Partida dintre cancerul pancreatic și chimioterapie poate deveni un joc de poker inegal. Această formă de cancer, care de multe ori lasă șanse mici de recuperare, ”trișează” pentru a scăpa de atacul terapiilor. Mai exact, implementează un fel de ”amestecare genetică favorabilă”, care îi permite să se doteze cu cele mai bune cărți pentru a câștiga. Această strategie a fost demascată de un studiu susținut de Fundația AIRC și coordonat de Claudio Sette, profesor de Anatomie Umană la Universitatea Catolică și director al ”Organoids Facility”, de la Fondazione Policlinico Universitario A. Gemelli IRCCS. Rezultatele studiului au fost publicate în revista „Cell Reports Medicine”. ”Am descoperit un mecanism bazat pe reglarea ARN-urilor mesager care contribuie la rezistența la chimioterapie. Există deja medicamente cu ARN, folosite cu alte indicații medicale, pentru a contracara acest tip de reglare, care ar putea fi, prin urmare, dezvoltate și ca agenţi antitumorali cu teste efectuate ad-hoc pe pacienţii rezistenţi”, explică Sette. Cancerul pancreatic afectează în fiecare an aproximativ 500.000 de oameni în întreaga lume. În ciuda faptului că este al 14-lea cancer din punct de vedere al incidenței, este, din păcate, în prezent a șaptea cauză de deces prin cancer. De fapt, supraviețuirea la 5 ani de la diagnosticare este mai mică de 10%, această şansă fiind limitată aproape exclusiv la pacienții care pot fi operați şi care reprezintă aproximativ 20-30% din total. Cercetătorii italieni au identificat acum un mecanism care, dacă este contracarat, ar putea crește șansele pacienților de a învinge acest pericol. Când codul genetic este transcris în ARN și apoi trece la sinteza proteinelor, poate apărea ceea ce se numește ”splicing alternativ”, adică pot fi produse diferite transcrieri din aceeași genă în funcție de ”cărţile genetice” alese ”pentru a fi jucate”. Prin urmare, splicing-ul duce la producerea de proteine diferite care joacă roluri diferite, prin sortimentul alternativ de exoni prezenți în gena inițială. În general, splicing-ul este alterat în tumori, inclusiv în cancerul pancreatic. ”Prin compararea tumorilor pancreatice de diferite subtipuri, am văzut că neoplasmul rezistent la tratament este asociat cu o reglare foarte precisă a splicing-ului, ceea ce duce tocmai la sinteza proteinelor asociate cu rezistenţa la chimioterapie. Studiul nostru, finanțat de Asociația Italiană de Cercetare a Cancerului, a identificat și un regulator de splicing, numit ”Quaking”, care se exprimă în cele mai agresive tumori pancreatice și care prin acțiunea sa promovează sinteza proteinelor care declanșează rezistenţa la chimioterapie”, afirmă Sette. În prezent, există deja medicamente care reglează splincing-ul, care, prin urmare, ar putea fi utilizate și pentru această tumoră. Există, de asemenea, terapii specifice pentru evenimentele individuale de splincing, cum ar fi medicamentul Nusinersen, utilizat în atrofia musculară spinală. ”Descoperirea noastră oferă, prin urmare, noi posibilități de tratament pentru un tip de tumoare care, în general, nu răspunde la terapiile existente”, conchide Sette.
(https://www.ilfattoquotidiano.it/2024/02/06/tumore-al-pancreas-scoperta-dagli-scienziati-italiani-la-strategia-del-cancro-per-sfuggire-alle-terapie/7435515/)/ddaniela
RADOR RADIO ROMANIA (7 ianuarie)
