Autor: Alexandru Balaci
Context
Pe data de 6 ianuarie 1838, în Cologne, Prusia, s-a născut cel care avea să devină compozitorul german Max Bruch, cunoscut în epocă pentru concertele sale de vioară. El a trecut la cele veșnice pe 2 octombrie 1920, în Berlin.
Opera lui Bruch
A fost fiul unui ofițer de poliție și a unei cântărețe. Bruch a fost introdus în lumea muzicii de mama lui. El a început să compună de la vârsta de nouă ani, însă abia la 14 ani a avut debutul. Primul premiu pentru compoziție l-a primit la vârsta de 14 ani, când a scris o simfonie și a câștigat o bursă care i-a permis să studieze la Cologne. Talentul lui Bruch a fost observat de Ignaz Moscheles, un alt compozitor cunoscut al epocii. Brunch a oferit o adaptare proprie a operei „Scherz, List und Rache”, scrisă de Philipp Christoph Kaysert, în 1784. Bruch a introdus și adaptat un text de Johann Wolfgang von Goethe și a păstrat structura în patru acte. Compoziția lui Bruch a avut premiera la Berlin, în 1858. Premiul câștigat i-a permis să studieze apoi sub îndrumarea lui Ferdinand Hiller, Carl Reinecke și Ferdinand Breunung. El a fost încurajat de aceștia să viziteze Germania, în întregime. Începe din Liepzig, dar alege să se stabilească în Mannheim. Începe să compună și scrie ”Fithjo”f, o compoziție vocală cu acompaniament instrument care este primită cu mult entuziasm de public și în 1863, el compune „ Die Loreley”. Piesa aceasta a avut premiera în 1864 și este bazată pe o legendă legată de râul Rin. Opera are succes pe moment, însă dispare din repertoriul popular. A fost „reînviată” de o interpretare a lui Mahler, în 1887, urmată de o altă premieră în Stuttgart, sub conducerea lui Pfitzner, în 1916.
Bruch părăsește Mannheim și pleacă să viziteze orașul Paris și Bruxelles. El se stabilește la Koblenz. În 1865, înființează un cor în Koblenz, acesta fiind urmat la scurtă vreme de alte societăți corale în Sondershausen, în 1867, Berlin, în 1878, Liverpool, între 1880–83 și Breslau, între 1883–90. Între 1890 și 1911, a ocupat postul de profesor la Academia de Arte din Berlin.
Cele mai cunoscute compoziții din epocă au fost Schön Ellen, în 1867, Beautiful Ellen și Odysseus, în 1872. Acestea au reprezentat compozițiile favorite ale societăților corale de la începutul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. După trecerea sa la cele veșnice, compozițiile sale au ieșit din repertoriul coral, în ciuda tehnicii cu care au fost compuse. Cu toate acestea, singurele lucrări ale sale care mai sunt prezente în repertoriul muzical sunt: „Scottish Fantasy, pentru vioară și orchestră. A fost compusă în 1880. A altă compoziție, „Kol Nidrei” pentru violocenl orchestră, compusă în 1881.
În Liverpool, Bruch a fost numit în locul lui Sir Julius Benedict, pe postul de conducător al Societății Filarmonice din Liverpool. Șederea sa în Anglia a fost încărcată cu probleme, întrucât nu a reușit să rezoneze cu membri acestei societăți, din pricina tensiunilor între Germania și Anglia. Cu toate că Bruch a încercat să-și prezinte compozițiile în Anglia, acestea nu au prins la public, din pricina sentimentului anti-german. În 1883, Bruch părăsește Anglia și preia președinția Breslau Orchesterverein, unde ocupă funcția doar până în 1890. Din 1890, Bruch se întoarce în Berlin, unde activează ca profesor până în 1910, când se pensionează. Timp de zece ani, Bruch compune și predă compoziție muzicală.
Sursa foto : Wikipedia
Bibliografie
https://interlude.hk/max-bruch/
