Autor :Alexandru Balaci
Într-o zi de 26 februarie 1865 se năștea la Iași Paulina Cruceanu, cea care avea să devină prima femeie farmacist din România.
Context
În septembrie 1880, se înființa Societatea farmaciștilor din România. Toți membrii erau bărbați. Până atunci nicio femeie nu fusese abilitată să practice oficial farmacia în România. Țara își făcea însă drum spre modernitate cu o societate care avea credința că e datoria bărbaților să lucreze, iar a femeilor să îngrijească de casă și familie.
Școală cu învoirea tatălui
Paulina Cruceanu s-a născut în Iași la 26 februarie 1865, fiind penultimul copil din cei șapte născuți în familia soților Solomon și Sura Grosman (născută Cruceanu). După școala primară, urmează patru clase la gimnaziul Ștefan cel Mare din Iași. După cum prevedea regulamentul învățământului farmaceutic valabil în acel timp, pentru a se putea înscrie la studiul farmaciei, tatăl său a trebui să-i dea consimțământul în scris, care suna astfel:
“Act de învoire.
Subsemnatul domiciliat în Iași învoiesc pe copila mea Paulina Grosman de a face studiul de farmacie după regula cuvenită.”
Începe practica în farmacia Minerva din Roman, condusă de fratele său Mihai, care la 29 iunie 1883 îi trimite actele la Facultatea de Medicină din București, rugându-l pe decan să o înscrie ca studentă la Școala superioară de Farmacie. Aprobând cererea de înscriere a Paulinei Cruceanu, decanul Facultății de medicină din București, Emanoil Severin, nu se va referi la nicio lege, decret sau dispoziție ministerială specială ce ar fi putut să reglementeze oficial dreptul femeilor de a studia pentru a deveni farmaciste. El își va da consimțământul fără vreo remarcă deosebită. La 25 aprilie 1884, farmacistul Mihai Cruceanu îi eliberează un certificat prin care atestă că domnișoara Paulina Grosman a făcut practica, în calitate de elevă, în farmacia de sub dirigenția sa din Roman. Același Mihai Cruceanu, de data aceasta în calitate de diriginte al farmaciei Providența din Iași, îi eliberează la 4 octombrie 1887 un al doilea certificat, în care îi atestă practica în această farmacie din 1885 până în 1887. Terminând astfel cei trei ani obligatorii de practică în farmacie și întocmind în această perioadă ceea ce cerea programa învățământului farmaceutic, tânăra înaintează directorului Școlii superioare de Farmacie cererea de a fi examinată în vederea obținerii titlului de asistentă în farmacie. Aprobându-i-se cererea, susține examenul, obținând Bine.
Încheie stagiul de asistentă, la 8 octombrie 1888 și înaintează decanatului Facultății de Medicină din București cererea de a fi înscrisă în anul I, stadiul universitar.Ia examenele de sfârșit de an, obținând media generală 8, și obține dreptul de a se putea prezenta la examenele pentru obținerea diplomei de farmacistă. Așa cum reiese din Prescriptul-Verbal încheiat la 6 mai 1891 se constată că “domnișoara Paulina Cruceanu posedă cunoștințele cerute, dându-i-se nota Binișor, prin urmare sus numita este admisă și are dreptul de liberă practică a farmaciei în limitele prescrise de regulament”. După terminarea facultății, Paulina Cruceanu se căsătorește în Iași cu Eugen-Ion Davidescu, licențiat al Facultății juridice din București. Fiind plecată din București cu soțul, Paulina îl împuternicește pe fratele său Constantin pentru ridicarea diplomei de la rectoratul universității.
Femeile, greu acceptate în meserii destinate, la acea vreme, bărbaților
Deși presa timpului scria elogios despre numeroasele studente în farmacie din alte țări, scoțând în evidență calitățile lor ca femei, în realitate majoritatea bărbaților erau de părere că meseria de farmacist nu se potrivește femeilor. Așa încât tânăra farmacistă aștepta pe la ușile Direcției generale a serviciului sanitar numirea sa în vreun post corespunzător. Cei aflați la conducerea sanitară nu puteau concepe ca o femeie să poată fi numită în posturi ocupate de farmaciști bărbați. Angajarea ei într-o farmacie publică nici nu se putea concepe de către diriginții de farmacii, ce considerau că o femeie nu putea inspira încredere publicului. Neputând obține un post de farmacistă, Paulina Cruceanu a fost nevoită la început, pentru a-și câștiga existența, să primească un post de învățătoare în orășelul Panciu, județul Putna, unde va lucra o vreme. După lungi așteptări, Paulina Cruceanu reușește să fie numită în funcția de farmacistă-intendentă a spitalului Oteteliș din județul Vâlcea (spital cu 15 paturi), în locul fostului său coleg de studii Nicolae Torjescu, transferat la spitalul Câmpulung Muscel, spital mult mai mare, având 36 de paturi. Pe lângă atribuțiunile de economat, intendenții aveau și datoria de a prepara medicamentele pentru bolnavii din spital, ținând în bună regulă scriptele privitoare la prepararea și distribuirea medicamentelor. Crearea funcției de farmacist-intendent la spitalele rurale a constituit la timpul său o măsură de o importanță excepțională, prin aceasta venindu-se salvator în ajutorul farmaciștilor fără posturi și în mod deosebit al farmacistelor, al căror număr crește rapid după 1900. Căsnicia Paulinei cu soțul musician nu rezistă, problemele fiind agravate de moartea unicului copil. În 1902, soții se despart. Căsătoria lor va fi anulată în martie 1908.
În 1904 este transferată în postul de farmacist-intendent-subchirurg al spitalului Lădești, județul Vâlcea, dotat atunci cu numai 10 paturi. Printre altele, ea trebuia să dea consultații medicale, să facă pansamente bolnavilor, să se îngrijească de alimentația lor, să țină evidența și distribuirea medicamentelor, să țină evidența alimentelor, să asigure curățenia și ordinea în tot spitalul.În ziua când Paulina Cruceanu împlinea 40 de ani, este mutată ca farmacistă-intendentă la spitalul rural Cocioc, județul Ilfov. Un an mai târziu, în 1906, este transferată la spitalul Fierbinți, județul Ilfov. După câtva timp, este mutată din nou la farmacia spitalului rural din Nicorești, județul Tecuci. În iulie 1910, Direcția generală a serviciului sanitar a publicat decizia ca în țară să fie înființate o serie de noi farmacii, motiv pentru urma a se ține un nou concurs pentru obținerea concesiunilor de farmacie. Mai multe farmaciste trimit Direcției cererile lor pentru a fi și ele admise la concurs. Era pentru prima dată când în țara noastră se punea problema ca și farmacistele să aibă acest drept. Concursul a fost amânat de câteva ori și a avut loc abia în 1913, Paulina Cruceanu nefigurând pe lista farmaciștilor admiși la concurs. Printre cei 67 de concurenți se aflau și trei farmaciste, toate reușind la concurs, în istoria farmaciei românești fiind astfel primele farmaciste proprietare de farmacii.
Mobilizată în Marele Război
La intrarea țării în Primul război mondial, în România existau aproximativ 870 de farmaciști (din care 90 femei). În urma mobilizării farmaciștilor, multe farmacii publice au rămas fără conducere și fără personal de specialitate. În urma acestei situații, Paulinei Cruceanu i se înaintează ordinul de mobilizare. Trebuie să plece cu primul tren la Dorohoi, unde urma a se prezenta la farmacia Hygeia, ținută în arendă de farmacistul Nicolae Gerea, pentru a-și lua în primire postul de dirigintă al acesteia. Se conformează, părăsind imediat Capitala și prezentându-se la farmacia din Dorohoi. După ce conducerea farmaciei din Dorohoi este preluată din nou de către familia Gerea, Paulina Cruceanu va pleca la familia sa, stabilindu-se temporar în orașul Iași. Aici, cu sprijinul nemijlocit al profesorului Alexandru Obregia, Paulina este numită în mai 1917 șefă a Depozitului de medicamente din Iași al Casei Centrale a meseriilor, creditului și asigurărilor muncitorești.
Odată războiul terminat, Paulina Cruceanu este delegată să inventarieze și apoi să transporte Depozitul de medicamente din Iași la sediul celui din București, reunificarea de facto a celor două depozite efectuându-se în decembrie 1918. Este numită șefă a depozitului reunificat, apoi mai târziu încadrată ca farmacistă șef-adjunct. După terminarea războiului, guvernul român a publicat o lege excepțională privind ramura farmaciei (…). În baza acestei legi, farmacista Paulina Cruceanu obținea, la cerere, concesiunea pentru deschiderea unei farmacii în orașul Lugoj, județul Caraș-Severin. Publicarea, în Monitorul Oficial, a decretului ce-i acorda concesiunea farmaceutică dorită, avea loc în aceeași zi în care Paulina Cruceanu murea, în urma unui accident de tramvai.
În stare foarte gravă, s-a stins la spitalul Colțea, pe 29 noiembrie.
Bibliografie
Calendar Rador
https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Paulina_Cruceanu
https://mariustuca.ro/reportaj/tragicul-destin-al-primei-femei-farmacist-din-romania-paulina-cruceanu-58592.html
