Autor:Alexandru Balaci
Motto: ”Iancu Luca Caragiale/ Îți dă berea cu măsură.
Face și literatură…/ Însă nu face parale.”
(Cincinat Pavelescu)
La 31 ianuarie 1852 s-a născut Ion Luca Caragiale, cel care avea să devină dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, director de teatru, comentator politic și ziarist; considerat de istoricul literar George Călinescu cel mai mare dramaturg român; întemeietorul teatrului comic din România și unul dintre principalii fondatori ai teatrului național; membru post-mortem al Academiei Române din 1948 (m. 1912, la Berlin/Germania). Pe lângă aceste activități, Caragiale a fost și întreprinzător privat, având mai multe berării unde se aduna intelectualitatea, care dezbătea politică, literatură, subiecte diverse.
Berăriile unde s-au născut ”miticii” și alte personaje
În colaborare cu hotelierul Mihalcea, prin noiembrie 1893, Caragiale deschide o faimoasă berărie cu o existență însă efemeră. În noiembrie 1893, Caragiale este văzut pentru prima dată berar în strada Gabroveni. Nu scapă însă de răutățile colegilor.
Primul care reacționează este Anton Bacalbașa care semnează un pamflet în „Adevărul literar” din 15/XI/1893 sub titlul „Caragiale berar”. Al. Macedonski, trecând peste atacurile din „Moftul român”(24.o1-23.VI. 1893) publică în „Românul” din 29 noiembrie 1893 „O scrisoare”, în care acuză societatea în care scriitorii ajung să se umilească. Tot el în cronica ziarului „Naționalul” înfierează soarta lui Caragiale, ajuns în această situație umilitoare. Poetul satirizat în „Moftul român” îi propune lui Caragiale o întâlnire amicală pe teren neutru la bodega„Căpitanul”, în apropierea Cișmigiului în după amiaza de 29 mai 1903 pentru a se împăca.
”Cel mai statornic client al berăriei este însuşi Caragiale. E drept că dramaturgul se prinde repede să ţie tovărăşie la un pahar cu bere, mai ales că prin berărie dădeau tot mai des prieteni, scriitori, fără parale. Patronul e bun, dă pe datorie, dar chitanţele se înmulţesc şi clienţii nu se prea grăbesc să-şi achite datoriile.Unii dintre ei dispar de-a binelea”, scriu biografii lui Caragiale, B. Jordan şi Lucian Predescu, în cartea ”Viaţa şi destinul tragic al unui scriitor”.
Afacerea nu merge, așa încât Caragiale se desparte de Mihalcea și începe pe cont propriu, în mai 1894, berăria ” Bene bibenti” în centrul Bucureștilor, pe strada Șelari. Caragiale cere tribunalului de Ilfov, secția comercială, în petiția cu nr.1514 din 16 mai 1894 să i se aprobe deschiderea afacerii:
„Domnule președinte,
În conformitate cu legea asupra înscrierii firmelor vin a vă face următoarea declarație.
Comerciul ce intreprind este Berăria în strada Sf. Nicolae Șelari nr. 2, Firma I.L.Caragiale cu emblema „Berăria Academică Bene Bibenti altă (sic!) sucursală nu am procurator m-am și căsătorit fără acte datate Rugându-vă să binevoiți a dispune înscrierea acestei firme în registrele acestul Onor. Trib.
Primiți vă rog asigurarea mea prea distinsei mele considerațiuni.
Semnează Caragiale.”
Se spune că numele de ”Bene Bibenti ar fi fost o aluzie disimulată la ”Bene Merenti”, pe care, în vremea aceea, nimeni nu grăbea să i-l acorde pentru activitatea sa ca dramaturg. Berăria ”Bene Bibenti” s-a dovedit, la început, a avea mai mult succes decât prima afacere a lui Caragiale. Locul a devenit repede punctul de atracţie pentru cunoscuţi jurnalişti şi scriitori bucureşteni. La ”Bene Bibenti”, cu şorţul de gât, Caragiale îşi servea el însuşi clienţii care dezbăteau politica şi ultimele bârfe mondene în jurul meselor pline cu halbe de bere. Berăria era considerată un fel de Academie de literatură. Gazetari, scriitori, actori își stabilesc aici cartierul general și încep șuete despre viața literară și politică din București și nu numai.
La mijlocul anului 1895, dramaturgul a închis afacerea”Bene Bibenti”
Caragiale se gândește că ar fi bine să-și deschidă un restaurant într-o gară importantă, unde afacerea ar deveni rentabilă, datorită traficului constant. Se asociază cu cumnatul său, Teodor Duțescu-Duțu, cu optsprezece ani mai tânăr decât el, soțul Jenicăi Burelly, sora mai mică a soției sale, Alexandra. Iau în antepriză restaurantul din gara Buzău, un nod feroviar unde se întâlnea lume multă, mai ales călători. Afacerea ține aproape un an. Din cauza unei datorii către un podgorean de la care împrumutase două vase de vin, cârciumarul Caragiale a fost dat în judecată. Regele Carol I l-a scăpat pe dramaturg de datorie.A dat ordin să i se achite datoria lui Caragiale şi, astfel, dramaturgul a scăpat de probleme, dar în final tot a falimentat.
În anii următori, (1896-1897), Caragiale și-a regăsit acel calm necesar creației literare, publicând în ziare și reviste. Pe 8 iunie 1899, Caragiale ia slujba de registrator la Regia Monopolurilor Statului. În ziua când a fost pus pe liber de la Regia Monopolurilor, Caragiale a pus în vânzare primul număr din a doua serie a „Moftului român”. După ce e pus pe liber, Caragiale deschide „Berăria Cooperativă” în plin centrul capitalei în Piața Teatrului Național. Aici vadul era bun. Venea toată ”crema” Capitalei, unde se discuta politică și literatură. Ultimul local condus de Caragiale a primit numele legendarului inventator al berii-„Gambrinus”, nume care dăinuie și astăzi în același local. D. Teleor i-a făcut în „Moftul român” următoarea reclamă:
Decât medicamente,
Mai bine, zău, dă fuga
Și trage-i două halbe
De bere de Azuga!
Devale la Gambrinus-
Cea mai frumoasă vale-
Te afli între teatru
Și între Caragiale.
Ferice cel ce poate
Să bea așa nectar,
De nu mai multe halbe,
Măcar un biet pahar.
În sala cu mese multe și canapele de catifea roșie așezate de-alungul pereților, „berarul” Caragiale își primea amicii. De anul nou 1902 scoate o broșură cu mitică pe care o distribui în local cu urarea: „Autorul roagă respectuos pe onor. Clienți ai lui Gambrinus să primească astă cărticică în dar pentru Anul nou 1902 și le urează la mulți ani cu cele dorite.” După ce localul s-a închis, Caragiale a plecat în exil dezaamăgit de acuzaţia de plagiat venită din partea publicistului Caion. După terminarea procesului de calomnie deschis de Caragiale împotriva acuzatorului său, dramaturgul a plecat la Berlin. Recunoscându-i peste vreme pasiunea pentru bere și berării, un grup de tineri din București a deschis, aproape de centrul Capitalei, Restaurantul-berărie „La Nenea Iancu”. Mai mult, aceștia au creat și un nou brand, de bere nefiltrată, Berea Nenea Iancu – un omagiu adus omului Caragiale, iubitor de bere bună și făurar de berării.
Bibliografie
Calendar Rador
https://historia.ro/sectiune/portret/legende-ale-biografiei-lui-ion-luca-caragiale-575202.html
https://historia.ro/sectiune/general/caragiale-un-client-ravnit-un-carciumar-prost-2238435.html
