Pablo Gargallo – Un sculptor al cubismului interbelic

Autor:Alexandru Balaci

Context

             Pablo Gargallo s-a născut în anul 1881, în orașul Mailla, din Spania și a trecut la cele veșnice pe data de 28 decembrie 1934, în Reus, Spania. Gargallo a fost cunoscut pentru creațiile sale în fier, care au fost expuse la numeroase expoziții de artă internaționale. Este cunoscut ca fiind cel care l-a introdus pe Pablo Picasso în arta sculpturii.

 Viața lui Gargallo

           Gargallo a studiat desenul și sculptura în orașul Barcelona și a câștigat o bursă de studii la Paris. Nu a putut beneficia de bursa de la Paris, întrucât a fost nevoit să se întoarcă acasă pentru a avea  grijă de mama lui. Între 1905 și 1911, Gargallo a fost angajat de autoritățile locale Barcelona să schimbe înfățișarea instituțiilor publice. La începutul anului 1907, Gargallo trece de la piatră la cupru și alte metale și încearcă diverse experimente artistice. Deși lucra în paralel pentru autoritățile locale din Barcelona, Gargallo a simțit că se plafonează prin utilizarea repetată a pietrei în lucrările sale și a început să creeze reproduceri după celebre statuete, din metale. După ce a finalizat contractul cu autoritățile locale din Barcelona, în 1911, Gargallo pleacă anul următor la Paris, unde întâlnește avangarda artei la acel moment, precum Amedeo Modigliani, Juan Gris și Guillaume Apollinaire.

            Prin intermediul cercurilor de artă, Gargallo a intrat în contact cu cubismul. Din 1914 se întoarce la Barcelona, unde a rămas până în 1924, până când lucrurile s-au liniștit în lume, din pricina Primului Război Mondial. Gargallo s-a stabilit la Paris în ultima parte a vieții, unde a și fost recunoscut pentru sculturile sale.
În 1922 s-a născut fiica acestuia, iar Gargallo a început să adopte o nouă formă de prelucrare a metalelor. Trei ani mai târziu, lucrările lui au fost  expuse în cadrul expozițiilor de artă contemporană din Osaka și Tokyo. Tot în această perioadă, el a realizat cea mai cunoscută lucrare a sa : „Cabeza de Profeta”, tradus „Capul Profetului sau Chipul Profetului”.
În anii 30, Gargallo s-a pregătit pentru două expoziții importante : Brummer Gallery, în New York și Sala Parés în Barcelona. În ultima parte a vieții lui, Gargallo a creat la Paris sculpturile: Profetul, (1930) și Picador (1928).  Gargallo a trece la cele veșnice în urma unei penumonii avansate pe 28 decembrie 1934 iar lucrările lui au fost omagiate în cadrul expozițiilor de artă din : Madrid (1935) și Paris (1935 și 1937). În 1955, lucrările lui Gargallo au fost expuse la Bienala de la Veneția.

 Bibliografie

 https://www.leandro-navarro.com/pablo-gargallo_biografia_eng.htm

https://www.britannica.com/biography/Pablo-Gargallo

https://www.coleccionbbva.com/en/autor/gargallo-pablo-2/