Miercuri, 21 februarie, se împlinesc 120 de ani de la moartea lui Sava Henţia, remarcabil desenator şi colorist, pictor realist, grafician, muralist şi ilustrator de carte, recunoscut mai ales pentru contribuţia sa valoroasă la arta documentară.
Sava Henţia s-a născut la 1 februarie 1848, la Sebeşel, jud. Alba. A fost al 8-lea, din cei 14 copii care au supraviețuit din familia preotului Ilie Henția şi a Anei.
Între anii 1865 şi 1870, Sava Henția a studiat la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, avându-i ca profesori pe Gheorghe Tattarescu şi Theodor Aman.
După absolvire, a beneficiat de o bursă la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts de la Paris, unde a ajuns în 1871 şi unde l-a avut ca îndrumător pe pictorul Alexandre Cabanel.
Sava Henția a lucrat cu frenezie, realizând atât portrete, care-i aduceau venituri în completarea celor provenind din bursa acordată de statul român, cât și lucrări din alte genuri ale picturii.
În anii 1872 și 1873, a fost acceptat să expună în cadrul celebrului Salon Oficial de la Paris.
După revenirea în ţară, s-a căsătorit cu Irma Potoczki, pe care o cunoscuse în satul natal, Sebeșel, stabilindu-se, ulterior, în capitala României, unde, începând din anul 1875, a activat ca profesor de desen şi caligrafie la Azilul „Elena Doamna”.
Henţia a participat la Războiul de Independență (1877-1878), în calitate de „pictor de front”, alături de Nicolae Grigorescu, George Demetrescu Mirea şi Carol Popp de Szathmári, realizând numeroase desene și uleiuri care au ca tematică acest război, dar și scene din spatele frontului, lucrări care au fost achiziționate pentru colecția regală.
Din acea perioadă au rămas desenele „Soldat călare”, „Trecerea Dunării la Corabia”, „Lângă Lagărul din Calafat”. Alte desene au devenit ulterior compoziții executate în acuarelă și ulei, între care se remarcă lucrările „Întâlnirea” și „Transport de provizii pe front”. Ca și ceilalți pictori participanți la campania din 1877, el a avut rolul de a documenta scene de luptă și scene din viața oștenilor, în vederea pictării de compoziții istorice ulterioare. Cea mai importantă compoziție de război a lui Sava Henția este cea intitulată „Lagărul”, cunoscută și sub numele de „Bivuac”.
Alte lucrări importante care l-au definit ca reporter de război au fost: „În tabără”, „Gara de mărfuri”, „Cai la conovăț”, „Turc cu narghilea” și „Vânzători de covoare”.
După război, Sava Henția și-a reluat activitatea didactică și a continuat să picteze, fiind influențat de noile tehnici artistice pe care tocmai le descoperise, temele abordate diversificându-se, iar paleta devenind mai luminoasă.
Sava Henția a abordat pictura cu tematică istorică, cele mai reprezentative creații fiind „Ostașii lui Mihai Viteazul izgonind pe turci la Giurgiu”, „Portretul lui Tudor Vladimirescu”, „Intrarea triumfală a lui Traian în Sarmisegetuza”, „Legenda meșterului Manole”, „Moartea lui Ștefan cel Mare”, „Ștefan cel Mare după bătălia de la Codrii Cosminului” și „Sacrificiu roman”.
Tematica socială, prezentă și ea în opera artistului, se remarcă în tablourile în care pictorul a înfățișat oameni ai străzii, cerșetori și copii săraci. Reprezentative sunt acuarela „Bâlciu în Brebu”, o îmbinare între peisajul cu valoare documentară al epocii și pitorescul scenei de gen, „Vedere din Câmpina”, „Mahala din Herăstrău”, „O mahala din București” și „Târgul Moșilor”.
Deşi a fost un remarcabil desenator şi colorist, este cunoscut mai ales ca portretist, portretele sale, multe dintre ele fiind ale unor sebeşeni, ca: doctorul oculist Krasser (1886), protopopul Ioan Tipeiu şi soţia sa Ecaterina (1896), dar şi ale unor personalităţi ale epocii, precum Virgil Cioflec (1900), ministrul Vernescu şi soţia sa (1875), consacrându-l ca maestru al acestui gen.
În pictura murală, Sava Henția s-a remarcat prin picturile pe care le-a realizat la Casa Vernescu, Casa Berceanu, prin picturile murale de la biserica din Brebu, la Milcov, Răhău și Vințu de Jos, Săsciori, Mănăstirea Cernica și Biserica Adormirea Maicii Domnului din Sebeșul Săsesc.
Ca recunoaștere pentru activitatea sa artistică, a fost recompensat în două rânduri cu Medalia „Bene Merenti” clasa a II-a.
Sava Henţia a murit la 21 februarie 1904, la București, lăsând în urma sa o operă bogată, cu peste 500 de portrete, compoziții istorice, peisaje, naturi statice etc., rezultatul unei activități artistice diverse şi susținute.
Aşadar pe 21 februarie 2024 se împlinesc 120 de ani de la moartea pictorului Sava Henția, originar din Sebeșel, județul Alba. Cu această ocazie, la Primăria Municipiului Sebeș va avea loc un eveniment cultural dedicat memoriei sale.
Conceput ca o seară muzeală, evenimentul intitulat „Sava Henția (1848-1904), un maestru transilvănean al penelului” propune publicului vernisarea unei expoziții temporare şi două conferințe științifice, la sediul primăriei.
Expoziția va reuni cele mai importante lucrări din colecția Muzeului Municipal „Ioan Raica” Sebeș. Li se alătură un autoportret inedit de-al acestuia din colecția Cosmin și Alexandra Voișan și tablouri din patrimoniul Muzeului Național al Unirii Alba Iulia.
Centrul Cultural „Lucian Blaga” din Sebeș, prin Muzeul Municipal „Ioan Raica”, deține una dintre cele mai importante colecții de tablouri semnate de Sava Henţia, care numără 46 de lucrări, toate aceste opere fiind reprezentative pentru activitatea sa între anii 1871 şi 1902.
