Sâmbătă, 20 ianuarie, se împlinesc 40 de ani de la moartea sportivului şi actorului american Johnny Weissmüller, devenit celebru în urma apariţiei seriei de filme „Tarzan”, în anii ‘30-‘40 ai secolului trecut.
Peter Johann Weissmüller, s-a născut la 2 iunie 1904, la Freidorf, astăzi cartier al Timișoarei, părinţii săi fiind Petrus și Elisabeth Weissmüller.
Când avea şapte luni, familia sa a emigrat în SUA, iar după trei ani Johnny se va întoarce singura dată la Timişoara.
A fost un copil bolnăvicios şi a fost sfătuit de un medic să se practice înotul.
A frecventat Lane Technical College Prep High School, însă şcoala nu i-a plăcut în mod deosebit şi a abandonat-o, căutându-şi slujbe în diverse domenii. A fost, spre exemplu, liftier şi valet la un club sportiv, fapt care i-a permis să înoate zilnic.
După ani de progres în nataţie, va ajunge la performanţa de a fi selectat în lotul național de înot al SUA şi va deveni de cinci ori campion olimpic (1924-1928) şi deținătorul a 67 de titluri mondiale și 52 de titluri naționale.
Va deține recordurile la stilul liber la toate probele de la 100 de yarzi la jumătate de milă și a fost primul care a înotat 100 m sub un minut.
De asemenea, participă cu echipa de polo a SUA la Jocurile Olimpice de la Paris din anul 1924. Însă pentru a merge la Jocurile Olimpice din acel an, Weissmüller trebuia să solicite un paşaport. Pentru acest lucru avea de nevoie de nişte acte care să-i dovedească naţionalitatea americană. Sportivul a primit un certificat de naştere falsificat, pe cel al fratelui său, Peter, născut la Windber, Pennsylvania, act pe care a fost adăugat, cu o cerneală diferită şi cu un scris diferit, numele John.
După abandonarea activităţii sportive, a acceptat un contract săptămânal de 500 de dolari, doar pentru a face publicitate unor modele de costume de baie.
În 1929, debutează în film în rolul lui Adonis – unde era „îmbrăcat” doar cu o frunză de viţă de vie – în „Glorifying the American Girl”, regia Millard Webb și John W. Harkrider.
În 1932, va fi selectat să apară pe afişul primului film din seria „Tarzan” – „Tarzan the Ape Man”/”Tarzan omul-maimuță”, regia W. S. Van Dyke – ecranizări inspirate de romanele lui Edgar Rice Burroughs, începute în studiourile MGM.
Pentru acest rol „m-au întrebat dacă pot urca în copaci şi dacă pot ridica în braţe o femeie. Puteam să fac astea şi încă alte acrobaţii, pentru că practicasem gimnastica în adolescenţă”, povestea Weissmüller, care a făcut un cuplu celebru pe ecran cu actriţa Maureen O’Sullivan.
Urmează apariţia în rolul principal, în 1934, în „Tarzan stăpânul junglei”/”Tarzan and His Mate” – regia Cedric Gibbons, în 1936 – „Fuga lui Tarzan”/”Tarzan Escapes” – regia Richard Thorpe, 1939 – „Fiul lui Tarzan”/”Tarzan Finds a Son” – regia Richard Thorpe, 1941 – „Comoara lui Tarzan”/”Tarzan’s Secret Treasure” – regia Richard Thorpe, 1942 – „Tarzan la New York”/”Tarzan’s New York Adventure” – regia Richard Thorpe, 1943 – „Tarzan’s Desert Mystery” şi „Triumful lui Tarzan”/”Tarzan Triumphs” – ambele în regia lui Wilhelm Thiele, 1945 – „Tarzan și amazoanele”/”Tarzan and the Amazons” – regia Kurt Neumann, 1946 – „Tarzan și femeia-leopard”/”Tarzan and the Leopard Woman” – regia Kurt Neumann, 1947 – „Tarzan și vânătorii albi”/”Tarzan and the Huntress” – regia Kurt Neumann, 1948 – „Jim al junglei”/”Jungle Jim”, regia William Berke şi „Tarzan and the Mermaids” – regia Robert Florey.
Johnny Weissmüller a fost cel de-al şaselea actor căruia i-a fost încredinţat rolul eroului Tarzan, pe care l-a interpretat de-a lungul anilor în 12 filme de mare succes – însă portretizarea lui Weissmüller a fost cea mai reușită și datorită strigătul său caracteristic.
În anul 1950, o anchetă a agenţiei „Associated Press” l-a declarat cel mai mare înotător al primei jumătăţi de secol.
În 1953, în timpul revoluției cubaneze, în vreme ce Johnny Weissmüller juca golf cu niște prieteni în Cuba, jucătorii s-au trezit înconjurați de revoluționari înarmați. Fără să-și piardă cumpătul, Weissmüller a lansat celebrul strigăt al lui Tarzan, iar soldații, recunoscându-l, au fost foarte încântați să escorteze grupul într-o zonă sigură.
Ulterior, rolurile în filme s-au împuţinat, doar contractul de reprezentant al unei firme specializate în piscine aducându-i o oarecare prosperitate.
Au mai fost show-urile din Las Vegas, în care campionul se străduia să-l reînvie pe Tarzan, însă acestea i-au şubrezit puternic starea de sănătate şi, în 1974, a suferit un atac cerebral.
Sfătuit de medici, Johnny s-a mutat la Acapulco, dar o tromboză cerebrală (urmată de o traheotomie) l-a silit să-și petreacă ultimii ani ai vieţii într-un scaun cu rotile.
Johnny Weissmüller a fost căsătorit de cinci ori: cu Bobbe Arnst (1931–1933), cu Lupe Vélez (1933–1939), cu Beryl Scott (1939-1948), cu Allene Gates (1948-1962) şi cu Maria Gertrude Baumann (din 1963).
A avut trei copii, Johnny Weissmüller Jr. (decedat în 2006, la vârsta de 65 de ani), Lisa Weissmüller (care a murit în 2007, la 66 de ani) şi Wendy Anne Weissmüller, în vârstă de 84 de ani.
Johnny Weissmüller a murit la 20 ianuarie 1984, la Acapulco, Mexic.
Respectându-i-se dorința, la înmormântarea sa, coșciugul a fost coborât în groapă având ca fond sonor celebrul strigăt al lui Tarzan.
Aşa cum aminteam, Johnny Weissmüller a fost al şaselea actor care a spus pe marile ecrane povestea lui Tarzan. A fost însă primul din cei patru medaliaţi olimpici ce aveau să primească acest rol, fiind urmat de Buster Crabbe (campion olimpic la înot, 400 m liber), Herman Brix (medaliat cu argint la JO la aruncarea greutăţii) şi Glenn Morris (campion olimpic la decatlon).
La ediția din 2012 a Jocurilor Olimpice, una dintre stațiile metroului londonez a purtat numele lui Johnny Weissmuller.
La faima sa fără egal face referire și titlul filmului documentar pe care regizorul timișorean Florin Iepan l-a realizat, în 2004, despre Weissmüller: „The one, the only, the real Tarzan”, film care dezvăluie, printre altele, și motivul pentru care Johnny Weissmüller nu s-a declarat niciodată ca fiind născut pe meleagurile noastre.
Tot în 2004, când se împlinea un veac de la naşterea lui Weissmüller şi două decenii de la moartea sa, la Acapulco, unde a murit sărac în urma unor eşecuri financiare, el a primit, post-mortem, titlul de cetăţean de onoare al Timişoarei. Johnny Weissmüller Jr. a vizitat Timişoara în acel an, la invitaţia sportivului Constantin Dumitra, cu doi ani înainte de moarte, din dorinţa de a vedea meleagurile de unde provenea tatăl său.
