Ziua mondială Braille este marcată, în fiecare an, la 4 ianuarie, dată la care s-a născut, în anul 1809 (cu 215 ani în urmă), francezul Louis Braille. Acesta a fost inventatorul alfabetului tactil cu puncte în relief pentru persoane cu deficienţe de vedere, folosit şi astăzi de nevăzători.
Louis Braille s-a născut la Coupvray, localitate situată la 40 de kilometri de Paris.
La vârsta de trei ani şi-a pierdut vederea, în urma unui accident în atelierul de pielărie al tatălui său.
Între 1816 și 1818 urmează cursurile școlii comunale din Coupvray, iar în 1819 intră la Institutul Regal al Tinerilor Nevăzători (Institution Royale des Jeunes Aveugles – IRJA) din Paris.
Cea mai mare parte a timpului liber şi-o dedica încercărilor de a găsi o modalitate eficientă de a reprezenta, tactil, literele şi numerele.
La acea vreme, nevăzătorii încercau să citească folosind reproducerea în relief a literelor obişnuite, o metodă ce se dovedea a fi destul de anevoioasă. Gândul de a găsi un sistem de scriere ce poate fi descifrat cu ajutorul degetelor îl obseda.
Louis Braille a aflat, însă, despre căpitanul de artilerie Charles Barbier, care folosea, pentru trimiterea de mesaje secrete, un sistem de comunicare prin puncte embosate, pe care-l numea ”scriere pe timp de noapte”. Sistemul consta în puncte imprimate pe carton.
Din 1822 Braille experimentează procedeul „scrierii nocturne” elaborat de Charles Barbier și începe cercetările sale pentru elaborarea unui nou sistem de scriere pentru nevăzători, terminând alfabetul Braille în 1824, utilizat şi în prezent de persoanele cu deficienţe de vedere. Alfabetul Braille foloseşte 6 puncte pentru 63 de semne (litere, sunete, semne, cifre, note muzicale).
Studiază algebra, gramatica și geografia, în 1827 transcrie în Braille elementele de gramatică, iar în 1828 aplică sistemul propriu și la notația muzicală.
În anul 1833 Braille este numit profesor la Institutul Regal al Tinerilor Nevăzători.
În 1834 se trece de la scrierea Braille pe o parte a paginii la imprimarea față/verso. În mai 1834 Braille își prezintă sistemul de scriere la expoziția de industrie, din 1836 se implică în rezolvarea unor probleme privind relațiile dintre comunitatea persoanelor nevăzătoare și văzători, iar în 1847 experimentează procedee pentru imprimarea limbajului Braille – tiparul Braille – , cu ajutorul căruia puteau fi tipărite cărţi pentru nevăzători.
Louis Braille a murit la 6 ianuarie 1852, la Paris.
În 1878, cu ocazia unui congres internaţional organizat la Paris, alfabetul Braille a fost adoptat oficial ca metodă de învăţare a cititului pentru copiii nevăzători.
Pentru meritele sale, Louis Braille a primit din partea guvernului francez Ordinul Legiunii de Onoare, iar la Coupvray a fost ridicat un monument pentru cinstirea memoriei sale.
În anul 1952, la împlinirea a 100 de ani de la moarte, trupul lui Louis Braille a fost mutat, cu onoruri, în Panthéonul din Paris.
În anul 2009, în cinstea împlinirii a două sute de ani de la nașterea acestuia, în India, SUA, Belgia și Italia au fost emise monede comemorative cu imaginea lui Louis Braille. De asemenea, în Belarus, Kazakstan și Uzbekistan au fost scoase cărți poștale cu Louis Braille.
În 2019, o companie britanică a lansat un e-reader Braille pentru nevăzători, ce ar putea să stimuleze considerabil experienţa lecturii şi să scutească aceste persoane de efortul de a răsfoi cărţi tipărite şi voluminoase.
După ce a fost creat de Louis Braille în secolul al XIX-lea, alfabetul omonim, cu litere reprezentate prin puncte în relief, a adus bucuria lecturii în rândul milioanelor de persoane nevăzătoare şi cu deficienţe de vedere din lumea întreagă.
Însă, în formula sa printată, acesta nu este chiar uşor de utilizat şi nici portabil: o copie în Braille a Bibliei poate să ocupe 1,5 metri în spaţiul de pe raftul unei biblioteci.
Compania britanică speră să schimbe situaţia prin ajutorul Canute 360, noul său „Kindle pentru nevăzători”, considerat primul e-reader Braille multiliniar din lume, capabil să afişeze nouă linii de text dintr-o dată, reprezentând aproximativ o treime din tradiţionala pagină tipărită.
În România, revista „Litera noastră” apare lunar în scriere Braille, şi conţine materiale originale, create de nevăzători sau de oameni care lucrează cu aceştia. Revista se remarcă şi prin dimensiunea ştiinţifică pe care unele articole o au, ele constituind adevărate documente pentru cei interesaţi de studiul problematicii complexe a existenţei în condiţiile absenţei totale sau parţiale a vederii.
În ţara noastră au existat instituţii care au sprijinit nevăzătorii încă din anul 1906, când Regina Elisabeta a înfiinţat Societatea Orbilor.
Regina României este cunoscută pentru implicarea sa în proiectele umanitare, iar prin aceasta nouă instituţie a fondat şi Azilul Orbilor Vatra Luminoasă şi Şcoala primară pentru orbi „Regina Elisabeta”. Astăzi aceste instituţii poartă numele de Centrul Şcolar pentru Deficienţe de Vedere ”Regina Elisabeta” şi Asociaţia Nevăzătorilor.
În anii ’20, autorităţile locale vor schimba numele iniţial al străzii cu unul reprezentativ: din Mărcuţa-între-vii, numele se schimbă în Vatra Luminoasă, aşa cum este cunoscută această stradă şi în prezent.
