Autor :Alexandru Balaci
Context
„Ziua Mondială a Radioului” marchează prima emisie a postului de radio al Națiunilor Unite, în anul 1946; UNESCO a luat decizia de marcare a acestei zile pentru a proclama cooperarea internaţională între radiodifuzori, dar şi pentru a încuraja factorii de decizie în accesul la informaţie prin intermediul posturilor de radio de pe întreg mapamondul. Iniţiativa instituirii acestei zile a venit de la Academia Spaniolă de Radio, a fost proclamată la 3 noiembrie 2011, de către cea de-a 36-a Conferinţă generală a UNESCO și ratificată de Adunarea Generală a ONU la 14 ianuarie 2013.
NOTĂ: În România se serbează „Ziua naţională a radioului” la 1 noiembrie, dată la care, în 1928, se inaugura postul naţional de radio din România; la orele 17:00 era difuzată în eter prima emisiune a Societăţii de Difuziune Radiotelefonică din România.
Radioul, o baghetă magică ce a schimbat lumea din temelii
De când au fost descoperite undele şi dispozitivele de captare a acestora – radioul a fascinat lumea şi a schimbat-o pe mai multe planuri: social, economic, militar, cultural, ştiinţific. Istoria radioului și parcursul său sunt, de asemenea, deosebit de interesante. Iniţial, fusese proiectat doar pentru a transmite semnale, iar apoi crescut şi a devenit un mediu în adevăratul sens al cuvântului, cu rol de informare, dar şi de entertainment.
Mai multe personalități au numele înscris în istoria radioului
În 1895, tânărul student italian Guglielmo Marconi reușește să realizeze primul său echipament de transmisie radio, un dispozitiv care a pus în funcţiune un clopoţel de la 10 metri distanţă. Un an mai târziu, Marconi a reuşit să emită unde radio care au şi fost recepţionate după un deal, la o distanţă de câteva sute de metri. Acesta este considerat momentul de naştere al radioului.
De la an la an, Marconi se ambiţionează şi creşte distanţa dintre emiţător şi receptor, până în 1901 când stabileşte un record cu prima transmisie transatlantică. Fizicianul canadiano-american Reginald Aubrey Fessenden inventează ulterior aparatul de radio cu modulare de amplitudine (AM). Cu ajutorul lui, transmite muzică şi voci pentru prima oară în 1906, într-o primă emisiune. Până în acel moment, prin undele radio se transmiseseră doar semnale Morse.
Nikola Tesla, considerat de unele medii academice ca fiind părintele radioului, avea origini românești
Pentru fabuloasele sale invenții, Tesla a fost supranumit „părintele ingineriei electrice” și chiar „părintele radioului”. Este considerat una dintre cele mai strălucite minți de inventator din istoria omenirii. Un aspect controversat in mediile de specialitate este cel al posibilei priorități a savantului de origine română față de Guglielmo Marconi, în ceea ce privește inventarea radioului (efectuarea primei legături la distanță prin unde radio). In 1893, Tesla a realizat primele sale experimente folosind curenți electrici de înaltă frecvență și a ținut o conferință la National Electric Light Association din St. Louis, unde a facut prima experiență publică de radiocomunicație din istoria omenirii.
Acesta este momentul în care, dupa părerea unor specialiști, a luat naștere radioul (telegrafia fără fir), prin transmisia unui mesaj cu ajutorul unui emițător cu scântei de 5 kW și recepționarea sa instantanee (la o distanță de circa 10 m) cu ajutorul unui receptor cu tub Geissler. Experiența a demonstrat principiile fundamentale ale comunicației prin unde radio. De altfel, în articole și în alte materiale ale sale, Tesla a descris detaliat primul său aparat radio.
Doi ani mai tarziu (1895), Guglielmo Marconi prezenta la Londra un dispozitiv radio (pe care l-a și brevetat) drept propria invenție. Dispozitivul era identic cu acela descris de Tesla. Mai târziu, când s-a demonstrat că este același dispozitiv, Marconi a pretins că el nu citise articolele lui Tesla, în ciuda faptului că acestea fuseseră traduse rapid și publicate în mai multe limbi de circulație. Curtea Suprema (de Brevete) a SUA nu a ținut cont de aceste justificări, anulându-i patentul lui Marconi.
Nikola Tesla a inregistrat în 1897 primul său brevet istoric de radiocomunicații (nr. 645.576), iar în 1900 Marconi a început comercializarea aparatului său. Tesla a anunțat că îl va da în judecată și, un an mai târziu, incepea construcția unei uriase stații radio in Wanderclyffe (langă New York), care urma să transmita semnale electrice și energie pe intreaga planetă. Marele său vis nu a fost niciodată dus la final, din lipsa banilor. Marconi transmitea, în același an, primul său mesaj peste Atlantic, impresionând lumea. În 1916, italianul demara exploatarea comercială a drepturilor asupra invenției radioului, considerându-se pe sine deținătorul de drept al brevetului de invenție.
Urmează o serie de procese, iar, după moartea celor doi rivali, Curtea Supremă (de Brevete) a SUA, în procesul nr. 369 intitulat „Marconi Wireless Co. versus United States”, a decis invalidarea patentului lui Guglielmo Marconi nr. 763.772 din 28 iunie 1904, considerând că patentul lui Nikola Tesla nr. 645.576 din 20 martie 1900 (depus în 1897) are prioritate. Textul integral al acestei decizii istorice (care însumează 40 pagini) poate fi găsit și pe Internet, pe web-site-ul FLITE (Federal Legal Information Through Electronics).
Apar primele posturi de radio și primii realizatori de radio
În 1920 a început să funcţioneze primul post comercial de radio licenţiat, în Pittsburgh, SUA, după ce fuseseră deschise câteva staţii experimentale, precursoarele posturilor „pirat“. Primul realizator radio a fost Frank Conrad, care a început să facă transmisiuni radio cu o frecvenţă regulată chiar din garajul său, în 1916. Angajat la o companie care producea echipamente electronice, Conrad a fost desemnat de şeful lui să pună bazele primului post de radio privat din lume. Acesta intuise deja şi potenţialul reclamelor, ca sursă de venit. În prima emisie oficială, au fost anunţate rezultatelor alegerilor pentru cel de-al 29-lea presedinte al Statelor Unite. Victoria lui Warren Gamaliel Harding a fost anunţată pe 2 noiembrie 1920, dintr-un studio improvizat pe acoperişul clădirii în care funcţiona firma la care era angajat Conrad. Leo Rosenburg a fost cel care a rostit primele cuvinte la radio KDKA: „Aici radio KDKA, din estul Pittsburgh-ului, Pennsylvania. Vom transmite acum rezultatul alegerilor”.
După un an, staţia de radio a mai marcat o premieră, cu primele meciuri din liga profesionistă de baseball şi primele meciuri de fotbal între echipele facultăţilor americane. KDKA a introdus şi muzica în program, iniţial în format live. La început, realizatorii transmiteau jazz, apoi s-au orientat spre rock and roll din anii ’60.
Radio KDKA poate fi ascultat şi astăzi, când face parte din reţeaua de posturi CBS. În America, după apariţia KDKA, până în 1923, existau deja circa 550 de staţii de radio, iar în 1930, americanii aveau peste 10 milioane de aparate de recepţie. Tot în 1920 au putut să asculte şi britanicii primele emisiuni, de la Marconi Research Centre – cea mai populară fiind transmiterea unor arii celebre, cântate de o soprană la fel de celebră, Nellie Melba, pe 15 iunie 1920. 2MT a fost prima staţie de radio din Marea Britanie, care a început să difuzeze emisiuni de divertisment, pe 14 februarie 1922. Primul post de radio naţional a fost fondat în Marea Britanie, pe 18 octombrie 1922, sub numele BBC (British Broadcasting Corporation), de către British General Post Office, împreună cu un grup de şase companii de telecomunicaţii. BBC a emis pentru prima dată pe 14 noiembrie 1922, iar până în 1925, era deja ascultat de circa 85% dintre britanici, având o reţea bine formată de staţii locale.
După 1921, în fiecare an au apărut staţii de radio, în mai toate ţările Europei şi nu numai; în 1925 ele există în 19 ţări din Europa, ca şi în Argentina (din 1922, deoarece societatea germană Telefunken avea aici o filială), în Australia (din 1923) şi în Japonia. În Germania, existau 100.000 de licenţe de receptoare în iulie 1924; la sfârşitul anului 1925, existau deja 1 milion, şi peste 2 milioane în 1927. În Franţa, staţia din turnul Eiffel a emis din februarie 1922; în Belgia, unde experienţe de radiodifuziune avuseseră loc încă din 1914, în 1923 a fost creată Radio-Belgique, o societate autorizată. În Rusia, guvernul sovietic relansase încă din 1918 experienţele de radiotelefonie susţinute de Lenin, care prevedea deja “ziarul fără hârtie şi fără frontiere”. Primele programe, care au început pe 17 septembrie 1922 la o staţie din Moscova, erau organizate de către sindicate şi de comisariatul poporului cu educaţia. Emisiunile de la Moscova au devenit regulate din 1924.
Radioul în România
Idei de înfiinţare a unui post de radio au existat încă din 1925, când a luat fiinţă Asociaţia Prietenilor Radiofoniei, condusă de profesorul Dragomir Hurmuzescu, directorul Institutului Electrotehnic al Universităţii din Bucureşti. ”Unul din cele mai mari merite ale lui Hurmuzescu a fost introducerea şi dezvoltarea radiodifuziunii în România. În acest sens a înfiinţat o secţie de radiocomunicaţii la Institutul Electrotehnic al Universităţii Bucureşti, aici fiind plasat, în 1924, primul post de emisie radiofonică din ţară”.
În iulie 1925, a fost adoptată legea pentru instalarea şi folosinţa staţiunilor şi posturilor radioelectrice care consfinţea monopolul statului asupra posturilor de emisie şi asupra posturilor de radiorecepţie, iar în septembrie 1925 a fost adoptat şi Regulamentul pentru aplicarea Legii mai sus amintite, în care se preconiza înfiinţarea unei societăţi de difuziune pe acţiuni (60% capital de stat şi 40% capital particular). În vara anului 1925, au fost realizate primele emisiuni cu prilejul expoziţiei ”Luna Bucureştilor”. Prima publicaţie despre radiofonie – ”Radio-român” a apărut la 13 septembrie 1925, urmată, o lună mai târziu, de revista ”Radiofonia”.
Decretul regal de aplicare a „Legii Radiofoniei”, adoptat la 15 decembrie 1925, a fost transmis ulterior şi Oficiului Internaţional de Radiofonie de la Geneva.
La 13 iunie 1926 a avut loc primul Congres al Radiofoniştilor români
Printre cei care făceau parte din Asociaţia Prietenilor Radiofoniei era şi poetul Tudor Arghezi, care, încă din 1927, scria articole despre naşterea emisiunilor radiofonice: Radiojurnal, Radioşcoala, Teatru radiofonic şi vorbea însuflețit despre necesitatea unui post national, ca ”profesorul care vorbeşte, cititorul care citeşte, preotul care propovăduieşte, omul politic care are ceva de spus, vioara, flautul, fluierul care cântă”, aminteşte www.radioromaniacultural.ro, care mai evocă şi alte personalităţi ce şi-au adus contribuţia în primii ani ai radiofoniei: Dimitrie Gusti, C. Kiriţescu, C. Brăiloiu, Liviu Rebreanu, Tudor Vianu, Mihail Sadoveanu, Al. Brătescu Voineşti, Ionel Perlea, Mihai Ralea, Vasile Voiculescu, Horia Furtună, Th. Rogalski.
După înfiinţarea Societăţii Române de Radiodifuziune în decembrie 1927, la 17 ianuarie 1928 a avut loc prima Adunare generală a Societăţii de Difuziune Radiotelefonică, în cadrul căreia a fost aprobat statutul de funcţionare şi a fost ales primul Consiliu de Administraţie, care s-a întâlnit pentru prima dată la 5 martie, moment ce marchează începutul funcţionării Societăţii Române de Radiodifuziune.
În 1927 se organizează la Institutul Electrotehnic din Bucureşti primul post românesc de difuziune care funcţionează până în toamna 1928 când Societatea Română de Radiodifuziune constituită începe emisiunile cu postul cel mic instalat în sediul său din strada Berthelot – iar peste un an încep emisiunile postului Băneasa. În interval, progresele Radiodifuziunii au mers tot crescând şi mai cu seamă în domeniul undelor electrice scurte adică acele sub 100 metri.
Pentru studierea acestor soiuri de emisiuni, ale căror avantaje de comunicaţii la distanţe mari deveneau tot mai importante, s’au făcut emisiuni de încercare şi experienţe de două ori pe săptămână cu un post de unde scurte de vreo 300 waţi, antena de 21,5 metri lungime de undă, construit în laboratorul Institutului Electrotehnic – emisiuni care au fost auzite până pe coasta pacifică a Americei de Nord”, relata Dragomir Hurmuzescu în articolul ”Radiofonia după primul deceniul”, apărut în revista Radiofonia la 14 februarie 1932. La 1 noiembrie 1928, la ora 17.00, se inaugura Postul Naţional de Radio din România cu apelul ”Alo, Alo, aici Radio Bucureşti, România”. Această dată este marcată de Radio România ca Ziua radioului naţional.
Primele cuvinte au fost rostite de Dragomir Hurmuzescu, după care a urmat un recital de versuri compuse de Horia Furtună, în care Radioul românesc era definit ”Un suflet nou”. Postul naţional de radio a mai difuzat în ziua inaugurală muzică de dans, informaţii din presă, buletine meteo şi ştiri sportive. Prima crainică a fost Margareta Marinescu. Martor, dar și sursă a istoriei, radioul a devenit în zilele noastre un mijloc de comunicare multimedia, cu valențe din ce în ce mai diverse. În 2024, Ziua Mondială a Radioului marchează centenarul acestuia. Cu această ocazie, tema anului 2024 a fost stabilită la Radioul, un secol de informare, divertisment și educație.
Bibliografie
Calendar Rador
https://www.britannica.com/topic/radio/The-Golden-Age-of-American-radio
https://www.radioromaniacultural.ro/sectiuni-articole/produs-de-radio-romania/documentar-ziua-mondiala-a-radioului-13-februarie-locul-si-rolul-radiodifuziunii-publice-in-istoria-romaniei-2-id31376.html
