Persoanele stângace reprezintă aproximativ 10 până la 15 la sută din populația lumii. Preferința lor manuală pentru mâna stângă este o caracteristică care a fost studiată de secole, dar originea ei nu a fost încă determinată cu precizie.
Cercetările sugerează că lateralitatea, adică preferința pentru o mână sau alta, are o componentă genetică. Studiile pe gemeni și pe familie au arătat că persoanele stângace au mai multe șanse să aibă rude stângace decât persoanele dreptace. Au fost identificate mai multe gene care ar putea fi asociate cu lateralitatea, dar nu se știe cu certitudine care dintre ele este responsabilă.
Într-un studiu realizat de o universitate din Germania, cercetătorii au identificat că lateralitatea este definită în uter, dar că originea sa nu este creierul, așa cum s-ar putea aștepta, ci în timpul dezvoltării măduvei spinării. Pe lângă factorii genetici, se mai crede că factorii de mediu pot influența lateralitatea. De exemplu, dacă un copil crește într-un mediu în care majoritatea oamenilor sunt dreptaci, este mai probabil să devină dreptaci. Acest lucru se datorează faptului că copilul va fi expus la mai multe modele de dreptaci și va avea mai multe oportunități de a exersa folosirea mâinii drepte. În plus, în termeni generali, lumea și mediul nostru fizic sunt concepute pentru dreptaci, ceea ce se crede că influențează faptul că, de la o vârstă foarte fragedă, ne forțăm să devenim dreptaci pentru confort și adaptare la mediu.
De asemenea, nu trebuie ignorat faptul că, în unele culturi, folosirea mâinii stângi este considerată o trăsătură negativă. Acest lucru îi poate face pe copiii stângaci să se simtă jenați sau presați să-și folosească mâna dreaptă.
Există mai multe teorii despre originea lateralității. Una dintre cele mai acceptate teorii este teoria emisferei dominante. Conform acestei teorii, fiecare emisferă a creierului controlează jumătate din corp. La majoritatea oamenilor, emisfera stângă controlează mâna dreaptă, iar emisfera dreaptă controlează mâna stângă. La persoanele stângace, emisfera dominantă este cea dreaptă. Aceasta înseamnă că emisfera dreaptă controlează mâna stângă, iar emisfera stângă controlează mâna dreaptă.
O altă teorie despre originea lateralității este teoria asimetriei cerebrale. Asimetria cerebrală, adică diferența de dimensiune și funcție a celor două emisfere cerebrale, este responsabilă de lateralitate. La stângaci, cele două emisfere cerebrale sunt mai asimetrice decât la dreptaci. Aceasta înseamnă că emisfera dominantă este mai mare și are mai multe funcții decât emisfera nedominantă.
Originea lateralităţii este o problemă complexă care nu a fost încă pe deplin rezolvată, iar creierul și diferențele genetice dintre dreptaci și stângaci sunt încă studiate. Cercetările sugerează că lateralitatea are o componentă genetică, dar și că factorii de mediu o pot influența. (www.20minutos.es – 18 ianuarie)/rcostea
RADOR RADIO ROMÂNIA (19 ianuarie)
