Motto:
” Într-o iarnă, pe când zăpada cădea din înaltul nemărginit al cerului în fulgi mari şi pufoşi, o împărăteasă sta într-un jilţ şi cosea lângă o fereastră cu pervazul negru, de abanos. Şi cum cosea ea aşa, aruncându-şi din când în când privirile la ninsoarea ce se cernea de sus, se întâmplă să se înţepe cu acul în deget şi trei picături de sânge căzură în zăpadă. Roşul sângelui arăta atât de frumos pe albul zăpezii, că împărăteasa rămase încântată şi gândi în sinea ei…” (Albă ca Zăpada).
Context
Cu 211 ani în urmă pe 20 decembrie 1812 apărea primul volum din colecţia de basme culese de fraţii Jacob şi Wilhelm Grimm („Kinder- und Hausmärchen”). De atunci, poveştile fraţilor Grimm au fost traduse în peste 170 de limbi, iar din 2005, prima ediţie, care se află la Kassel, în centrul Germaniei, face parte din patrimoniul cultural al umanităţii.
Copilăria
Jakob şi Wilhelm Grimm s-au născut în orașul Hanau situat lângă Frankfurt, Germania, într-o familie cu nouă copii ,din care au supraviețuit doar șase. Jacob și Wilhelm Grimm erau cei mai mari din cinci frați și o soră. Tatăl lor, Philipp Wilhelm, avocat, era funcționar în Hanau și mai târziu a lucrat în Steinau, un alt oraș mic din Hessa, unde tatăl și bunicul său fuseseră miniștri ai Bisericii Reformate Calviniste. Cei doi frați și-au petrecut copilăria în aceste două localități. Când aveau 10 respectiv 11 ani, adică în 1796, tatal lor moare, iar familia cunoaște ulterior greutățile cauzate de lipsa de bani. În 1808 când cei doi aveau 23 respectiv 22 de ani, moare și mama lor, lasând astfel pe umerii celor doi tineri responsabilitatea creșterii celorlalți frați și a surorii.
Iacob era mic și suplu, cu trăsături aspre, în timp ce Wilhelm era mai înalt, sociabil și pasionat de arte. După ce au urmat liceul din Kassel, frații Grimm au studiat dreptul la Universitatea din Marburg (1802–06) cu intenția de a intra în serviciul public.
La Universitatea din Marburg au intrat fiind pasionați de opera lui Clemens Brentano, care a trezit în ei pasiunea pentru poezia populară si folclor, dar din admirație pentru Friedrich Karl von Savigny, cofondator al școlii istorice de jurisprudență, care le-a predat o metodă de investigație antică ce le va influența toată opera. Din cauza sănătății sale precare , Wilhelm a rămas fără un loc de muncă stabil, până în 1814. După intrarea francezilor în Hesse in 1806, Jacob a devenit bibliotecar privat al regelui Jérôme din Westfalia în 1808 și un an mai târziu auditor al Conseil d’État, dar a revenit la serviciul Hessian în 1813, după infrângerea lui Napoleon. În calitate de secretar al legației, a plecat de două ori la Paris (1814–15), pentru a recupera cărți și picturi prețioase luate de francezi din Hesse și Prusia.
Între timp, Wilhelm devenise secretar la biblioteca electorală din Kassel (1814), iar Jacob i s-a alăturat în 1816.În acel moment frații renunțaseră la intențiile unei cariere juridice, în favoarea cercetării literare. În anii care au urmat, ei lucrat constant, punând bazele operei ce avea sa devină mostenirea lor culturală.
Opera
Fratii Grimm au inclus în basmele lor aspecte legate de tradițiile literare nu numai din țara lor, ci și din Scandinavia, Spania, Olanda, Irlanda, Scoția, Anglia, Serbia și Finlanda.Și-au publicat poveștile culese sub numele de „Kinder- und Hausmärchen” – Basme pentru copii si familie , sugerând în titlu că poveștile erau destinate atât adulților, cât și copiilor.Cele aproape 200 de povești ale acestei colecții (incluzând, printre cele mai cunoscute, „Albă ca Zăpada”, „Scufița Roșie”, „Frumoasa Adormită” și „Rumpelstiltskin”) transmiteau tradițile, credințele oamenilor de-a lungul secolelor .
Alături de aceste basme au venit si altele precum ”Hansel si Gretel” , ”Gâsca de Aur” sau ”Cenușăreasa” completând astfel opera a celor doi frați. Majoritatea poveștilor au fost preluate din surse orale, deși câteva erau din surse tipărite. Colecția s-a bucurat de o distribuție largă în Germania și, în cele din urmă, pe tot globul. Este un model pentru culegerea de basme peste tot în lume; iar notele Grimms la povești, împreună cu alte investigații, au constituit baza științei narațiunii populare și chiar a folclorului.
În ciuda accentului pus pe tradițiile orale din satele germane, poveștile erau de fapt o combinație de basme orale și tipărite anterior, precum și informații împărtășite de prieteni, membri ai familiei și cunoscuți, cu influențe non-germane. De exemplu, scriitorul francez Charles Perrault scrisese mai devreme o versiune a Frumoasei adormite, cunoscută sub numele de Briar Rose în colecția Fraților Grimm.
Până în prezent, poveștile Fratilor Grimm rămân cea mai timpurie colecție „științifică” de basme
Poveștile scrise de cei doi frați au încântat copilăria multor generații, devenind și diverse ecranizări și dramatizări. Frații Grimm și-au adus contribuția la formarea limbii germane, în special prin dicționarul Deutsches Wörterbuch (Cartea cu cuvinte germane) pe care l-au scris împreună și prin prima carte de fonetică/fonologie a limbii germane, Legea lui Grimm, scrisă doar de Jacob. Dicționarul Fraților Grimm avea 33 de volume și cântărea 84 kg.
Popularitatea poveștilor culese de frații Grimm a rămas după dispariția lor fizică. Acestea pot fi citite în mai mult de 100 de traduceri și au fost adaptate de cineaști precum Lotte Reiniger, și Walt Disney, cu filmele „Albă ca zăpada și cei șapte pitici” („Snow White and the Seven Dwarfs”) și „Frumoasa adormită” („Sleeping Beauty”), printre altele.
Spre mijlocul secolului XX poveștile au fost folosite în scopuri propagandiste de către cel de-al Treilea Reich. Mai târziu, în același secol, psihologi precum Bruno Bettelheim au reafirmat valoarea basmelor fraților Grimm, în ciuda cruzimii și violenței din versiunile originale ale unora dintre basme (ce au fost de atunci adaptate în acest sens).
Bibliografie
Calendar Rador
https://www.britannica.com/biography/Brothers-Grimm
https://www.fratiigrimm.ro/
RADOR – Alexandru Balaci
