Pe lângă conflictele din Ucraina și Orientul Apropiat, care au captat atenția presei internaționale pe termen lung, aceasta comentează cu mare interes și alegerile prezidențiale din SUA.
„Iranul a construit un nou tip de dronă pentru războiul Rusiei împotriva Ucrainei, Shahed 107, cu o rază de acţiune de 1.500 de kilometri [și] capacități explozive și de recunoaștere”, scrie La Libre Belgique. „E posibil ca ea să poată detecta ținte cruciale precum lansatoarele de rachete britanice și americane.” Volodimir Zelenski s-a aflat miercuri în vizită în Lituania, de unde el și cei trei aliați baltici ai Kievului au îndemnat iarăși Occidentul să mărească și să accelereze sprijinul militar pentru Ucraina, consemnează Le Figaro, remarcând că „ajutorul promis Ucrainei în august-octombrie 2023 a scăzut cu aproape 90% față de aceeași perioadă din 2022”. Agenția ucraineană Ukrinform citează așteptările lui Zelenski de la viitorul Consiliu NATO de la Washington: „Aș dori să obțin două lucruri specifice – o decizie militară și una politică.” În ce privește apărarea antiaeriană, ar dori să primească o consolidare cantitativă a acestui pachet; în ce privește decizia politică, „Ucraina dorește să facă măcar un pas concret spre NATO”. Le Monde analizează în schimb aderarea Ucrainei (și Moldovei) la UE, care „e prea puțin dezbătută, în timp ce Europa e tot mai greu de guvernat”. Concluzia? „Prioritatea instituțiilor UE ar trebui să fie rezolvarea contradicțiilor care o afectează.” Iar extinderea trebuie să „fie precedată de o alegere democratică și constituțională clară privind viitorul Europei”. Pentru ca toți să știe „ce se așteaptă de la proiectul european: o simplă piață continentală sau o democrație transnațională?” În condițiile diminuării sprijinului pentru Kiev și remarcând că strategia ofensivă n-a avut succes, revista americană Foreign Affairs propune o cale către victoria ucraineană prin intermediul jocului defensiv: „dacă Ucraina va putea apăra în lunile următoare teritoriul pe care îl controlează acum, îi poate închide Rusiei calea către victoria totală și ar putea chiar deschide calea negocierilor. Putin crede în mod evident că timpul e de partea lui; o apărarea ucraineană robustă și durabilă ar dovedi că el se înșală”. În altă revistă americană, The Atlantic, Anne Applebaum vede o cale spre victorie mai cuprinzătoare: tot entuziasmul populației ucrainene care a susținut „armata și societatea în ultimii doi ani trebuie să fie transformat în sisteme, instituții și reguli”. Ucraina are nevoie de „cea mai bine administrată armată” și de „cea mai modernă industrie militară. „În fine, guvernul Ucrainei trebuie să elimine orice urmă de corupție și incompetență – și să-și și convingă aliații că a făcut-o.” The Washington Post se întreabă retoric de ce se mai află Podul Kerci în picioare, când aliații Ucrainei dețin armele necesare pentru a-l muta pe fundul mării. Or, tocmai teama de a-i trimite arme Kievului e „corozivă”. „Prin ezitările sale, Vestul i-a semnalat slăbiciune tiranului rus. Aceasta, mai mult decât trimiterea oricărei rachete Ucrainei, e cea mai sigură provocare, cât și pericolul real.” The Financial Times îndeamnă în editorialul său la revigorarea industriei militare a Occidentului pentru a se „adapta unei noi ere a războiului”. „Se pare că lumea e într-o nouă epocă a tensiunilor geopolitice și riscului sporit de război. Societatea poate spera la ce-i mai bine, dar industria militară trebuie să demonstreze că e pregătită pentru ce e mai rău.” Aceleași argumente le folosește și The New York Times într-o convingătoare pledoarie contra izolaționismului american: „Lumea căreia căutăm să-i întoarcem spatele e mai probabil să ne înjunghie în spate decât să ne întoarcă la rându-i spatele. De aceea suntem nevoiți să conservăm și să protejăm activ o ordine globală.”
E ceea ce au făcut marți armatele britanică și americană în Marea Roșie, unde au dejucat „cel mai puternic atac” al rebelilor Houthi din Yemen susținuți de Iran, reține France 24. „Atacul a fost al 26-lea care vizează traficul maritim comercial din Marea Roșie. SUA au constituit în decembrie o coaliție internațională pentru a proteja traficul maritim în această zonă strategică pe unde tranzitează 12% din comerțul mondial.” „Israelul trebuie să se apere la Haga de acuzațiile de genocid aduse de Africa de Sud”, titrează Rai News, precizând că „audierile vor viza exclusiv cererea Africii de Sud de a fi adoptate măsuri de urgență pentru ca Israelul să-și suspende acțiunile militare în Fâșia Gaza, în vreme ce examinarea de fond ar putea dura ani”. Presa israeliană se arată extrem de preocupată de chestiune. Liberalul Haaretz, care acuză frecvent că există un regim apartheid în Israel, atenționează acum că reclamația sud-africană e plină de comparații între Hamas și ANC, mișcarea anti-apartheid din Africa de Sud. Dar „aceasta este o analogie falsă – și periculoasă”, fiindcă „Hamas nu poartă un război just pentru eliberare”. The Jerusalem Post merge și mai departe, acuzând Pretoria de cinism și ipocrizie, dat fiind că actualul război a fost pornit de Hamas, care și-a declarat de-a lungul vremii oficial și repetat intenția – probată și prin fapte – de a comite genocid contra evreilor, inclusiv în documentele fondatoare, unde se prevede „înființarea unui stat palestinian islamic în locul Israelului”. Ynet News demontează o altă acuzație la adresa Israelului, cum că ar viza deliberat jurnaliști. „Ce ar trebui să facă armata israeliană atunci când un angajat al Al Jazeera se află în același automobil din care e manevrată o dronă a Hamas?” Operator al dronei care, pe lângă munca de informare pentru Hamas, era întra-adevăr și fotograf de presă. Revista americană Foreign Policy se ocupă în schimb de prestația Egiptului în conflict. Dictatorul militar Abdel Fattah al-Sisi e trup și suflet alături de palestinieni, din punct de vedere retoric, dar în practică nu a mișcat un deget. A declarat în schimb clar ce nu e dispus să facă: nu va primi nici un palestinian, nici expulzat de Israel, nici refugiat pe cont propriu. În plus, Egiptul cooperează foarte bine cu Israelul, iar Hamas e dușmanul regimului de la Cairo, care i-a decimat organizația-mamă, Frăția Musulmană.
Portalul european Politico relatează ce i-a spus în privat fostul președinte american Donald Trump președintei Comisiei Europene Ursula von der Leyen în 2020: „Trebuie să înțelegi că dacă Europa va fi sub atac noi nu vom veni niciodată să vă ajutăm și să vă susținem”. „Apropo, NATO e moartă și noi vom pleca, vom ieși din NATO”, i-a mai spus Trump, citat de comisarul european Thierry Breton, martor la acea discuție. Săptămânalul britanic The Economist consideră că „operațiunea [electorală] a lui Donald Trump din Iowa sugerează că va avea o campanie formidabilă”. În plus, e deja vizibil efectul electoral pro-Trump provocat de contestarea lui în justiție de către democrați în Colorado și Maine. Economist crede că Trump urmărește la alegerile primare victorii copleșitoare consecutive în primele state, pentru a se concentra apoi din timp pe alegerile naționale. Principalii lui contracandidați, Ron DeSantis și Nikki Haley, își doresc de la Iowa un imbold pentru a susține o luptă pe termen lung. Editorialul cotidianului The Wall Street Journal apreciază însă că Haley ar putea avea șanse în fața lui Trump, observând că acesta și-a redirecționat publicitatea negativă dinspre DeSantis spre ea. Trump „crede că e mai prejos de el să participe la alegerile primare, așteptând o încoronare. Dar alegătorii chiar au un cuvânt de spus, și Iowa și New Hampshire au mai produs surprize, iar al 45-lea președinte se poartă ca și cum acesta e verdictul de care se teme”. (Andrei Suba, RADOR RADIO ROMÂNIA)/asuba/dsirbu
RADOR RADIO ROMÂNIA, 11 ianuarie
