Vineri, 12 ianuarie, se împlinesc 95 de ani de la prezentarea, la Radiodifuziunea română, a primei ediții a emisiunii “Ora copiilor”, care a devenit, în timp, un puternic brand care a contribuit la dezvoltarea radioului, un simbol al inocenţei, un prieten neîntrecut în viața de zi cu zi a celor mici. “Ora copiilor” a rămas, de-a lungul anilor, cea mai populară emisiune radiofonică pentru copii.
* * * * *
Emisiunile dedicate celor mici au apărut în marea majoritate a programelor posturilor de radio europene, încă din primii ani de la înființare.
În anul 1924, BBC devenea primul radiodifuzor european care difuza o emisiune de radio-școală, parte a unui sistem chiar mai complex decât cel ce se poate intui la prima vedere. Britanicii aveau înființat chiar un consiliu central de radiodifuziune, aflat în strânsă colaborare cu autoritățile școlare centrale și locale, care avea menirea de a aproba aceste programe radiofonice școlare. Programele școlare ale BBC cuprindeau lecturi, istorie și povestiri (lunea), muzică și limba franceză (marți), științe naturale și limba engleză (miercuri), dicție și gramatică engleză (joi) și geografie, concerte și divertisment (vinerea).
Și în Germania emisiunile radiofonice școlare au avut parte de sprijinul autorităților centrale în domeniu, în Franța, în schimb, radiofonia școlară nu a beneficiat de același avânt, radioul fiind considerat mai ales un mijloc de divertisment și mai puțin un instrument de educație școlară.
În țara noastră, educația copiilor prin radio a fost susținută, în timp, de personalitățile culturii românești și mai puțin de instituțiile statului care se arătau rezervate în privința rolului educativ al radioului.
“Ora copiilor” a fost gândită ca o emisiune radiofonică complexă dedicată copiilor din ciclul primar, și a debutat la 12 ianuarie 1929, într-o zi de joi, la ora 18:15, la doar două luni și jumătate de la primul semnal emis în eter de postul de radio (1 noiembrie 1928).
Trebuie spus că inițiativa introducerii unei emisiuni pentru cei mici nu a fost deloc întâmplătoare, fiindcă în întreaga sa existență, Radiodifuziunea a acordat o atenție specială celor mai mici dintre ascultătorii săi, nevoilor și preocupărilor acestora. Chiar primul preşedinte al Societăţii Române de Radiodifuziune, savantul Dragomir Hurmuzescu, a militat, de la bun-început, pentru difuzarea programelor educaţionale pentru copii, conştient fiind că o ţară nu are viitor fără preocuparea constantă pentru creşterea sănătoasă a generaţiilor noi.
Și aceasta se întâmpla în condițiile în care, în lunile de început, nu au existat multe personalități importante care să fi fost automat atrase de a participa la noul fenomen care creștea în acel moment, am numit aici “fenomenul radio”.
Apoi, treptat, personalitățile culturale ale vremii, au încurajat acest demers al radioului din România.
Spre exemplu, Petru D. Panaitescu-Perpessicius opina că “programul pentru elevi trebuie să fie, în primul rând, atractiv și interesant prin tot ce ar aduce din afara sferei școlare”, iar emisiunile școlare nu trebuie considerate “suplimente de programe analitice și nici ceasuri de dirigenție și catihetică”.
La rândul său, Tudor Arghezi considera că radioul va impulsiona procesul de modernizare a învățământului din România: “Microfonul va contribui la precipitarea reformelor esențiale din învățământ și nu e departe timpul când cel mai sintetic și mai artist dintre matematicieni sau stenografi își va face cursul pentru câteva sute de ascultători așezați, nu într-o bancă strâmtă dintr-o clasă rigidă a unei școli cu buget și matricolă, ci comod, acasă, în familie, lângă mamă și pisică”.
O personalitate cvasinecunoscută a fost și prima realizatoare a emisiunii “Ora copiilor”, Ecaterina Haqué, mai cunoscută sub numele de Titela (Colonel) Haqué, sau “Tanti Radio”, care avea să se afle, apoi, la pupitrul emisiuni timp de mai bine de 14 ani. Titela Haqué, scriitoare la bază, era şi crainica ce dădea de veste copiilor programul ce cuprindea poveşti din literatura română şi cea universală, prezentate ascultătorilor prin intermediul unor radio-piesete (scurte piese de teatru).
În condițiile în care radioul era un fenomen nou, o curiozitate, iar cutia din lemn, cu lumini şi butoane, era apanajul adulților, “Ora copiilor” a stârnit interesul prichindeilor, care, în fiecare zi de joi, se așezau nerăbdători în fața aparatului de radio, pentru a aștepta cuvintele suave, fermecătoare, al gazdei-povestitor, Titela Haqué: „Bine v-am găsit dragii mei nepoţei… iaca am venit şi eu pe unda nevăzută… m-auziţi bine?… aşa, acum staţi cuminţi şi ascultaţi povestea ce am să vă spun. Dar… creion şi hârtie aţi pregătit? Da? Atunci bine căci la finalul povestei, aşa cum vă place vouă, am să vă dau şi o ghicitoare, aşa cum vă place vouă, am făcut-o înadins pentru voi… ei, dar acum să încep povestea…”.
În condițiile în care la radio existau mai multe programe care aveau acelaşi format – „Ora veselă”, „Ora satului” ori „Ora premilitară”, deși fiecare se adresa unui public-țintă de nişă -, emisiunea pentru copii trebuia să facă față unei oarecare concurențe pentru audiență, avea din ce în ce mai mulţi admiratori, calitatea ei era în ascensiune iar formatul devenea mai rafinat, de la an la an.
Tot în anul 1929, au început a fi jucate la microfon şi piese de teatru destinate copiilor: prima a fost „Pufuşor şi mustăcioară” de Victor Ion Popa (1 septembrie), urmată de „Motanul încălţat” de George Silviu şi Adrian Maniu (22 septembrie), „Păpuşa cu piciorul rupt” de Victor Ion Popa (6 octombrie) şi „Ciufulici” de George Silviu (19 noiembrie). În același an debuta și emisiunea „Copiii noştri“ inaugurată de Isabela Sadoveanu, care era adresată părinţilor în calitate de educatori.
Trebuie amintit și că, începând cu 3 mai 1930, radioul a difuzat, în fiecare sâmbătă, și o altă emisiune dedicată celor mici, intitulată „Ora școlarilor”. Inaugurată prin discursul ministrului Instrucțiunii Publice, N. Costăchescu, momentul inaugural a prilejuit lui Dimitrie Gusti, decanul Facultății de Filosofie și Litere din București, adresarea următoarelor cuvinte: “De un lucru trebuie să fie pătrunși profesorii, elevii și părinții: în descoperirea vocației școlarului pentru adevărata profesiune stă secretul prosperității sociale. A pune pe fiecare la locul său, a da posibilitatea cuiva să-și împlinească cu demnitate vocația, este atât în interesul personal, cât și în interesul societății”.
La rândul său, directorul general al învățământului secundar, C. Kirițescu, arăta că emisiunea radiofonică pentru școlari trebuie să aibă în vedere “tot ce se frământă în viața culturală și care are conexiuni cu școala: apariția de cărți serioase, teatru bun, cinematograful instructiv, muzica aleasă, descoperirile științei, evenimentele de orice ordin”.
În fiecare joi, emisiunea „Ora copiilor”, dedicată în special elevilor din ciclul primar, cu vârste între 7 și 11 ani, avea ascultătorii ei fideli care se bucurau de poveştile şi piesetele recitate, nu de puţine ori, chiar de către copiii selecţionaţi de „Tanti Radio”. În fapt, fiecare emisiune avea o temă prestabilită, în care s-au consacrat rubrici precum „Poşta copiilor” – care se asigura legătura cu publicul prin acordarea de răspunsuri la scrisori -, prezentarea fotografiilor din revista „Natura”, dar şi a unor ghicitori date spre spre dezlegare copiilor de acasă.
Copiii – realizatori repetau, din timp, pentru radio-piesetele care urmau să fie difuzate, în ziua emisiunii crainica anunţa tema, iar copiii interpretau piesetele în direct, citind scenarii semnate de Nicolae Papatanasiu, Victor Bumbeşti sau Victor Ion Popa, iar atmosfera feerică era animată de puneri în scenă ale clasicelor “Legenda Babei Dochia”, “Paştile-n sat”, “Chipuri din cărţi”, “Punguţa cu doi bani”, “Greerele şi furnica”, “Poveste de toamnă”, “Puiul”, “Prinţul fericit”, “Hänsel şi Gretel” sau “Cireşica fata de împărat”.
Pe lângă poveştile din literatura română şi universală, „Ora copiilor” cuprindea şi informaţii despre evenimentele culturale ale vremii, despre activităţile şcolare şi extra-şcolare ale elevilor, dar şi prelegeri despre folclor, pe înţelesul celor mici.
Toate acestea stimulau la maxim imaginaţia copiilor-radioascultători, vocile colegilor lor de generație care prezentau în direct purtându-i prin aventuri imaginare de toată isprava. Elocventă în acest sens este scrisoarea semnată de însuși Tudor Arghezi, expediată pe adresa Titelei Haqué, în care îi mulţumea acesteia pentru binele făcut lui, dar mai ales copiilor săi, care, în sfârşit, aveau ce asculta la radio.
Copiilor și școlarilor, dar nu numai lor, le erau dedicate și emisiuni speciale de învățare a șahului, difuzate în perioada aprilie 1930 – mai 1931, care erau prezentate de căpitanul Al. Bibescu, sub pseudonimul Ben Ali.
În timp ce “Ora copiilor” era dedicată uneori unor evenimente istorice – Unirea de la 1859, Ziua Eroilor, Ziua Victoriei, etc – , elevii din școlile secundare realizau „Ora școlarilor”, autorii fiind elevii de la Seminarul Pedagogic, ori, cei de la Școala Centrală, “Mihai Viteazul”, “Cantemir Vodă”, etc.
Cuprinsul emisiunilor radiofonice pentru elevi a fost restructurat odată cu deschiderea anului școlar 1932-1933, iar emisiunile cuprindeau două cicluri de conferințe, unul pentru clasele inferioare, altul pentru clasele superioare, grupate în jurul unor teme precum “Pământul și așezările românilor”, “Istoria românilor”, “Datinile, obiceiurile și folclorul poporului român”, “Științele și aplicațiile lor”, etc.
În „Radio.Radiofonie” din 11 aprilie 1937, Nicolae Papatanasiu, arăta: „Programul posturilor noastre de emisiune îşi înmulţeşte numărul de ore difuzate cu un ceas de farmec, dăruit micuţilor ascultători.
Joia după-amiază, din hautparleur şi din găoacele căştilor izvorăsc istorisirile, versurile anume scrise, cânturile alese şi mânate chiar de glasurile unui grup de şcolari […]. Se mai adaugă apoi ajutorul actorilor maturi care joacă rolurile de bunici, bunicuţe, zâne, iele şi zmei, după nevoie. Împlinirea farmecului se face şi cu sonorizările necesare cerute de text, în împrejurările ticluite de scriitori… În felul acesta, zânele, piticii, păsăricile, greieraşii şi lupul se întâlnesc şi zboară pe unda hertziană în zvon de vers şi cânt în vraja minunată a basmului fără pereche.”
În “Bilanţul programului vorbit”, apărut în „Radio.Radiofonie”, în 18 iulie 1937, se arată că: “«Ora copiilor» a prilejuit în ultima stagiune [1935-1936] a Societăţii de Radiodifuziune felicitări. Nu pentru radio-teatru, nu pentru concertele Orchestrei Radio, căci aceste realizări se alcătuiau mult mai bine la alte posturi. Vestea că Radio-Bucureşti a oferit cea mai bună oră de copii din lume am aflat-o în «Marianne», iar la sfârşitul numitei stagiuni, d. V. Voiculescu, subtilul poet şi literat, a confirmat această bucurie […].
Anul acesta stagiunea s-a încheiat trist, cu un Cuvânt ocazional. Felicitări n-au mai venit. Doar 10-12 telefoane din oraş! Pentru cânturi şi micuţele cântăreţe”.
Începând cu octombrie 1937, în noua structură a programelor radiofonice, “Ora copiilor” cuprindea fabule muzicale, dialoguri, piese radiofonice, legende, basme, pilde, minunile firii, reportaje din şcoli, aeroporturi, mănăstiri.
În „Radio Adevărul” din 10 aprilie 1938, același Nicolae Papatanasiu arăta: “La Ora copiilor de fiecare Joi, pe lângă închipuirile de teatru pentru micuți, vine un glas bun și sfătos și povesteșt – inimos foarte – tot soiul de năzdrăvănii, iscodeşte cu întrebări pe toţi cei care ascultă, mai spune o snoavă, o fărâmă de poveste. Vorbitorul acesta e d. Victor Ion Popa, scriitor de frunte al nostru şi iubitor tare de copii. Se vede că şi copiii au înţeles aceasta încât într-o bună zi, când le-a citit epistola amărâtă a unui şcolar din comuna Micloşanii-Mari din judeţul Muscel, cum că n-ar avea o şcoală cum trebuie, micuţii auditori au trimis cu sutele banii, cât au putut să strângă fiecare. În Micloşani şcoala va fi începută cât de curând, din mintea lui Dobrescu Ion, din clasa a IV-a. Înaintea acestei case, se va dura din sârguinţa şi bunătatea de suflet a mii de copii, şcoala cea nouă, înaltă cu acoperiş de sticlă, în care soarele va pătrunde prin ferestre mari şi luminoase”.
La 7 februarie 1941, emisiunea dedicată copiilor se reia, mărturie fiind materialul “Cuvânt pentru „Ora copiilor”, apărut în „Radio România”, numărul din 16-22 februarie 1941: „Originalitatea noastră constă în faptul că, în «Ceasul copiilor», folosim în mare parte pe copii, atât în şcoli, cât şi în afară. Astfel, radio a avut norocul să descopere şi să formeze adevărate talente între micuţii colaboratori […].«Ceasul copiilor» la Radio este o şcoală pentru ei, o şcoală plăcută, unde dau la iveală, ca la un examen, ceea ce au învăţat în clasă. Când vom izbuti să introducem în şcoli aparate de radio, atunci vom păşi din familii în clasă, alăturând Ministerului Şcoalelor sforţarea noastră pedagogică pentru educarea copilăretului.”
Ajunsă, în timp, celebră amfitrioană radio a copiilor, Ecaterina a fost fiica doctorului Petre Bugulescu, și a rămas din fragedă copilărie fără mamă, a fost crescută la internat şi, în lipsa afecţiunii părintești, s-a refugiat în lumea minunată a poveştilor, cultivându-și mereu dorinţa de a citi tot ce putea să încânte copilăria ei atât de tristă.
Pentru a putea să scape de internat și de acea viață tristă, ea avea să se mărite timpuriu, preluând numele soțului ei (Irimescu).
Drama face ca, după participarea țării noastre la Primul Război Mondial, Ecaterina să devină o prea tânără văduvă, care era obligată să poarte de grijă celor trei copii ai săi, singura sursă de venit fiind mintea ei realmente sclipitoare.
Și-a urmat pasiunea pentru poveşti şi dragostea pentru copii, și începe colaborarea cu revista „Lumea copiilor”, editată de Gheorge Filip, la care poveştile şi poeziile pe care le publica erau extrem de apreciate.
În noiembrie 1928 s-a pus în funcțiune “fenomenul radio”, care a luat, la scurtă vreme, o amploare deosebită. În acea perioadă Ecaterina Irimescu îl cunoaște pe maiorul (ulterior colonelul) Corneliu Haqué, un colaborator apropiat al Casei de Radio Philips, constructor amator de aparate de radio, un om care îi adora pe cei mici, ofiţer la geniu, pilot internaţional, un om cu o vastă cultură. La îndemnul copiilor săi și cu sprijinul lui Corneliu, cea care avea să devină “Tanti Radio” se prezintă la Radiodifuziune și din 12 ianuarie 1929, începe povestea care avea să-i aducă celebritatea şi admiraţia celor mai mici dintre ascultători.
Recăsătorită Haqué, ea devine cea mai iubită voce de la radio, care avea să facă epocă în acei ani de început. “Tanti Radio” reuşea în fiecare joi să aducă în atenția micuţilor cele mai cunoscute poveşti din literatura naţională şi universală, a scris piese pentru copii, jucate de copii, le-a conceput ghicitori, le-a creat “Poşta copiilor”, le publica fotografiile în revistele Natura şi Radiofonia şi astfel s-a construit o legătură strânsă între “Tanti Radio” şi copiii ei cei nevăzuţi, dar iubiţi de aceasta fără margini.
În primăvara anului 1945, la momentul în care țara noastră se afla la răspântia a două epoci, vocea celei care a înseninat prin radio viețile copiilor avea să înceteze să se audă pe calea undelor, emisiunea fiind retrasă de pe post.
După 1945, emisiunile pentru copii au fost reluate sub alte denumiri. Spre exemplu, în programul de radio din 25 decembrie 1947, joia, de la ora 18:30 la 19:00 era programată emisiunea „Ora pentru cei mici” cu programul “Poveste de Crăciun”.
În anii ’50, a fost difuzată emisiunea “Noapte bună, copii !”, care a supravieţuit, până în prezent, tuturor schimbărilor de optică asupra programelor editoriale, păstrându-şi forţa iniţială. Astfel, prima povestioară emisă în eter a fost, la 2 noiembrie 1956, „Capra cu trei iezi” de Ion Creangă, citită de Mihail Sadoveanu. Iar din 6 ianuarie 1959, „Darul piticilor” de Fraţii Grimm, citită de marele actor Octavian Cotescu, este prima poveste înregistrată pentru “Noapte Bună, copii !”.
Cei peste 60 de ani de existenţă a emisiunii vorbesc nu numai despre dăinuirea în timp, ci şi despre popularitatea, dragostea şi fascinaţia pe care a exercitat-o asupra micilor ascultători, fiind în toate timpurile una dintre marile bucurii ale copiilor pe care radioul a reuşit să le-o ofere.
În fapt, în perioada 1944 – 1965, deşi politica invadase programele radiodifuzate, a fost păstrat un loc destul de important pentru emisiunile dedicate copiilor, care răspundeau, în general, nevoilor de ducaţie pentru tânăra generaţie. În această perioadă erau difuzate, săptămânal, 26 de emisiuni dedicate copiilor, cu o durată între 15 şi 60 de minute, pe specific de vârstă, de la copii cu vârsta preşcolară, până la tineretul care era absolvent de şcoală medie. De asemenea, era difuzată, săptămânal, o emisiune adresată pedagogilor şi profesorilor şi care trata probleme de ducaţie.
Celelalte emisiuni pentru copii abordau, în bună măsură, jocurile, basmele şi legendele, iar exemple de emisiuni sunt “Bună dimineaţa copii”, “Să ne cunoaştem patria”, Album şcolar”, “Prietena noastră cartea”, sau “Teatrul la microfon pentru copii”.
Din octombrie 1965 se difuza emisiunea pentru copii „Ineluș-Învârtecuș”, iar începând cu noiembrie 1967, pe programul II al radioului se difuza noua emisiune muzicală pentru cei mici “DO-RE-MI”.
În perioada 1965 – 1989, dintre emisiunile dedicate copiilor şi tineretului, putem menţiona “Ora copiilor”, “Ora şcolii”, “Zorile pionierilor”, “Teatru radiofonic pentru copii”, “Radio Ţepeluş”, “Roza vânturilor”, “Cutezătorii”, “Vreau să ştiu”, “Clubul voioşiei”, “Prietenii lui Do-Re-Mi”, “Drumeţii veseli”, “Să ne cunoaştem patria”, “De la strămoşi pentru nepoţi”, “Odă vitejilor”, “Oameni de seamă”, “Legendele Olimpului”, şi altele.
După anul 1990, pe posturile Radiodifuziunii au putut fi ascultate mai multe emisiuni pentru copii precum: emisiunile saptămânale Speedy – magazin sportiv pentru copii; Noi despre noi – raspunsuri la scrisori, emisiunile în direct „La telefon copilaria – de vorbă cu tinerii ascultători” sau „Stereopuștimea” – emisiune publicistică pentru copii.
Din februarie 1994, pe programul România-Tineret apare o nouă emisiune dedicată dialogului cu micii ascultători intitulată: „Alo, la telefon copilăria !”
De asemenea, au fost transmise emisiunea saptămânală Junior Magazin – emisiune publicistică pentru copii, emisiunile – spectacol cu public (transmise în direct) „Oameni mari, cântați cu noi !”, „Duminica minivedetelor” ori „Așteptându-l pe Moș Crăciun”.
La 1 iulie 2001, începe difuzarea programului estival „Radio Vacanţa Copiilor” – în fapt un post de radioficare independent, un program interactiv pentru taberele de copii şi tineret de la Năvodari. Programele au fost realizate de către copiii aflaţi în vacanţă, sub coordonarea jurnaliştilor şi tehnicienilor postului, precum şi a cadrelor didactice.
În anul 2004, la Editura Casa Radio, în colecția Radio-Prichindel, apărea o Culegere de poveşti rostite la microfon de Titela Haqué – „Tanti Radio”, creatoarea primelor emisiuni radiofonice pentru copii din România („Ora copiilor”). Textele au fost stabilite de către Ioana Nicolaie – apreciată şi ca autoare de literatură dedicată celor mici – după volumul Titela Haqué („Tanti Radio”) – „Pe unda fermecată” (Bucureşti, Editura „Adevărul” S.A.) şi după manuscrisele aflate în Arhiva Societăţii Române de Radiodifuziune. Volumul cuprinde şi „Pe aripile şoimului”; „Povestea lui Moş Ene; Zuleica”, iar CD-ul cuprinde un scenariu radiofonic semnat şi regizat de regretatul scriitor Titel Constantinescu. În distribuţie: Alexandrina Halic, George Constantin, Tatiana Iekel, Mihai Bisericanu, Ruxandra Sireteanu, Mihai Dinvale, o înregistrare din anul 1993.
După anul 2005, posturile de radio ale Radiodifuziunii au transmis alte emisiuni dedicate celor mici, precum: Dimineața … pe role; Dimineața … pe pârtie (emisiune zilnică pe perioada vacanței Sărbătorilor de iarna, emisiunile – spectacol cu public (transmise în direct) Parada minivedetelor și Copilăria e un cântec.
Au urmat, în perioada 2006 – 2007, emisiuni publicistice pentru copii – Ciocolata… cu lapte; Dimineața de vacanță; O vacanță … ca în basme (emisiune zilnică pe perioada Sărbătorilor de iarnă), sau emisiunile – spectacol cu public (transmise în direct) – Parada minivedetelor și Cântec pentru chipul mamei.
Apoi au urmat emisiunea publicistică pentru copii Fără catalog și emisiunile – spectacol cu public (transmisiuni în direct) Parada minivedetelor, Daruri pentru Moș Craciun, și Copilaria e un cântec.
Mai apoi, una dintre emisiunile dedicate copiilor a fost “Do, re, mi pentru copii” – difuzată lunea de la ora 7.45 în cadrul emisiunii „Musica viva” și vineri, de la ora 18.15, în cadrul emisiunii „Perpetuum mobile”, pe postul Radio România Muzical. Cei mici au avut la dispoziție și un concurs, având ca premii invitații la atelierele de iniţiere muzicală bazate pe metoda Dalcroze, susţinute în Bucureşti de centrul MiMa Muzica și exemplare ale revistei ilustrate pentru copii Fabulafia.
De asemenea, postul Radio România Actualități difuzează în continuare emisiunea „Noapte bună, copii !”, în fiecare seară, de luni până joi, de la ora 20.50.
Și celelalte posturi centrale și regionale difuzează emisiuni pentru copii, alături de spectacole și alte acțiuni dedicate celor mici. Teatrul radiofonic programează periodic spectacole dedicate copiilor, iar Editura Casa Radio are un întreg program editorial dedicat copiilor.
Totodată, cei mici pot vizita sediul central și sediile posturilor teritoriale în cadrul unor acțiuni precum “Școala Altfel !” sau “Ziua Porților Deschise”. Nu în ultimul rand, cei mai mici cetățeni își pot desăvârși instruirea artistică în cadrul Corului de copii Radio, un ansamblu care, de-a lungul anilor și-a câștigat o binemeritată recunoaștere națională și internațională și a format generații întregi de tineri.
