și un război regional care l-a determinat pe Adrian să-l excomunice pe William I.
În urma excomunicării lui William I, papalitatea a avut drum liber către provincia Benevento iar în timpul campaniei din Benevento, Papa Adrian l-a numit pe John din Canterbury secretar al arhiepiscopului din Canterbury . Tot în anul în care Adrian l-a numit pe John secretar al arhiepiscopului din Canterbury , papalitatea a emis o bulă papală prin care oferea regelui Henry al II-lea, al Angliei, dreptul de a invada și guverna Irlanda. Bula „Laudabiliter” a fost atacată ulterior ca fiind un document fals, prin care Anglia a încercat să-și justifice dreptul asupra Irlandei.
Chiar dacă Adrian l-a excomunicat pe William I, în anul 1156, Adrian și William I au făcut pace iar suveranul pontif l-a încoronat pe William I ca rege al Siciliei. Ulterior, William I a trecut de partea papalității împotriva lui Frederich Barbarossa.
Autor: Alexandru Balaci
*
Bibliografie:
https://www.historic-uk.com/HistoryUK/HistoryofEngland/Nicholas-Breakspear-Pope-Adrian-IV/
https://www.britannica.com/place/Vatican-City
https://www.newadvent.org/cathen/01156c.htm
RADOR – 4 decembrie
