Autor:Alexandru Balaci
Context
La 10 ianuarie 1799 s-a născut Petrache Poenaru. A fost inginer, matematician, inventator, pedagog și publicist; discipol al lui Gheorghe Lazăr. În 1827 a brevetat, la Paris, invenţia tocului rezervor (cu titlul Condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală); a contribuit la înfiinţarea Societăţii Filarmonice (1833); a iniţiat Societatea agronomică şi Şcoala de Agricultură de la Pantelimon; a fost unul dintre întemeietorii Grădinii Botanice şi ai Muzeului Naţional de Antichităţi din Bucureşti; membru titular al Societăţii Academice Române din 1870.
O viață dedicată științei
Într-o zi de 10 ianuarie 1799, se năștea la Benești, în județul Vâlcea, Petrache Poenaru. Studiile secundare le-a făcut la școala de pe lângă Biserica Obedeanu din Craiova, în perioada 1811–1818, ulterior a mers la Colegiul Sf. Sava, unde a fost elev al lui Gheorghe Lazăr. Devine ulterior profesor și coleg cu maestrul său la Sfântul Sava.A fost profesor de fizică şi de matematică și director, în anul 1832. Studiile superioare le urmează la Universitatea şi Politehnica din Viena. La Universitate a studiat greaca, latina, matematica, fizica, în perioada 1824–1825, iar la Politehnica, ingineria. În 1826 și-a continuat pregătirea la Școala de Aplicații a Inginerilor Geografi din Paris, lucrând în aceeași perioadă la realizarea hărții Franței, sub conducerea lui L. Puissant. În 1831 s-a specializat în industriile minieră şi metalurgică în Marea Britanie.
A participat la Revoluția din 1821 ca secretar al lui Tudor Vladimirescu, asigurând legătura dintre acesta şi Gheorghe Lazăr. În timpul studiilor brevetează primul toc rezervor din lume, mai întâi la Viena, apoi la Paris (brevet 3208, din 25 mai 1827), cu titlul Condeiul portăreț fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală (plume portable sans fin, qui s’alimente elle-même avec de l’encre). Sistemul său, gândit pentru a împinge cerneala spre vârful în care era montată peniţa, prin uşoara apăsare a ţevii, va duce mai târziu la inventarea pistonului. Fabricarea stiloului inventat de Poenaru şi punerea lui în comerţ ar fi scurtat mult timpul până la realizarea pistonului. Poenaru însă n-a reuşit valorificarea invenţiei sale.
Între 1832 și 1847 a fost inspector şi director al Eforiei Şcoalelor Naționale (echivalent al Ministrului Educației), calitate în care a avut o contribuție semnificativă la organizarea învățământului național de la orașe şi sate: a susținut înființarea de școli primare în care să se predea după metoda lancasteriană și a redactat un nou regulament al școlilor – cea dintâi încercare de organizare a învățământului din Țara Românească. A desfășurat o intensă activitate culturală, contribuind la înființarea Societății Filarmonice în 1833; s-a numărat printre întemeietorii Grădinii Botanice şi ai Muzeului Național de Antichități din București; a inițiat crearea Societății Agronomice şi a Școlii de Agricultură de la Pantelimon.
A editat împreună cu Florian Aaron şi Simion Marcovici foaia „Muzeului Național“ în perioada 1836–1838. De asemenea, a realizat cea dintâi publicație gratuită şi oficială destinată mediului rural –„Învățătorul satului“, în 1843. A elaborat manuale școlare, contribuind la formarea terminologiei matematice în limba română; a publicat cele dintâi manuale de geometrie şi de algebră; împreună cu Florian Aaron şi G. Hill, a întocmit un vocabular francezo-românesc în perioada 1840–1841.
A participat la Revoluția din 1848, alături de Tudor Vladimirescu
Petrache Poenaru a participat la Revoluția de la 1848 și a făcut parte din Comisia pentru liberarea robilor. A semnat P. Poenaru pe primul comunicat al comisiei, din 12 iulie 1848, alături de Iosafat Snagoveanul și C. Bolliac (document original la Muzeul Național de Istorie a României). Istoricul Nicolae Iorga afirmă despre Petrache Poenaru că „fusese la 1821 redactorul scrisorilor lui Tudor Vladimirescu, în acele luni de zile cît acesta fu Domnul Țăranilor”. Foaia de propagandă a armatei lui Vladimirescu, apărută la inițiativa sa, a însemnat primul ziar românesc de propagandă. Devine un apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Dintre descendenții cunoscuți se poate aminti scriitoarea Alice Voinescu (1885 – 1961) născută la Turnu Severin. În 1870 a fost ales membru al Academiei Române. A fost membru al Academiei de Științe din Paris, membru de onoare al Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA), vicepreședinte şi președinte al Societății pentru Învățătura Poporului Român
Profesorul Petrache Poenaru a murit pe 2 octombrie 1875, la vârsta de 76 de ani, la București și este înmormântat la Cimitirul Bellu.
Fosta stație de metrou Semănătoarea îi poartă acum numele.
Bibliografie
Calendar Rador
https://acad.ro/acad_membri/membri/Poenaru_Petrache.html
https://www.agerpres.ro/documentare/2019/01/31/romani-celebri-petrache-poenaru-pedagog-si-inginer-inventator-al-tocului-cu-rezervor-pentru-scris–249915
Sursa foto : Wikipedia
