Duminică, 4 februarie, se împlinesc 175 de ani de la moartea lui Costache Conachi, boier, scriitor şi mare dregător în Moldova.
* * * * *
Costache Conachi s-a născut la 14/25 septembrie 1778, la Țigănești, Munteni, jud. Galați, fiind descendent al unui neam de origine greacă, sau, conform altor surse, provenind dintr-un neam de răzeși din satul Știboreni, județul Vaslui, cu urice din vremea lui Ștefăniță Vodă sau chiar a lui Ștefan cel Mare.
A primit educaţia primară din partea unui arhimandrit grec şi a unui refugiat francez, pe nume Fleury, a studiat ingineria, limbile clasice, greaca modernă, turca și franceza.
La Academia Domnească din Iași a a urmat cursuri de filosofie, drept și matematică – materie care i-a folosit la viitoarele lui funcții: legislator și „inginer hotarnic”.
A început activitatea prin efectuarea de lucrări de hotărnicie la proprietățile de terenuri, continuate până târziu, la retragerea din cauza vârstei și a problemelor de sănătate. Era considerat cel mai bun inginer hotarnic al timpului, în Moldova.
După moartea tatălui său, Manolache Conachi, care lăsase o datorie de 60.000 de lei, Conachi părăsește Iașiul, unde a vândut toate proprietăţile familiei, și s-a mutat la Țigănești, unde va cumpăra de la surorile sale, Catinca și Ileana, moșiile Fundeni, ajungând cu timpul, să dețină 20.000 km² de moșie în județele Tecuci, Putna și Covurlui. A dobândit, de asemenea, și moșia Negrișoara, unde a încercat să facă o fabrică de siderurgie.
Este comis, înainte martie 1803, apoi, în perioada 1806-1811, în noiembrie 1809 devine staroste al ținutului Putna, iar după noiembrie 1813, este agă al târgului Iași.
În 1815, este ispravnic al ținutului Tecuci, un an mai târziu devine vornic al obștii la Iași, iar din ianuarie 1817 este vornic al poliției.
Este apoi, mare vornic, înainte de iunie 1820, iar la 28 decembrie 1823 este ales mare postelnic (președinte al Departamentului Afacerilor Străine).
Este ales mare postelnic (februarie 1827-ianuarie 1828), iar în 1828 devine membru al unui atelier (lojă masonică) din Iași.
În anul 1828, s-a căsătorit cu Smaranda Donici, fost soție a bârlădeanului Petrache Negri, tatăl scriitorului și politicianului Costache Negri, de care se despărțise în acelaşi an și cu care avusese cinci copii. Soţia lui va muri la doar trei ani de la căsătorie.
În februarie 1829 devine mare logofăt, apoi este membru în comisia moldoveană de patru membri pentru redactarea Regulamentului Organic (iunie 1829-martie 1830). A primit Ordinul Sf. Vladimir cl. III, pentru contribuția sa la lucrările de redactare.
În octombrie 1831, este mare logofăt, apoi este ţiitor al locului marelui logofăt al justiției (aprilie 1832- februarie 1833).
În aprilie 1834 este, în continuare, vornic şi mare logofăt, iar din 1835, rămâne doar epitrop, în special la Sf. Spiridon și continuă administrarea unor hotărnicii.
În 1837, este ales epitrop al mănăstirilor moldovene închinate Sfântului Mormânt.
Mare boier și mare proprietar, figură contradictorie în epocă pentru că pleda pentru luminarea poporului, a făcut un proiect de reformă a învățământului în Moldova pe principiul „studiul trebuie să aibă un scop moral”.
Opera sa nu a fost prețuită de nimeni până la George Călinescu, fiind de menţionat faptul că Ibrăileanu și Iorga au batjocorit, efectiv, poeziile lui, pe care le citau ca exemple de dulcegării penibile.
Versurile lui Conachi, care au circulat ca populare până au fost publicate în volum, îl dezvăluie ca pe un adevărat poet, delicat, superior Văcăreștilor, dotat – conform criticii – cu simțul limbii, tânguirea sa lirică este plină de o solemnitate filosofică care îl califică drept precursor al lui Eminescu.
Poezia sa de factură erotică evocă iubirea, aspectele matrimoniale și tragediile acestora, sentimentul naturii suprapunându-se stărilor de spirit – versurile sale erotice din „Poezii, alcătuiri și tălmăciri”, 1856 – împletind inspirația în maniera poeziei galante aparținând clasicismului decadent francez, cu lirica lăutărească a timpului.
Scrisorile lui Conachi către domnitorul Ioniță Sandu Sturdza și către mitropolitul Veniamin Costache conțin unele idei înaintate cu privire la problemele cultivării limbii române și ale emancipării culturale a țării.
Scrie mici comedii cu aluzii la contemporani precum „Judecata femeilor”, „Amoriul și toate harurile”, ele fiind primele comedii culte păpușerești din literatura română. A lăsat literaturii române și un tratat de versificație: „Meșteșugul stihurilor românești”.
Lui Conachi îi sunt atribuite şi unele traduceri din literatura străină – „Essay on Man” de E. A. Pope, dar și diverse lucrări din Voltaire, Ovidiu și romanul „Matilde” după Mme Cottin.
A fost preocupat, în sens iluminist, de îmbunătățirea moravurilor – milita împotriva abuzului de divorțuri și a depravării societății – , a sănătății publice și a problemelor de igienă.
A fost membru al „Societății de Medici și Naturaliști din Iași” şi a donat în Dealul Copoului din Iaşi o suprafață de teren, a înființat în Tecuci o farmacie (șpițerie), a reînnoit biserici în Iași, acorda pensii între 50-300 de lei văduvelor și orfanilor, înzestra fetele sărace că să se poată mărita, a împărțit la săraci suma de 7000 de lei.
De asemenea, în fiecare sâmbătă, în curtea sa, îi primea pe cei nevoiași, cărora le dădea câte un „firfirig” de persoană şi acorda gratuit cosultații avocățești oricui îi solicita.
Costache Conachi a murit la 4/16 februarie 1849, la Țigănești, în urma unei crize de astm.
Palatul lui Costache Conachi, de la Ţigăneşti, cunoscut şi sub numele de Conacul Costachi Negri, ajuns o ruină, a fost preluat de Consiliul Judeţean Galaţi în vederea reabilitării. În noiembrie 2023, a fost semnat, la Bucureşti, acordul de cooperare cu Academia Română pentru salvarea Palatului de la Ţigăneşti, astfel că, timp de zece ani, clădirea va fi în administrarea Consiliului Judeţean Galaţi, pentru a o consolida, reabilita şi renova cu ajutorul fondurilor europene, aceasta fiind singura soluţie de a salva de la dispariţie unul dintre cele mai importante monumente istorice din judeţ.
