Joi, 15 februarie, se împlinesc 460 de ani de la naşterea lui Galileo Galilei, inginer, fizician, matematician, astronom și filosof italian, cel mai important reprezentant al dezvoltării științei din perioada Renaşterii. Lucrările teoretice și experimentale ale lui Galileo în ceea ce privește mișcarea corpurilor, împreună cu lucrările în mare parte independente ale lui Kepler și René Descartes, au fost precursoarele mecanicii clasice dezoltate de Sir Isaac Newton. Galilei era convins că Pământul se mişcă, iar noi nu suntem conștienți de mișcarea sa din simplul motiv că ne mișcăm împreună cu el. Nu a putut totuși explica ce forță ne ține fixați pe suprafața lui, o teorie care va fi dezvoltată și demonstrată mai târziu de acelaşi Isaac Newton prin celebra sa „lege a gravitației”.
Galileo Galilei s-a născut la 15 februarie 1564, la Pisa (parte a Ducatului Florenței de atunci, acum în Italia), fiind primul născut din cei şase copii ai lui Vincenzo Galilei, cântăreț la lăută și muzician și al Giuliei Ammannati.
Încă din primii ani de viaţă, Galileo a moştenit din talentul tatălui său, devenind un bun muzician, însă părintele său avea să-i îndrepte atenţia către domeniul științelor, mai exact spre medicină.
Fiindcă familia sa i-a transmis o educaţie religioasă, de catolic convins, Galileo a fost tentat, la un moment dat, să devină preot, însă, în cele din urmă, a cedat insistenţelor tatălui său, de a se înscrie la cursurile de medicină de la Universitatea din Pisa.
Totuşi, el a fost atras mai mult de matematică, a renunțat la medicină şi s-a dedicat studiului acestei științe.
Încă de foarte tânăr, Galilei a inventat termoscopul, un precursor al termometrului din zilele noastre. Principiul care a stat la baza acestei invenţii se regăsea într-un tub de sticlă închis ermetic, care este umplut cu apă sau alt lichid, în care plutesc diferite buline de sticlă închise ermetic, buline umplute la rândul lor cu un mix de lichide de diferite culori, pentru efect estetic. Fiecare bulină de sticlă avea ataşată o mică piesă de metal, cu un scop precis: să indice temperatura şi să reprezinte o contragreutate pentru bulinele de care sunt prinse.
Era necesar ca greutatea bulinei + greutatea lichidului colorat din interior + greutatea etichetei de metal să fie calibrate cât mai fin posibil astfel încât să difere foarte puţin între ele şi nu foarte departe de densitatea lichidului în care plutesc.
În perioada 1589 – 1592, Galileo Galilei a predat la catedra de matematici de la Universitatea din Pisa.
În anul 1591, tatăl său a murit, iar Galileo l-a luat în grijă pe fratele său mai mic, Michelagnolo
În perioada 1592 – 1610, s-a mutat la Universitatea din Padova, unde va preda geometrie, mecanică și astronomie.
Între anii 1595–1598, Galileo a proiectat și îmbunătățit o busolă geometrică și militară, pe care aveau să o folosească tunarii și geodezii, pe baza unor instrumente create anterior de Niccolò Tartaglia și Guidobaldo del Monte.
Deși era un romano-catolic credincios, Galileo a avut trei copii nelegitimi cu o oarecare doamnă, pe nume Marina Gamba – două fiice, Virginia (născută în anul 1600) și Livia (născută în anul 1601) și un fiu, Vincenzo, născut în 1606.
Tocmai din cauza nașterii lor nelegitime, tatăl lor a considerat că cele două fete nu pot fi măritate şi singura cale de urmat era viața religioasă, astfel că ambele fiice au fost trimise la mănăstirea San Matteo din Arcetri, unde și-au petrecut restul zilelor.
Aceasta a fost perioada în care Galileo a făcut unele dintre cele mai importante descoperiri din istoria umanităţii, mai ales în astronomie, în cinematica mișcării, rezistența materialelor şi a îmbunătățirilor aduse telescopului.
În 1608, apărea primul telescop practic – însă vândut ca jucărie – , inventat de Hans Lippershey în Olanda, însă autorul a publicat doar câteva descrieri nesigure ale realizării acestui obiect.
În iulie 1609, Galileo a aflat despre invenția telescopului, a cumpărat o astfel de jucărie, şi-a dezvoltat unul propriu, care mărea până la 3x şi a început studiul obiectelor cereşti (în anii următori, Galileo avea să perfecţioneze telescopul, ajungând la mărirea imaginii până la 30x). Era pentru prima dată când un telescop cu refracție era utilizat ca instrument de observare a stelelor, planetelor și sateliților.
La 25 august 1609, el a prezentat primul său telescop în fața dogilor venețieni, făcând din invenţia sa şi o afacere profitabilă, mai ales pentru negustori, care le utilizau atât pe mare, cât și ca marfă revandabilă.
Cu ajutorul telescopului său, Galilei a descoperit că Luna nu era plată și nici netedă, ci părea, mai degrabă, o sferă cu munți și cratere.
Mai mult, omul de ştiinţă a observat că Venus are mai multe faze, la fel ca Luna, că Jupiter are proprii lui sateliți, care se învârt în jurul său, nu al Pământului, toate acestea aflându-se la baza principiului său care arăta că planeta noastră se rotește în jurul Soarelui – aşa – numita teorie heliocentrică – care nu făcea decât să contrazică teoria geocentrică – doctrina oficială a Bisericii, la acea vreme, care prelua ideile lui Ptolemeu şi Aristotel.
Mai mult, pe baza observaţiilor sale, Galilei a adus un argument în plus pentru rotaţia Pământului în jurul Soarelui: teoria mareelor, a fluxului şi refluxului – cauzate de împingerea apei mărilor înainte și înapoi pe măsură ce un punct al suprafeței Pământului accelerează sau frânează din cauza rotației Pământului în jurul axei și a revoluției în jurul Soarelui.
Galilei dezvolta astfel una din teoriile lui Nicolaus Copernicus, în condiţiile în care el, ca om foarte credincios, considera că teoria heliocentrică nu este în contradicție cu Biblia, susținând că scriptura a fost scrisă dintr-o perspectivă pământeană și că știința pur și simplu oferă o perspectivă diferită, mai exactă.
În martie 1610, el a publicat primele observații astronomice telescopice, într-un scurt tratat intitulat „Sidereus Nuncius” („Mesager înstelat”).
În anul 1611, Galileo Galilei a vizitat Roma pentru a-și prezenta telescopul influenților filosofi și matematicieni iezuiți de la Collegio Romano, și pentru a-i lăsa să vadă cu ochii lor realitatea celor patru sateliți ai lui Jupiter. Tot atunci, Galilei a devenit membru al Accademia dei Lincei.
În anul 1612, opoziția față de teoria heliocentrică susținută de Galileo a crescut, pentru ca doi ani mai târziu, Părintele Tommaso Caccini să catalogheze drept periculoase şi eretice teoriile savantului despre mișcarea Pământului.
În anul 1616, Cardinalul Roberto Bellarmino i-a înmânat personal lui Galileo un avertisment oficial, prin care îl încuraja să nu mai susțină sau să predea astronomia copernicană.
În anii 1621 și 1622 Galileo a scris prima carte, „Il Saggiatore”, care a fost aprobată și publicată în 1623.
În 1630, i s-a ordonat să apară în fața Sfântului Oficiu din Roma, unde a fost judecat de un tribunal laic care l-a excomunicat și condamnat.
În urma unui proces papal, în care a fost găsit vinovat de erezie, Galileo a fost pus sub arest la domiciliu și mișcările sale au fost restricționate de Papă. Mai mult, publicarea operelor sale, atât trecute cât și viitoare, a fost interzisă.
A rămas, însă, celebră, legenda frazei rostite în șoaptă de Galileo Galilei la finalul procesului în care și-a renegat lucrarea: „e pur si muove’’ – „și totuși se mișcă”.
Astfel, după anul 1634, el a stat la casa sa de la țară din Arcetri, lângă Florența.
În anul 1638, Galilei avea să orbească complet, iar bolile sale mai vechi, hernie și insomnie, au determinat autorităţile vremii să-i permită să se deplaseze la Florența pentru consultații medicale.
La 8 ianuarie 1642, Galileo Galilei a trecut la Domnul, la vârsta de 77 de ani.
Conducătorul marelui ducat al Toscanei de la acea vreme, Ferdinand al II-lea, ar fi dorit ca savantul să fie înmormâtat în corpul central al Bazilicii Sfintei Cruci din Florența, dar Papa Urban VIII s-a opus, fiindcă Galilei fusese condamnat de biserică pentru erezie.
Astfel, marele om de ştiinţă a fost înmormântat în altă parte, abia în anul 1737, rămăşiţele sale pământeşti fiind mutate în basilica „Santa Croce” din Florența, unde, cu acel prilej, a fost inaugurat și un monument în onoarea sa.
Galileo Galilei s-a aflat printre primii oameni din istorie care au abordat un mod critic de a gândi, un fel aparte de a înțelege și a pune în practică toate fenomenele naturii. Galileo Galilei a devenit un simbol al dezvoltării științei, într-o perioadă istorică în care dogmele erau la ordinea zilei, un exponent excepţional al ştiinţei moderne născute cu 400 de ani în urmă.
