O nouă analiză din sânge ar putea revoluționa diagnosticarea precoce a bolii Alzheimer, permițând detectarea acesteia cu mult înainte de apariția simptomelor. Testul, deja disponibil pe piață, măsoară nivelurile proteinei p-tau 217 (biomarker pentru boala Alzheimer precoce) și, potrivit autorilor unui studiu publicat în „Jama Neurology”, ar putea fi folosit pentru screeningul bolii la populația de peste 50 de ani.
Daca ar fi așa, ar fi cu adevarat o inovație, pentru că noua generație de medicamente anti-Alzheimer trebuie administrată în faza preclinică a bolii, când este încă asimptomatică, pentru a funcționa cel mai bine. Dar testele disponibile până acum erau fie foarte invazive (deoarece erau obținute printr-o puncție lombară), fie, ca și în cazul testelor imagistice (rezonanță magnetică sau PET), neadecvate pentru screeningul populației, deoarece sunt scumpe și disponibile doar în câteva centre.
Potrivit autorilor studiului, permițând detectarea bolii Alzheimer într-un stadiu foarte incipient, testul p-tau 217 ar deschide calea unor noi medicamente, care vizează încetinirea sau blocarea evoluției acestei boli neurodegenerative. Adică, înainte ca afectarea parenchimului cerebral să se consolideze.
Studiul, care încununează acest test ca posibilă analiză de screening la persoanele de peste 50 de ani, a fost realizat de Universitatea din Göteborg (Suedia) pe 786 de persoane cu o vârstă medie de 66 de ani. Nivelurile lor de p-tau 217 au fost corelate cu riscul de a dezvolta boala Alzheimer: cu cât nivelurile sanguine ale acestui biomarker sunt mai mari, cu atât riscul este mai mare. În special, măsurarea proteinei p-tau 217 în sânge a permis identificarea prezenței proteinei beta-amiloid la 96% din cazuri și niveluri crescute de p-tau 217 la 98% din cazuri.
Potrivit unui alt studiu realizat de Universitatea din Londra, noul test de sânge ar putea dezvălui prezența bolii cu până la 15 ani înainte de apariția semnalelor. „Toți pacienții de peste 50 de ani – spune David Curtis, profesor onorific la Institutul de Genetică de la Universitatea din Londra – ar putea fi testați pentru Alzheimer la fiecare câțiva ani, cum se face astăzi pentru colesterolul crescut, pentru a intercepta apariția bolii și tratarea cu medicamentele disponibile și cu acelea, sperăm din ce în ce mai eficiente, care vor apărea în viitorul apropiat”.
Noul test pare să aibă tot ce este necesar pentru a revoluționa diagnosticarea precoce și terapia în timp util a acestei boli neuro-degenerative, care afectează cel puțin 600.000 de italieni și implică milioane de membri ai familiei în îngrijirea acestora. Dar prudența este obligatorie.
„Va fi util să existe o examinare care se poate face oriunde, dar care necesită validare pe un număr mai mare, în centre diferite, reprezentative pentru diverse realități naționale și teritoriale și cu un follow-up adecvat. Prin urmare, este o veste pozitivă, dar care trebuie să fie prudentă la nivelul aplicației”, comentează Paolo Maria Rossini, directorul departamentului de Neuroștiințe și Neuroreabilitare al IRCCS San Raffaele din Roma.
Și în așteptarea acestor confirmări, este la fel de important să fie pregătită calea pentru sosirea noilor teste și a noilor terapii. Din păcate, asistența pentru boala Alzheimer este foarte precară în Italia, iar nordul este mai pregătit să întâmpine inovația decât alte zone ale țării, a relevat recenta analiză a Observatorului de Demență din cadrul Institutului Superior al Sănătății (ISS), care a evidențiat diferențe regionale mari în ceea ce privește distribuția structurilor dedicate (există 543 de centre pentru tulburări cognitive și demență în Italia), orele de deschidere (în medie în Nord sunt deschise 18 ore pe săptămână, față de 11 în Sud), la personalitățile profesionale implicate, la serviciile disponibile, la echipamentele avansate de diagnosticare și la prezența unei căi diagnostico-terapeutice. „Demența este o problemă de sănătate publică foarte importantă – a comentat Rocco Bellantone, președintele Institutului Superior al Sănătății –, al cărei impact este destinat să crească în viitor și care implică în prezent aproximativ 4 milioane de rude, pe lângă pacienți”.
Analiza ISS a estimat, de asemenea, impactul a 11 factori de risc prevenibili pentru demență. Cele mai importante sunt hipertensiunea arterială și inactivitatea fizică. Urmează: deficiențe de auz, consum de alcool, obezitate, fumat, depresie, izolare socială, diabet. „Intervenirea asupra acestor factori – concluzionează Bellantone – ar face posibilă prevenția a aproape 40% din cazurile de demență”. (www.ilgazzettino.it – 24 ianuarie)/oavram
RADOR RADIO ROMÂNIA (24 ianuarie)
