Răzvan Moceanu
La data de 11 februarie, în Calendarul greco – catolic este menţionată Prima apariţie a Sfintei Fecioare Maria la Lourdes în anul 1858, iar în Calendarul romano – catolic este marcată Sfânta Fecioară Maria de la Lourdes.
Cele două sărbători fac trimitere la evenimentul petrecut la data de 11 februarie în anul 1858, atunci când Bernadette Soubirous, o fetiţă în vârstă de 14 ani, se afla la adunat de crengi uscate, împreună cu sora ei şi cu o prietenă, în apropiere de stânca Massabielle, la Lourdes, o mică localitate franceză aflată la poalele Munţilor Pirinei. Bernadette suferea de astm şi nu a putut ţine pasul cu celelalte două fetiţe, iar la un moment dat i-a apărut în faţă un vuiet ca o vijelie, iar din peştera aflată în faţa ei, o privea o „doamnă luminoasă, surâzătoare, îmbrăcată în alb, care purta o panglică azurie”. Cuprinsă de teamă, Bernadette a căzut în genunchi şi a început să se roage.
Apariţia Fecioarei Maria la grota de la Massabielle, în fapt a treia în ordine cronologică, în istorie, a fost interpretată de credincioşi ca un mesaj de purificare a locului, legendele locale afirmând că blocul din piatră din peşteră ar fi fost la origine un altar păgân, pe care se aduceau jertfe omeneşti…
* * * * *
Apariţiile Fecioarei Maria, numite şi marianice, sunt întâmplări descrise ca iviri de factură supranaturală prin care se arată unei persoane sau mai multora, o singură dată sau de mai multe ori de-a lungul unei perioade de timp, rămase în istorie după numele locului în care acestea au fost menţionate, după chipul sub care apare Fecioara, sau după mesajul pe care îl transmite, unele finalizate să spunem instituţional şi marcate ca atare de biserică – Medjugorie, Fatima, Lourdes -, altele rămase mai mult la stadiul de legendă, dar care sunt tratate de credincioşi ca fiind momente prielnice de reînnoire a credinței şi prilej de pelerinaj la acele locuri.
Deşi istoria apariţiilor datează din secolul al IV-lea, fenomenul a luat o amploare deosebită mai recent, mărturiile despre apariţiile Fecioarei fiind din ce în ce mai dese în secolele XIX şi XX.
Sunt milioane de oameni care sunt convinşi că la fiecare apariţie a Fecioarei se produce un miracol, iar feţele bisericeşti interpretează aceste mesaje divine drept intenţii de a îndrepta oamenii spre credinţă.
■ În anul 352 este menţionată prima apariţie a Fecioarei Maria, care s-a arătat simultan, în vis, unui nobil roman și papei Liberio, şi le-a cerut ridicarea unei biserici, într-un loc exact menţionat, adică acolo unde va ninge în acea noapte de august. Exact în acel loc avea să se construiască, un secol mai târziu, Bazilica Sfânta Marie Mare din Roma, iar sărbătoarea este păstrată ca atare în data de 5 august, în Calendarul romano-catolic, când este celebrată ziua denumită popular „Madonna Zăpezii”.
■ La 9 decembrie 1531, pe un deal de lângă Mexico City, „o Doamnă din cer” i s-a arătat unui indian aztec, convertit la catoliciam, iar Fecioara îl striga pe nume îndemnandu-l să mărturisească această revelaţie episcopului, ale cărui slugi, însă, l-au umilit şi batjocorit.
Au urmat alte patru apariţii ale Fecioarei, iar la ultima, la 12 decembrie 1531, Fecioara îl îndeamnă pe acesta să culeagă câţiva trandafiri pe care să îi ducă episcopului. Acesta este surprins de trandafirii culeşi în plină iarnă şi, mai ales, de imaginea care apare pe mantia lui Juan Diego – „Sfânta Fecioară de la Guadalupe”.
Se spune că în anii ce au urmat, câteva milioane de azteci s-au convertit la creştinism, ca urmare a minunii.
Cercetări ştiinţifice au descoperit ulterior că pe retina ochiului drept al Sfintei Fecioare de pe mantie se zăreşte conturul unui om cu barbă, adică vizionarul Juan Diego.
Mantia lui Juan Diego este venerată şi în zilele noastre, la altarul Sfintei Fecioare de la Guadalupe din Mexico City, cel mai important sanctuar religios al celor două Americi, vizitat anual de circa nouă milioane de pelerini.
■ La 11 februarie 1858, aşa cum aminteam, Bernadette Soubirous (14 ani), se afla la adunat de crengi uscate, împreună cu sora ei şi cu o prietenă, în apropiere de stânca Massabielle, la Lourdes, o mică localitate franceză aflată la poalele Munţilor Pirinei.
Bernadette suferea de astm şi nu a putut ţine pasul cu celelalte două fetiţe, iar la un moment dat i-a apărut în faţă un vuiet ca o vijelie, iar din peştera aflată în faţa ei, o privea o doamnă luminoasă, surâzătoare, îmbrăcată în alb, care purta o panglică azurie. Cuprinsă de teamă, Bernadette a căzut în genunchi şi s-a rugat.
Atunci când celelalte două fete s-au întors, au gasit-o pe Bernadette strălucind de fericire.
Apariţia Fecioarei la grota de la Massabielle a fost interpretată de credincioşi ca un mesaj de purificare a locului, legendele locale afirmând că blocul din piatră din peşteră ar fi fost la origine un altar păgân, pe care se aduceau jertfe omeneşti.
Au urmat alte 18 apariţii ale Fecioarei Maria, în care i-a cerut Bernadettei să se roage pentru păcătoşi şi să-i îndemne pe oameni să ia calea pocăinţei.
La 25 martie, la una din apariţii, Fecioara i-a transmis fetiţei un mesaj legat de „neprihănita zămislire”, o dogmă care fusese adoptată cu patru ani în urmă de Biserica romano-catolică şi care semnifica biruinţa Sfintei Fecioare în faţa Satanei, însă un mesaj neînţeles pe moment de micuţă.
Astfel, ea a alergat la parohia din sat, a intrat şi a strigat: „Eu sunt cea Neprihanit Zamislită !”, explicând preotului că acesta era mesajul transmis de „Doamna”.
An de an la acel loc de la Lourdes au început să vină pelerini din întrega lume şi există mărturii privind minuni săvârşite acolo, începând cu vindecarea unui barbat care orbise.
Mica Bernadette avea să se călugărească la Mănăstirea din Nevers, sub numele de Maria Bernad, unde a murit în anul 1879, la doar 35 de ani, fiind răpusă de cancer.
Trupul său fără suflare se află şi astăzi intact, într-o raclă de cristal, la Mănăstirea din Nevers, unde pare că doarme.
Contestatarii acestor apariţii şi minuni s-au întrebat de ce, dacă Bernadette a fost aleasa Fecioarei, aceasta nu a putut face o minune pentru a-i înlătura suferinţele provocate de astm şi tuberculoză osoasă şi mai apoi de boala incurabilă. Drept răspuns, biserica a arătat că Fecioara a făcut o minune cu micuţa, în sensul ca aceasta şi-a acceptat suferinţa, alături de bucurie, iubire şi supunere, dând un sens mântuirii ei.
În zilele noastre se esimează că la Lourdes vin anual în pelerinaj circa 5 milioane de credincioşi, iar zona a cunoscut o dezvoltare fantastică, aici fiind construite peste 30 de hoteluri, un aeroport şi o bazilică subterană cu 20.000 de locuri. Tot aici se află şi un birou medical de constatări ale minunilor, format din medici de confesiuni diferite, care au confirmat peste 1200 de vindecări miraculoase, în timp ce biserica a recunoscut doar aproape 70.
Ca urmare, biserica a recunoscut acest miracol, Calendarul greco-catolic menţionează în fiecare an la 11 februarie, Prima apariţie a Sfintei Fecioare la Lourdes – 1858, iar Calendarul romano-catolic marchează sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes.
■ Ajungem şi la ziua de 13 mai 1917, atunci când o altă apariţie miraculoasă a avut loc la Fatima, în Portugalia, în faţa fraţilor Jacinta (7 ani) şi Francisco Marto (11 ani), care, împreună cu verişoara lor, Lucia dos Santos (10 ani), se aflau cu oile la păscut în zona Cova de Iria (Grota Sfintei Irina).
La un moment dat s-a iscat pe neaşteptate o furtună, iar cei trei copii s-au speriat şi au început să rostească Rozariul – o invocaţie către Fecioara Maria.
Deasupra unui stejar a apărut imaginea unei Doamne învăluite în lumină, strălucitoare, care purta o rochie strâmtă, o jachetă şi o manta, ţesute cu fire aurii Apariţia i-a îndemnat pe copii să se roage şi să revină în acelaşi loc în fiecare lună la data de 13.
La 13 octombrie 1917, atuci când o mare mulţime de oameni – circa 70.000 conform unor surse – s-a adunat să vadă minunea, Fecioara s-a arătat doar celor trei copii, însă ceilalţi au văzut un fenomen natural denumit „minunea Soarelui”, descrisă ca oprirea bruscă a unei ploi necontenite, risipirea bruscă a norilor şi apariţia unui soare ciudat asemănător unui disc argintiu care a început să tremure, să danseze, să se învârtă cu o viteză ameţitoare, ca o roată de foc, aruncând fascicule de lumină, care timp de 4 minute a luat diverse culori. După 10 minute, soarele pare că se desprinde de pe cer, fiind de culoare roşu sângeriu şi se precipită către Pământ, creând celor prezenţi senzaţii terifiante, după care Soarele şi-a reluat locul pe cer.
În timpul acestei apariţii, celor trei copii li s-au transmis trei mesaje considerate importante pentru omenire, iar Luciei i-a fost transmis mesajul că Lucio şi Francisca urmau să plece la ceruri.
La scurt timp, Francisco şi Jacinta au murit, iar păstrătoarea secretelor – Lucia dos Santos, a intrat în ordinul călugăriţelor carmelite din Coimbra.
În timp s-a aflat că primul mesaj se referea la declanşarea celui de-al doilea război mondial, al doilea ar fi anunţat destrămarea imperiului comunist sovietic, iar al treilea, cel făcut public de Vatican la 13 mai 2000, făcea referire la împuşcarea unui monah îmbrăcat în alb, asociat cu tentativa de asasinare a Papei Ioan Paul al II-lea, în 13 mai 1981 – zi care a coincis cu sărbătoarea Fecioarei de la Fatima – când turcul Mehmet Ali Agca a deschis focul asupra Papei, aflat în Piaţa San Pietro, într-o maşină descoperită. Deşi rănit foarte grav, Papa a scăpat ca prin minune, mărturisind, nu o dată, că viaţa i-a fost salvată de către Fecioara Maria, care cu „o mână maternă a condus drumul glonţului”. Dealtfel Papa Ioan Paul al II-lea a cerut ca glonţul care i-a fost extras din trup să fie pus la coroana Fecioarei Maria de la Fatima.
Împlinirea ameninţării referitoare la cel de-Al Doilea Război Mondial a readus mesajul de la Fatima în atenţia lumii creştine, în anul 1946, în prezenţa delegatului Sfântului Părinte şi a unei mulţimi de peste 800.000 de persoane, s-a făcut încoronarea solemnă a statuii de la Fatima, iar în anul 1951 Papa Pius al XII-lea a hotărât ca încheierea anului să aibă loc la Fatima.
Cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la prima apariţie a Sfintei Fecioare, în ziua de 13 mai 1967, Papa Paul al VI-lea a venit personal la Fatima unde a fost aşteptat de peste un milion de pelerini care petrecuseră noaptea în rugăciune, având-o în mijlocul lor şi pe Lucia dos Santos.
■ O altă apariţie, conform mărturiilor, a avut loc mai întâi în visul Paşei Khalil Ibrahim la Zeitoun-Cairo, Egipt, căruia Fecioara i-a cerut să construiască o biserică. Acesta a ridicat Biserica Sf. Fecioare Maria din El Zeitoun, un loc biblic prin care au trecut Iosif şi Fecioara. Începând cu anul 1969, Fecioara Maria s-a arătat în faţa a sute de mii de oameni, apariţiile ei fiind dealtfel fotografiate şi filmate. Pelerinii erau de diferite religii, diferite credinţe, atei, oameni de ştiinţă, preoţi, diplomaţi, inclusiv preşedintele Egiptului de atunci, Gamal Abdel Nasser, toţi certificând autenticitatea miracolului.
De apariţiile Fecioarei se leagă şi nenumărate vindecări miraculoase ulterioare ale credincioşilor veniţi la Zeitoun.
■ O apariţie a Fecioarei Maria este cea din 24 iunie 1981, la Medjugorie, actualmente în Bosnia şi Herţegovina, când aceasta s-a arătat în faţa a şase copii -Ivanka, Mirjana, Vicka, Ivan, Marija si Jakov – de pe un deal din proximitate.
Cei şase copii au mărturisit că de atunci au primit aproape zilnic mesaje de la Fecioară, pe care le încredinţează lumii şi Bisericii şi care se referă la îndemnuri de pace şi de credinţă.
Conform mărturiilor, Sfânta Fecioară apare îmbrăcată în rochie gri (aurie de sărbători), înfăşurată într-un voal alb şi lung, având părul negru, ochi albaştri, obraji îmbujoraţi, iar pe cap – o cunună formată din 12 stele.
Locul a devenit extrem de vizitat în timp, estimându-se că în prezent este vizitat de circa 10 milioane de pelerini anual.
În anul 1991, Congregaţia Vaticanului pentru Doctrina Credinţei primea documentele despre Medjugorie de la episcopii iugoslavi şi rapoartele iezuiţilor, iar la 21 ianuarie 1994, Papa Ioan Paul al II-lea i-a răspuns arhiepiscopului Philippe Benitez, stabilind definitiv că întâmplările de la Medjugorie fac din acesta un loc sfânt.
■ Conform unor mărturii, la 17 iulie 1995, Fecioara Maria s-ar fi arătat şi în România, în satul Seuca, lângă Târnăveni, judeţul Mureş, unei femei fără vedere, pe nume Rózsika Marián, în vârsta de treizeci şi trei de ani.
Femeia afirmă că evenimentul marchează limita între viaţa ei „veche” şi cea „nouă”, iar Fecioara Maria îi apărea în momentele anunţate în prealabil. Spre exemplu a doua oară Fecioara i-ar fi apărut ca o statuie înconjurată de lumina cerului, iar Rózsika legitimează autenticitatea viziunilor ei şi cu semne miraculoase din mediul înconjurător – spre exemplu, cu întâmplarea înfloririi mărului în luna noiembrie a anului 1996.
Maica Sfântă ar fi îngăduit prezenţa publicului la aceste apariţii abia pe 4 decembrie 1998, iar în anul 1999, Rózsika Marián a devenit călugăriţă franciscană.
Seuca se remarcă drept o localitate multietnică şi multiconfesională, în care trăiesc romano şi greco-catolici, români, maghiari şi romi.
Întâmplările de la Seuca sunt monitorizate de Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia, iar în primăvara anului 2003, Vaticanul a fost informat cu privire la viziunile Rózsikăi Marián, cu ocazia unei vizite la Roma a Episcopatului Catolic din România.
În prezent locul de pelerinaj îi atrage în principal pe cei din ţară, mai ales din Transilvania şi Moldova, dar şi pelerini din Ungaria.
■ O altă apariţie a Fecioarei ar fi avut loc în Egipt, la 10 septembrie 2000 aproape de localitatea Assiut, lângă Mănăstirea ortodoxă coptă Dair Al Muharraq din chiar centrul Egiptului, unul dintre cele mai celebre locuri sfinte ale creştinătăţii, aici având loc anual pelerinaje de mare amploare închinate Sfintei Fecioare Maria.
■ Şi tot în Egipt este relatată o altă apariţie, cea mai recentă, la 10 decembrie 2009, când sute de egipteni au fost martorii unei imagini miraculoase apărute deasupra bisericii copte din cartierul Warraq din Cairo, atribuită tot Fecioarei Maria.
