Autor: Alexandru Balaci
Context
Boabele de cacao reprezintă un deliciu pe care europenii l-au preluat în urma marilor descoperiri geografice, însă forma tabletelor de ciocolată a apărut prin anul 1700, fiind un deliciu comercial. Acest produs a fost asociat cu ierarhia socială. În zilele noastre, cercetătorii asociază consumul ciocolatei calde cu imaginea aztecilor, care utilizau boabe de cacao încălzite.
O istorie îndelungată
Europa a intrat în contact cu boabele de cacao în momentul în care exploratorii spaniolii au descoperit locul de naștere al ciocolatei, în 1500. Cristofor Columb a identificat primele boabe de ciocolată în 1502, în Lumea Nouă și a decis să le transporte în Europa din considerente financiare. Rezultatul nu a fost însă cel dorit de el, întrucât europenii nu au fost interesați de boabele de cacao, pe care le-au caracterizat ca fiind amare. Primele boabe aduse de Columb au fost consumate în stare solidă, fără prelucrare, întrucât nu erau cunoscute tehnicile de preparare. Un alt explorator, Hernán Cortés a asistat la ceremonialul dedicat lui Montezuma, în 1519, prin care boabele de cacao erau prelucrate și consumate în stare caldă. Hernán Cortés a încercat să preia tehnica de preparare, însă nu a reușit acest lucru. Ulterior, în 1531, un grup de misionari au asistat la o tehnică de preparare a primei forme de ciocolată de caldă.
Aceștia au povestit ca boabele de cacao prelucrate în stare caldă erau oferite ca o formă de bogație, respect și cinste între azteci. Chiar dacă erau încălzite, boabele erau pisate, la cald și consumate cu apa și diverse arome. Pentru pisare, aztecii foloseau un tel denumit „molinillo” cu care zdrobeau boabele de cacao. Prepararea băuturii presupunea amestecul prin turnarea dintr-un bol în altul. Cel care a revoluționat rețeta a fost Van Houten, care a îmbunătățit rețeta și a construit o fabrică de pudră de cacao din 1828.
Servirea în Europa
Pudra de cacao a fost consumată cu reticență de europeni, din pricina gustului, fiind utilizată în domeniul medicinei. Gustul și proprietățile sale au fost considerate utile pe a tratat durerile de stomac. Pentru a putea face din cacao un aliment „regal” spaniolii au introdus zahăr în prepararea ciocolatei și a devenit un aliment obligatoriu la curtea regală. Pentru a se diferenția de restul europenilor, spaniolii au încercat să recreeze gustul de cacao pe care aztecii l-au avut, însă nu s-a reușit acest lucru iar inițiativa a fost abandonată. În 1602, ciocolata a fost transmisă în Austria și pe tot continentul European iar în același secol, consumul a fost restricționat de papalitate, care a considerat că periculoasă pentru spirit. În 1662, papa Alexandru al VII a emis o bulă prin care se menționa că, consumul de ciocolată reprezintă o abatere de la calea religioasă. În scurtă vreme însă, papalitatea a revenit cu o altă bulă prin care a menționat că, consumul în starea lichidă nu are prezintă nici un pericol de cădere în păcat.
Ciocolata, un eveniment european
Istoricii specializații în evoluția artei culinare au descoperit că prepararea ciocolatei a reprezentat un spectacol, întrucât afacerile private se întreceau în identificarea și prepararea unei game cât mai diversificate de produse. Primele scrieri despre procesul european de preparare amintesc adăugarea laptelui, atât în starea lichidă cât și pentru cea solidă. Boabele de cacao erau preparate prin utilizarea apei, inițial, după modelul aztec. Cum boabele de cacao au devenit un bun de consum cerut de nobilime și populație, deținerea punctelor strategice de plantare și cultivare a ajuns un motiv de război. Astfel, Anglia și Spania s-au războit pentru plantațiile din Jamaica.
În 1655, în timpul războiului anglo-spaniol, provocat din pricina rivalității comerciale și descoperirilor finanțate de cele două monarhii, Anglia a cucerit câmpurile de cultivare a boabelor de cacao spaniole din Jamaica. Acest lucru a deturnat comerțul cu cacao spaniol și a determinat creșterea producției de cacao în Anglia. La doi ani diferență, în 1657 prima casă a dedicată ciocolatei din Anglia a fost deschisă pe Bishopsgate Street. Această casă prepara o ciocolată la un preț permisibil pentru orice buzunar.
În secolele XVII și XVIII, cultivarea boabelor de cacao au reprezentat un motiv pentru mărirea numărului de sclavi pe plantații, în timp ce olandezii, englezii și francezii au cucerit și mai multe teritorii pe care le-au colonizat și utilizat plantații de cacao. În secolul al XIX-lea, portughezii au transportat plantele de cacao în Africa și au început producția în interiorul propriilor colonii. Acest lucru a reprezentat o noutate pentru marile puteri.
Ciocolata caldă cu lapte
La sfârșitul secolului al XVII-lea, Hans Sloane, un renumit fizician din cadrul Royal College of Physicians, a intrat în posesia unei rețete de preparare a ciocolatei cu lapte din Jamaica. Acesta a argumentat că laptele aduce rafinează gustul și face boabele mult mai „digerabile”. Din acest moment, ciocolata cu lapte a devenit o băutură consumată după cină, considerată ușoară pentru digerare. Rațiunile pentru care ciocolata caldă a fost adăugată imaginii crăciunului s-a datorat marketingului de secol XIX, care a îmbrăcat gustul dulce al ciocolatei cu bucuria sărbătorilor de crăciun.
Bibliografie
https://districtmagazine.ie/news/why-do-we-associate-hot-chocolate-with-christmas/
https://www.cocoaandheart.co.uk/who-discovered-hot-chocolate/
https://www.history.com/topics/ancient-americas/history-of-chocolate
https://www.barry-callebaut.com/en/vending/van-houten
