Începuturile motosportului în România. Legendarul pilot Marin Dumitrescu

Autor :Alexandru Balaci

” – Ştii mă ce timp ai făcut?

– De unde să știu, domnule Cristea?

– Pe mine m-ai bătut cu 3s, pe Jean (Calcianu-n.n.) cu 7s și ești doar la două zecimi de recordul coastei stabilit de Nicolae Buiescu pe motocicleta Triumph special GT, dar oricum ai bătut recordul coastei pentru cursele de automobile. Bravo mă, Marine!”  (Marin Dumitrescu – „Un sfert de veac la volanul bolizilor”)

Context

Într-o zi de 19 ianuarie, 1919, se năștea Marin Dumitrescu, cel care avea să devină multiplu campion în motorsport, unul dintre cei mai buni piloți ai României. El a construit automobile de curse, a format echipe de raliu şi a influenţat destine de campioni, precum Ştefan Vasile, Titi Aur sau Claudiu David. A murit  în 2021, la vârsta de 102 ani.

De la ucenic, la pilot

A văzut lumina zilei pe 19 ianuarie 1919 într-un sat din Oltenia, Comani. A avut 8 frați, 4 fete și 4 băieți. La vârsta de 13 ani, ajunge în București, iar la scurt timp devine ucenic la Ford România, secția motoare, unde era în echipa maestrului Artur Strijek.  Acolo își pregăteau mașinile de competiție legendarii Petre Cristea, Mihai Sontag, Alecu Berlescu și mulți alții. Până la începerea războiului, în 1941, a lucrat în garajele Ford, aflând fiecare secret al motoarelor mașinilor de competiție.
Așa a făcut Marin Dumitrescu primii pași în istoria automobilismului sportiv românesc. Îl găsim în culisele Marelui Premiu al Bucureștiului din 1939, unde era și marele campion german, Hans Stuck. Competiția se desfășura în zona Aviatorilor din Capitală, iar Marin Dumitrescu, pe atunci în vârstă de 20 de ani, s-a aflat în primul rând încă de la antrenamentele de joi și vineri.„Am aflat că Stuck are motorul spart. Eram dezamăgit pentru că toți ne doream să îl vedem în acțiune. Surpriza, însă, de abia acum începe.

În timpul necesare desfășurării primei manșe pentru ceilalți concurenți, echipa de asistență tehnică a lui Stuck a demontat motorul calat, l-a înlocuit cu un alt motor identic și, la ora începerii celei de-a doua manșe de urăcir, prima mașină la start era Auto Unionul sportivului german”, a rememorat în cartea sa „Un sfert de veac la volanul bolizilor”. Germanul a reușit să stabilească un nou record, iar asta l-a impresionat pentru totdeauna pe tânărul sosit din micuțul sat din Olt. În 1941 a fost nevoit să plece în război și a participat la acțiunea de traversare a Prutului de către trupele române, inclusiv în atacul de la Stalingrad. În 1944, s-a întors de pe Front și atunci a început și cariera sa în motorsport. Prima oară în cursele cu Jeep-urile pe care le aduseseră americanii în România. Mai întâi în cursele de viteză de pe străzile Bucureștiului, iar mai apoi în cursele de coastă de la Predeal.
Primul traseu de concurs la bordul unei mașini sport a fost făcut chiar în dreapta legendarului Petre Cristea. Se întâmpla la Predeal, iar campionul l-a luat într-una dintre urcări alături de el la bordul BMW-ului său. „Mi-am călcat pe inimă și am îndrăznit să îl rog să mă ia și pe mine în cursa de probă. Nu s-a lăsat prea mult rugat. Era prima dată când urcam într-o mașină specială și emoția care mă încerca era cu atât mai mare cu cât la volan se afla Petre Cristea. Emoția nu a ținut mult pentru că, la scurt timp, s-a transformat într-o teribilă frică”, scria Marin Dumitrescu. „Mă, dacă n-ai să poți să conduci și tu cel puțin așa cum ai văzut astăzi că am pilotat eu, ar fi bine să îți vezi de alte treburi mai utile sau…să te apuci să joci țurca.” Au fost cuvintele lui Petre Cristea care i-au dat startul în cariera de pilot.

Prima sa masină sport de curse, un BMW 328

Într-o zi, în atelierul în care lucra, a intrat fostul pilot Hermolinski. „Se afla într-o oarecare jenă financiară și, știindu-mă amator de curse automobilistice, a venit să mă întrebe dacă nu aș vrea să cumpăr un set de piese pentru prepararea unui adevărat motor pentru mașini de sport”, arată Dumitrescu în cartea sa. Cu ceea ce se regăsea în kitul oferit de Hermolinski, Marin Dumitrescu putea să construiască rapid un motor special de 80 de cai putere. S-a împrumutat de bani și a cumpărat tot ceea ce i se oferise. Nu mai rămânea decât să găsească o caroserie a unui BMW 328. Norocul a fost de partea sa. La scurt timp, a aflat că exista una abandonată undeva pe strada Jianu, în atelierul lui Nadler.
Faptul că era atât de pasionat în ceea ce își dorea, l-a făcut pe proprietarul caroseriei să i-o ofere gratuit. „Hai, ia-o de aici, e a ta, dar te aștept la Marele Premiu al Bucureștiului să ne duelăm amândoi”, i-a spus Nadler. Zis și făcut. Întreaga iarnă 1947-1948, Marin Dumitrescu a stat în garaj pentru a prepara noua mașină de curse. Ajutor i-a fost cel care cu aproape 15 ani în urmă îi era maestru la Ford România, Artur Strijek.
În 1948, Marin Dumitrescu participă prima oară la Marele Premiu al României, competiția care a continuat tradiția Marelui Premiu al Bucureștiului. Duelurile au avut loc „la stradă”, așa cum o caracterizau locuitorii Capitalei, undeva în zona Arcului de Triumf. Printre participanți se numărau Jean Calcianu (Alfa Romeo), Petre Cristea (BMW) și Nadler, cel care îl ajutase cu caroseria cu câteva luni în urmă. „Pentru mine, singurul țel era să îi înving pe Calcianu și Cristea”, spunea acesta. Marin Dumitrescu a făcut o cursă senzațională, dar a ratat finalul, din cauza unei greșeli de începător, lovind o bordură din cauza unui obstacol minor de pe carosabil. A fost însă o bună lecție pentru mai târziu.

Cursa vieții

După ce în anii anteriori participase ca spectator la cursele de coastă de la Sinaia, în 1950, Marin Dumitrescu a reușit cea mai mare victorie din carieră. Își pregătise de unul singur mașina, un BMW, la uzinele Vulcan alături de maestrul Strijec și inginerul Iscu, membrii de bază ai echipei sale. S-a trecut la noi modificări, caroseria a fost ușurată la maxim, șasiul a fost regândit, în special în zona posterioară, unde s-a reușit coborârea centrului de greutate prin modificarea lonjeroanelor și montarea lor sub punte, iar raportul de compresie al motorului a fost mărit. Acea vară călduroasă a atras cu sine mii de spectatori pe străzile orașului Regelui pentru a vedea spectacolul automobilistic.
De la start nu lipseau legendarii Cristea, Calcianu sau Tânțăreanu și Bodnarenco. În ziua cursei, a primit și vestea că sute de colegi de la uzinele Vulcan au venit să îl susțină. Printr-un curier a primit și un mesaj de la director: „Fără frică, Marinică!”. Câștigă cursa și bate record de viteză.

După 1953, automobilismul sportiv romanesc a cunoscut un declin, aproape 10 ani. Competițiile importante au început să reapară după 1965, odată cu organizarea Raliului Bucureștiului și Raliului României. Marin Dumitrescu s-a aflat printre cei care au participat activ la revitalizarea acestui fenomen. În 1967, avându-l în dreapta pe Ștefan Iancovici, Marin Dumitrescu a obținut locul 2 la Raliul Transbalcanic, o competiție care s-a desfășurat pe o lungime de 4.000 de kilometri. Iugoslavii au câștigat la o diferență de numai o secundă. În același an, a luat startul la prima competiție internațională importantă, Raliul Dunării, dar nu a reușit să încheie din cauza problemelor tehnice.

În 1968, Marin Dumitrescu a devenit campion național absolut la prima ediție a Campionatului Național de Viteză în Coastă. Un an mai târziu, avându-l pe Petre Vezeanu copilot, obține titlul de vicecampion la prima ediție a Campionatului Național de Raliuri. Până la retragerea din 1977, mai cucerește 4 titluri de campion național: 1970 (clasa 2), 1972 (clasa 3), 1973 (clasa 4), 1976 (clasa 6). Pe lângă performanțele ca sportiv, nea Marin a fost și fondator a două cluburi, Unirea Tricolor și Politehnica București. Totodată, a scris două cărți, una autobiografică „Un sfert de veac la volanul bolizilor” (1978) și Automobilismul Sportiv Românesc (2010). Totodată, în 2017 a fost lansat un documentar despre viața sa, numit „Cursa vieții mele”. În 2016, i-a premiat pe cei trei ocupanți ai podiumului de la Sinaia: Paul Andronic, Bogdan Cuzma și Lucian Răduț.

În 2016, după 66 de ani de la marea victorie împotriva lui Calcianu și Cristea, Marin Dumitrescu a fost din nou prezent la tradiționala etapă de viteză în coastă de la Sinaia. Și chiar a parcurs traseul din dreapta unei mașini de epocă, iar la final l-a premiat pe câștigătorul rundei, Paul Andronic. Pentru întreaga activitate, Marin Dumitrescu avea să fie decorat de Președinția României în 2012 cu Ordinul Național Serviciul Credincios în rang de Cavaler.Marin Dumitrescu a fost celebrat în cadrul Concursului de Eleganta de la Sinaia din 2017, prezentând un legendar BMW 328 Mille Miglia Roadster pe covorul roșu din fața Castelului Peleș.

Bibliografie

Calendar Rador

https://www.motorclasic.ro/marin-dumitrescu-numai-la-limita-am-condus-numai-si-numai-la-limita/

Marin Dumitrescu, Maestru Emerit al sportului, ne părăsește la 102 ani