Eugen Preda: Prima transmisie comună Radio – Televiziune (1957)
Ocuparea țării de către sovietici și venirea la putere a comuniștilor a determint și sărbatorirea în România a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie 1917. Cu prilejul acestei aniversări s-au organizat spectacole omagiale, s-au ținut sedințe, presa scrisă a publicat pagini întregi despre marele eveniment. Radioul și-a modifica programul pentru a face loc emisiunilor dedicate revoluției bolsevice. În 1957 – se aniversau 40 de ani de la revoluție – s-a făcut prima transmisie comună Radio și Televiziune de la Opera Română. Pentru Radio transmisia a fost asigurată de Eugen Preda.
„Țin minte că eu am făcut prima transmisie de radio şi televiziune comună. Era în ziua de 5 noiembrie 1957 şi totul era consacrat aniversării Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie. Cu acest prilej s-a hotărât să se facă o transmisie de la Opera Română. Vroiam să fac o introducere în care să accentuez că este prima transmisie comună [Radio și Televiziunea]. Dar, cu câteva minute înainte de transmisie, am primit un telefon şi mi s-a spus: “Renunţă la tot şi fă o transmisie cât mai seacă! “ Eram împreună cu Moalfă – “Tata Nelu” îi spuneam noi . (…). Nea Nelu care m-a ajutat ca să dea semnalul. El trebuia să stea într-un punct din care să vadă când vin cei din conducere. Calculasem cu el că în momentul în care vede că au intrat în Operă şi până veneau ei acolo, erau vreo patru minute … deci, aveam timp să dau semnalul şi să încep cu trei minute înainte să fac descrierea pe care o vroiam. Însă, când intrau ei pe scenă … țin minte că era Bodnăraş în frunte … şi când i-am văzut aşa de gravi m-am gândit că s-o fi întâmplat ceva! Din ton nu s-a simţit nimic! După ce m-am dus la redacţie am aflat că avionul în care se afla delegaţia română se prăbuşise pe aeroportul de la Vnukovo – Moscova… cu Grigore Preoteasa. În ’57 la sărbătorirea Revoluţiei din Octombrie, Dej nu s-a dus motivând că este răcit! A fost trimis Grigore Preoteasa. Grigore Preoteasa fusese ziarist; după 23 August fusese primul co-director al “României Libere ”, împreună cu Nicolae Belu. După aceea, prin 1947, devenise adjunct de ministru de externe, apoi devenise ministru de externe. I-a revenit misiunea nu plăcută de a lua apărarea României la Sesiunea din ’56, când s-a discutat chestiunea Revoluţiei din Ungaria. Atunci şi-a luat un angajament pe care nici nu l-a putut onora el, că Imre Nagy nu va fi predat din nou [sovieticilor]. Se ştie că a trebuit să fie predat din nou. În vara lui ’57 el a fost mutat la Comitetul Central ca membru supleant al Biroului Politic şi şef al Direcţiei de Propagandă. Era secretar al Comitetului Central … cred, de asemenea! Țin minte că în septembrie am fost chemat împreună cu Dona … urma să fie lansată iniţiativa aceea balcanică a lui Chivu Stoica privind denuclearizarea Balcanilor, care, la început, nu punea accentul pe denuclearizare, ci pe o chestiune de înţelegere între ţările din zona balcanică … şi am participat la o discuţie cu dânsul. Făcea impresia unui om foarte sigur pe el şi mai ales, bun cunoscător al dosarelor; se vedea că-şi “făcea lecţiile”, cum se spune pe la noi … Se afirmă că moartea i s-a datorat faptului că s-a ridicat de la locul lui în momentul cînd avionul se apropia de aterizare şi surprinzîndu-l în momentul în care avionul s-a ciocnit de reţeaua electrică de la margine – era o ceaţă foarte densă – de murit au murit numai membrii echipajului, care erau sovietici, şi cu el, care era în picioare. Ceilalţi au suferit doar unele leziuni, contuzii”.
[Interviu realizat de Mariana Conovici, 1995]
