Cristian Popișteanu: “Radioul era un centru vital al informaţiei din România”
Pentru un salariat din Radio să fie trimis corespondent de presă era o avansare. Era o avansare profesională, dar mai ales era o avansare politică pentru că avea nevoie de numeroase aprobări de la cadre suprioare ale patidului. În același timp, se făcea și o atentă verificare a dosarului de cadre, dacă corespundea criteriilor partidului. Din Radio au fost trimiși corespondenți redactori care lucrau la Direcția Emisiunilor Politice. Printre cei aleși să plece corespondent de presă a fost și Cristian Popișteanu, care avea o bogată experență ca redctor în Radio. Angajat în 1950 la Secția Control Literar, Cristian Popișteanu a trecut la un moment dat la Direcția Emisiuni Culturale, Muzicale și Teatru, pentru ca în final să fie promovat la Direcția Emisiunilor Politice. Prima deplasare în străinătate Cristian Popișteanu a efectuat-o în 1956.
„Am considerat şi consider că Radioul este un centru vital al informaţiei din România. Am fost și corespondent de presă. Această activitate nu a fost extrem de amplă, eu am fost în calitate de corespondent de la Radio doar în câteva locuri. Atfel, am fost la Sofia, în 1956, la un congres mondial sindical. Am fost într-o croazieră extraordinară împreună cu opt colegi de-ai mei din Radio… am fost cu Titus Popovici, cu Nina Cassian şi cu academicianul Miron Niculescu, care a fost preşedinte al Academiei Române… Eu am fost în calitate de corespondent pentru Radio. Au mai fost colegi de la Direcţia Tehnică, a mai fost… Victor Ion Popa, Agorian, care era secretar general de redacţie la Interne, era chiar o tovarăşe de la cadre cu noi. Am făcut cu vasul Transilvania o croazieră în Turcia, Italia, Egipt şi Grecia de unde am transmis pentru Radio câteva corespondenţe. A treia activitate [în calitate de corespondent] am avut-o în Cehoslovacia, în anii ‘61-‘62-’63 unde am fost la Festivalul Internaţional al Filmului de la Karlovy Vary, trimis de preşedintele Radioului, Ion Pas. În august 1968, în timpul invaziei sovietice, am vorbit la Radio de la Praga. Am transmis alături de George Ionescu, care era şi vicepreşedinte al Radioului. Împreună am făcut echipă în toată perioada intervenţiei sovietice în Cehoslovacia. Aici se opresc activităţile mele de corespondent…Vedeţi, era o perioadă în care alţi corespondenţi au mers foarte mult în străinătate. Erau la alt nivel, aveau funcţii importante…”
[Interviu realizat de Virginia Cãlin, 1998]
