Context
Matematicianul italiano-francez, Iosif-Louis Lagrange s-a născut pe 25 ianuarie 1736, în Sardinia și a trecut la cele veșnice pe data de 10 aprilie 1813, la Paris. Lagrange a rămas în istorie datorită studiilor în domeniul astronomiei. Cea mai cunoscută lucrare a sa, este „Mécanique analytique”, în 1788. Mai târziu, această lucrare a reprezentat baza pentru studiile astronomice.
Viața lui Lagrange
El s-a născut într-o familie cu origini franceze care s-a mutat în Sardinia. Tatăl lui Lagrange a fost trezorierul regelui Sardiniei, Carlo Emmanuel al III-lea, dar și-a pierdut averea în urma implicării în politică. În legătură cu lipsurile din viața lui, Lagrange a spus „Dacă aș fi fost bogat, probabil că nu m-ar mai fi interesat matematica”. Pasiunea pentru calcule a venit după ce Lagrange a citit memoriile astronomului Edmond Halley. La vârsta de 19 ani (există surse care afirmă ca la vârsta de 16 aai), Lagrange a predat un curs de „matematici speciale” la școala de artilerie de la Torino. Ulterior, Lagrange a făcut parte din comitetul de organizare a Universității din Torino.
Primele sale articole au cercetat propagarea sunetului și conceptul de „maxima și minima”. În lumea academică a acelor timpuri, cercetările lui Louis Lagrange au fost bine primite. Un exemplu este reprezentat de Leonhard Euler, care a scris o recenzie pozitivă la cercetarea privind „Teoria Variaților”. DIn 1761, Lagrange a fost recunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari matematicieni contemporani, iar trei ani mai târziu, Academia de Științe franceză i-a acordat un premiu pentru un eseu referitor la Lună.
Datorită teoriei sale, Academia franceză a propus în 1766, ca subiect de dezbatere, mișcarea sateliților planetei Jupiter. La recomandarea lui Jean d’Alembert, Iosif Lagrange a plecat la Berlin pentru a intra în Academia de Științe, la invitația regelui Frederic cel Mare.
Șederea lui Lagrange la Berlin
Iosif Lagrange a rămas la Berlin până la 1787. Pentru cariera științifică a lui Lagrange, șederea la Berlin a fost importantă, întrucât în acești ani a realizat mai multe articole științifice și experimente. În acest timp, Lagrange scrie articolul de cercetare referitor la „Problema celor trei corpuri” , în care a observat atracția a trei particule distincte. Un alt articol care a fost primit pozitiv de mediul academic, a fost: „ Réflexions sur la résolution algébrique des équations”, în 1770. Acest articol a deschis, la acel timp, o nouă etapă de cercetare a algebrei. După moartea regelui Frederic cel Mare, succesorul lui, Frederic al III-lea, l-a invitat să rămână, însă a primit invitația și din partea Academiei Franceze. Prins între aceste oferte, Lagrange alege să plece la Paris, unde primește locuință în Louvre și rămâne cu toate privilegiile, inclusiv în timpul Revoluției Franceze. La Louvre, Lagrange a publicat „Mécanique analytique”, un studiu referitor la variațile de calcul. În timpul Revoluției franceze, Lagrange s-a implicat în lucrările comisiei de modificare a sistemelor de măsurare.
În timpul Revoluției franceze, „École Centrale des Travaux Publics” a fost modificată în „École Polytechnique”, iar Iosif Lagrange și Gaspard Monge au fost printre cei mai străluciți profesori de matematică ai acestei instituții.
Spre finalul carierei
Cursurile lui Lagrange au fost publicate în 1797, sub denumirea „ Théorie des fonctions analytiques” iar în 1804 „Leçons sur le calcul des fonctions”. Aproape de finalul vieții, Lagrange și-a concentrat munca pe cercetare iar în momentul în care Napoleon a ajuns împărat, acesta i-a oferit o funcție de senator și titlul de conte al Imperiului francez. Deși a obținut aceste titluri și funcții, Lagrange și-a văzut de cercetări până la finalul vieții.
(Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
https://www.britannica.com/biography/Joseph-Louis-Lagrange-comte-de-lEmpire
https://solarsystem.nasa.gov/genesismission/educate/scimodule/DestinationL1/DL1_PDFs/5_social_studies/3_history/STLagrange.pdf
https://www.newworldencyclopedia.org/entry/Joseph-Louis_Lagrange
