Autor: Alexandru Balaci
Context
Incendiul Reichstag-ului german din Berlin a avut loc pe data de 27 februarie 1933 și a avut un rol determinant în instaurarea dictaturii naziste. Cu ajutorul acestui eveniment, Adolf Hitler a cerut mai multe puteri pentru a „apăra poporul german în fața amenințărilor”.
Un plan bine stabilit
În urma unor crize succesive în Europa interbelică, coroborate cu criza economică dintre 1929-1933, Reich-ul german atraversat momente dramatice iar liderii politici valoși au dispărut încet. În octombrie 1929, Gustav Stresemann, unul dintre cei care au „scos” Germania din izolarea impusă de marile puteri după Primul Război Mondial, trece la cele veșnice, în timp ce Paul Von Hindenburg, cancelarul Germaniei, avea vârsta de 84 de ani în 1932. Fără alternative rămase pentru funcțiile politice înalte în Germania, Hindenburg candidează la alegerile de președinte al Republicii Germania din martie 1932 și îl înfrânge pe Adolf Hitler. În vara aceluiași an, au avut loc și alegerile parlamentare în Germania, prin care partidul nazist a obținut 18,3% din voturi, în comparație cu Social Democrații(SPD) care au obținut 24.5% din voturi.
În ochii populației, trendul de vot era împotriva partidelor clasice, care nu și-au respectat mereu promisiunile. Alegerile din iulie nu au avut un câștigător detașat, astfel că nu s-a putut forma un guvern, întrucât diferența dintre partide era foarte mică. Fără a avea altă soluție, Reichstag-ul a fost dizolvat și au fost organizate o nouă serie de alegeri politice în toamna aului 1932. La aceaste alegeri, partidul nazist a obținut 37.3% din voturi, urmat Social Democrați, cu 21.6% și Partidul comunist (KPD), cu 14.3%. Astfel, primul cabinet nazist s-a format pe 30 ianuarie 1933, fiind o coaliție între partidul nazist și partidul conservator national( NSDA.P). Problema a fost însă, faptul partidul nazist nu a obținut majoritatea pentru a guverna fără întreruperi iar Adolf Hitler încă nu ajunsese cancelar. Pentru a putea face acest lucru , partidul avea nevoie de un motiv pentru care este nevoie să ia putere totală în mâinile lor. Acest plan a fost propus de Joseph Goebbels, ideologul și Ministrul Propagandei. Cu ajutorul a zece agenți conduși de Karl Ernst, Goebbels a plănuit să provoace un incediu în parlamentul german, pentru a justifica nevoia ca partidul nazist să preia puterea.
Cei zece agenți au intrat în Reichstag printr-un tunel de urgență care unea locuința lui Hermann Göring cu Reichstag-ul, pe 27 februarie 1933. În urma acestui eveniment, Hitler a declarat că partidul comunist a provocat această teroare și cerea puteri sporite pentru a apăra națiunea germană. Mai mult decât atât, nazisti l-au adus la fața locului pe Marinus van der Lubbe, care a fost făcut răspunzător pentru actul de terorism. O ancheta a fost cerută de partidul nazist, care s-a grăbit să promulge un decret referitor la „protecția populației și statului”, pe 28 februarie 1933. Prin acest decret, protecția pe care o oferea constituția pentru pluralismulul politic dispărea și proprietatea privată alături de legi care oferea individului anumite drepturi erau puse sub semnul întrebării. Acest decret oferea guvernului dreptul să dispună cum să restrângă sau să ofere libertatea de mișcare a individului.
Întrucât politica publică îl favoriza pe Hitler, acesta a declanșat alegeri anticipate în martie 1933, la câteva zile de la incident, care a oferit 43.9% din voturi dar nu a oferit majoritatea necesară pentru ca naziștii să guverneze singuri. Pe 30 ianuarie, Hindenburg l-a numit pe Adolf Hitler cancelar, însă acesta nu avea prerogativele suficient pentru a guverna. În martie 1933, Reichstag-ul a trecut un act prin care Hitler a căpătat prerogative suplimentare, caracterizate ca fiind „dictatoriale”, întrucât puterea legislativă, care apartinea parlamentului, trece la cancelar.
Procesul și judecata
În ianuarie 1934, Van der Lubbe a fost acuzat de trădare și condamnat la moarte prin ghilotinare. El a fost executat în ianuarie 1934. În acest proces au fost aduse și alte persoane, precum liderul partidului comunist german, Ernst Torgle și alți patru comuniști bulgari, Simon Popov, Vassili Tanev și Georgi Dimitrov. Cei patru au fost însă achitați pentru lipsa de probe.
Bibliografie
https://www.britannica.com/event/Reichstag-fire
https://www.history.com/this-day-in-history/adolf-hitler-is-named-chancellor-of-germany
Documente
Constituția republicii de la Weinmar
https://germanhistorydocs.ghi-dc.org/pdf/eng/ghi_wr_weimarconstitution_Eng.pdf
