Mihaela Doboș: “Pe 22 decembrie când lumea a pătruns în Radio am cerut să se difuzeze Deșteaptă-te române!”
Către ultimii ani ai regimului Ceaușescu, atmosfera în Radio devenise din ce în ce mai grea, mai apăsătoare. Posturile teritoriale au fost închise, iar postul din București a trebuit să reducă programul de emisie. Ceaușescu era pomenit în toate emisiunile. Radacția Muzicală trebuia să difuzeze numai cântece despre Ceaușescu sau cântece de partid. Atmosfera devenise din ce în ce mai grea. În dimineața zilei de 22 decembrie, când centrul Bucureștiului se umplea de lume, Mihaela Doboș, redactor-șef la Redacția Muzicală, a hotărât ca Radioul să difuzeze numai muzică populară. Apoi, după fuga lui Ceaușescu au fost difuzate cântece patriotice și muzică religioasă. Despre atmosfera din acele momente la Redacția Muzicală în Arhiva de istorie orală se păstrează amintirile Mihaelei Doboș:
„Cu cât ne-am apropiam de ’89, a fost din ce în ce mai greu. Simţeam presiune, simţeam acumulările, simţeam că lucrurile merg din ce în ce mai rău şi din ce în ce mai greu pentru noi. Orice fel de cuvântare era însoţită de mape de rezervă cu cântece patriotice şi revoluţionare pe care trebuia să le dăm la emisie, să le folosească cei de la Actualităţile politice care intrau şi comentau, făceau legătura cu respectivul moment, cu sala de unde se transmitea conferinţa sau congresul sau ce era. Erau nişte capitole foarte clare: cântece cu Ceauşescu, cântece de partid, cântece de ţară, cântece de muncă.
În sera de 21 decembrie m-a sunat Titus Andrei, și tremurând mi-a spus: “Dragă … la Universitate s-a tras în oameni. S-a tras în oameni!” Era înebunit! Deja se făcuseră ture cu oameni care să fie la emisie în permanenţă, în direct, cu cei de la Actualităţile politice… Noi trebuia să dăm mapele [cu benzi] şi să avem un om care să stea la emisie. Am plecat [din Radio] și când am ajuns acasă i-am spus soțului meu: “Eu înebunesc. Dacă mai difuzăm cântece cu el, nu ştiu ce se întâmplă! Trebuie să-i spun fetei care era de permanență să nu mai dea cântece cu el…”. Asta era în capul meu. Nu m-am gândit, mărturisesc cu toată sinceritatea, nici la partid, nici la ţară, nici la muncă … nu m-am gândit deloc! Și soțul mi-a zis: “Dă-i telefon [fetei] şi linişteşte-o…” Pe la 11 noaptea i-am dat telefon. M-a întrebat: “Ştii ce faci?” Zic: “Nu ştiu… Cu Dumnezeu înainte, om vedea. Asta e!” Benzile trebuiau să fie la 6 dimineaţa sau la 5, când începea tura respectivă. Şi eu cu aparatul deschis. La 8 fix am auzit un cântec cu Ceauşescu – şi acum ţin minte – Ţara îşi făureşte visul de Constantin Arvinte. Am ajuns la Radio după ora 8. Am pus mâna pe telefon şi am întrebat-o: “De ce ai dat?” că până atunci nu mai dăduse. Dăduse cu partidul, cu ţara, ce am stabilit noi. Şi [fata] a zis: “Mai aveam puţin şi redactorul de la Actualităţi îmi dădea cu benzile în cap!” Şi atunci eu în birou, ea la emisie mi-a spus ce benzi sunt acolo “Ăla jos, ăla sus, ăla jos, ăla sus… banda sus, banda jos…” Aşa am lucrat prin telefon doar noi două. Asta am făcut atunci. La ora 11 noi am schimbat muzica. Am vorbit cu Moroşanu, am dat telefon în Telviziune, pentru că eu nu îl consideram pe Moroşanu “duşmanul poporului”, n-aveam de ce, era coleg cu mine. Am întrebat “Ce faceţi voi?” Şi zice: “Dă şi tu cântece cu armata.” Zic: “Nu dau cântece cu armata că se sperie lumea. O să vedem ce facem”. “Mai bine muzică populară…” “Bag muzică populară”. Şi am băgat muzică populară. Şi a fost ceva mai bine. După aceea, în clipa în care au venit revoluţionarii la Radio, am coborât la intrarea principală, în holul de la intrare. Era şi Mihai Ilie [director general adjunct], erau poliţiști. Uşa era blocată. Toată strada era plină de oameni, colegii erau la geam. Mihai Ilie i-a spus soldatului: “Dă drumul la uşi!”
Eu am fugit în cabina de emisie şi a început transmisia în direct.…. Cabina era plină cu oamenii care vorbeau la microfon. Atunci am cerut din regie Deşteaptă-te române. Mi s-a adus din Fonotecă… Stoia Gruia umbla cu Hora Unirii în mână, eu cu Deşteaptă-te române, Olga Dăescu cu colindele de Crăciun. Atunci s-au pus prima data. Ăsta a fost …momentul din 22… Atunci am făcut ture zi-noapte, nu am mai ieşit din Radio şi am selectat muzica care era ascunsă prin sertarele noastre. Țin minte că eu i-am dat lui Viorel Popescu Ave Maria pentru care Ion Vanica de la Corul de copii Radio fusese dat afară din insituţie! A fost considerat un “duşman al poporului”. Ave Maria de [Franz] Schubert n-avea ce să caute în programul de concert. El l-a băgat în programul de concert. Era cu Ileana Cotrubaş. I l-am dau lui Viorel Popescu care l-a prezentat pe post. Gruia Stoia a stat în cabină şi noi verificam muzici, ca să dăm ce e mai bun. Atunci a intrat muzică religioasă multă. Am scos benzi cu solişti interzişi, cu tot ce exista în Fonotecă. Au fost memente importante pentru noi”.
[Interiu realizat de Octavian Silivestru, 2012]
