Cristian Popișteanu: “În Radio au fost redactori de foarte bună calitate.”
Venirea comuniștilor la putere în România a însemnat schimbări dramatice, profunde la Radio. Au fost dați afară toți redactorii, chiar și inginerii care asigurau asistența tehnică. Au fost acuzați că prin emisiunile difuzate la Radio în timpul războiului au sprijinit propaganda antisovietică dusă de regimul antonescian. În locul lor au fost aduși oameni de stânga. Unii aveau pregătire universitară, alții nu aveau nici măcar liceul terminat. Unii au reușit să se adapteze, să se ridice la nivelul pe care îl avea Radioul. Alții nu au făcut față și au plecat la alte instituții. Unul dintre tinerii angajați la Radio în 1950 a fost Cristian Popișteanu. În calitatea sa de şef al Serviciului control al emisiunilor, de redactor la Direcția emisiunilor politice și apoi la Direcția emisiunilor culturale (1955 – 1963), Cristian Popișteanu a cunoscut activiatea redacțiilor, a apreciat realizările unor colegi sau șefi:
„ În perioada 1950 – 1955 am cunoscut orchestra simfonică …mergeam în fiecare săptămână la concertele Radioului şi la repetiţiile care aveau loc. Am învăţat muzică la aceste repetiţii. Dacă la aceste repetiţii mergeam din pură plăcere sau era o obligaţie? Erau combinate. Era pe de o parte plăcerea şi bucuria mea, iar pe de altă parte în calitatea mea de şef de control al emisiunilor era bine să cunosc tot angrenajul, nu numai o parte a Radioului. Deci asta a fost o perioadă când am cunoscut orchestra, am cunostut Teatrul la microfon unde exista o activitate extraordinar de bogată, unde se înregistrau pe săptămână câteva piese din literatura bună a lumii. Teatrul la microfon era o emisiune extrem de îndrăgită. L-am cunocut atunci pe Iosif Conta, care a venit ca mare talent în Radio după ce [Constantin] Silvestri a rămas în Anglia. Iosif Conta s-a afirmat ca un mare talent care a ridicat Orchestra Radio, care a făcut turnee [Iosif Conta] a avut la Radio o activitate foarte bogată.
Ar trebui să spun că în perioada aceea s-au format în Radio conducători de redacţii: Eugen Preda, care a fost corespondent şi după aceea redactor şef adjunct, redactor şef, director. Preda a avut un destin permanent mişcat, era când dat jos, când…promovat. Era când mutat de la emisiunile politice interne la emisiunile externe…în sfârşit avea o existenţă zbuciumată şi deseori dramatică din punct de vedere profesional. În afară de Eugen Preda, era [Octavia] Paler, era Octav Pancu Iaşi. O perioadă îndelungată a fost Octavian Sava. De asemenea, au fost oameni la Cultural …ca de pildă un coleg de-al nostru, Ţundrea, un băiat foarte bun. Apoi au fost cei care s-au format în Radio, cum a fost Lucian Ionescu – un mare regizor care a făcut parte din echipa de aur al Radioului. Erau în secţie şi în redacţii redactori foarte buni, de foarte bună calitate.
A fost un vicepreşedinte – Ştefan Cleja care s-a afirmat foarte repede. Aurel Cleja care după ce a plecat din Radio a fost profesor universitar. A rămas în învăţământ. A fost după aceea un vicepreşedinte – Vasile Poalelungi care provenea de la cadre, un om foarte cumsecade. Nu erau gazetari de profesie. Erau activişti de partid….N-am avut de a face cu ei. În ceea ce-l priveşte pe Ion Pas trebuie spus că a fost o binefacere pentru Radio. Era un om extrem de ponderat care prin formaţia sa de scriitor social democrat, de om de cultură, nu a avut acea brutalitate care era din când în când expresia conducerii de partid a Radioului”.
[Interviu realizat de Virginia Cãlin, 1998]
