Presa internațională continuă să urmărească atent războiul din Ucraina și conflictul din Orientul Apropiat, în vreme ce Europa se confruntă cu probleme cronice, iar în SUA giganții tehnologiei pun Curtea Supremă în fața unei dileme constituționale.
„Emmanuel Macron îi reunește luni la Paris pe cancelarul german, președintele polonez și aproximativ 15 alți șefi de stat și guvern pentru a-și reafirma sprijinul pentru Ucraina”, relatează Le Figaro. „Europenii au mijloacele necesare pentru a face lucruri mari. Dacă Ucraina ar fi avut deja avioane F16, dacă ar fi avut [rachete] Taurus din Germania, am vedea un conflict cu totul diferit azi. Indecizia provoacă mai multe morți și distrugeri”, a comentat o expertă americană. Agenția italiană Ansa transmite că „după reuniunea G7 prezidată de Italia la Kiev, Volodimir Zelenski trage un semnal de alarmă asupra capcanelor propagandei rusești în Italia și-i cere Romei să facă mai mult: «Meloni e alături de noi, dar în Italia sunt prea mulți pro-Putin»”. Publicația spaniolă 20 Minutos consemnează că „Zelenski a declarat că Ucraina ar putea recâștiga inițiativa și ar putea avansa din nou pe front, dacă va primi cantități mici de armament suplimentar, cum ar fi sistemul Patriot: «Dacă azi sau în lunile următoare Ucraina ar primi 10 sisteme Patriot pentru centre industriale vitale, [avioanele rusești] nu s-ar apropia de noi, s-ar retrage, le-am sparge liniile defensive și am avansa»”. În acest sens, portalul european Politico propune achiziții comune de armament ale UE, sub titlul: „Lucrul de care avem nevoie e un comisar european al armamentului”. „Actualul model de achiziții nu e doar costisitor, ci și fragmentat și birocratic. Industria militară europeană e fragmentată, armele sunt adesea incompatibile, iar cantitățile produse sunt mici, făcând procesul relativ ineficient și scump.” Și, totodată, „insuficient” pentru a contracara „pericolul existențial” reprezentat de Putin. Agenția Reuters anunță că „după luni în care partidul de guvernământ Fidesz a tergiversat procedura de ratificare, parlamentul Ungariei a aprobat luni în sfârșit o lege care-i permite Suediei să adere la NATO, pe fondul războiului din Ucraina”. Magyar Hirlap nu ratează ocazia de a sublinia că „premierul suedez Ulf Kristersson și-a înghițit mândria și a făcut un pelerinaj cu miză mare în capitala Ungariei. Oficialii suedezi puneau inițial la îndoială vizita premierului, temându-se că aceasta ar fi văzută ca o înclinare în fața presiunii lui Orbán pentru discuții bilaterale”. Săptămânalul german Der Spiegel publică un amplu reportaj despre modul în care Putin îi controlează pe ruși, „prin reprimare și resemnare”. „Putin luptă în două războaie, unul extern contra Ucrainei și unul intern împotriva dizidenților – iar acum pare a fi în avantaj pe ambele fronturi. Putin a transformat [Rusia] într-o autocrație care lovește mereu mai brutal. Dacă nu era deja o dictatură, Rusia a devenit una atunci când a invadat Ucraina.”
„Armata Israelului a prezentat cabinetului de război un plan de evacuare a civililor palestinieni din cel mai sudic oraş din Fâşia Gaza, Rafah. Netanyahu a promis că va porni ofensiva în Rafah [și] a insistat că operaţiunea îi va aduce ţara la câteva săptămâni de victoria totală împotriva Hamas”, informează BBC. La Libre Belgique reține că Rafah e „ultimul bastion” al Hamas și Netanyahu urmărește acolo o ofensivă terestră pentru a învinge mișcarea islamistă și a elibera ostaticii sechestrați în Gaza. Referindu-se la negocierile pentru un armistițiu, Netanyahu a asigurat că „vom obține progresul pe care îl urmărim cu toții” dacă „Hamas revine asupra cerinţelor sale delirante și revine la realitate”. The Washington Post crede că Israel și Hamas se apropie „încet-încet” de un acord. Mediatorii americani consideră că dacă vor putea obține un armistițiu de șase săptămâni, acesta ar putea „deschide calea unui proces mai amplu de detensionare”, iar dacă nu, „fitilul e aprins pentru o nouă explozie la începerea Ramadanului, pe 10 martie”. „Premierul Autorității Palestiniene, Mohammad Shtayyeh, și-a prezentat luni demisia președintelui Mahmoud Abbas. El a declarat că a demisionat pentru a permite formarea unui consens larg în rândul palestinienilor cu privire la acordurile politice postbelice”, transmite Euronews. „Decizia vine pe fondul presiunilor tot mai mari ale SUA asupra lui Abbas de a remania Autoritatea, extrem de discreditată în ochii palestinienilor, care o consideră coruptă și prea permisivă cu Israelul, dar văzută de comunitatea internațională drept singurul interlocutor posibil.” Săptămânalul britanic The Economist explică despre ce e vorba mai precis. Exasperate de corupția și violența patronate de Autoritate, SUA l-au forțat în 2003 pe Yasser Arafat să numească un nou premier, reformist. „Nimeni altul decât Mahmoud Abbas, care în 2005 a preluat președinția și acum se află în al 19-lea an al mandatului său de patru ani.” După două decenii s-a revenit la punctul de plecare: „pentru a-i calma pe donatorii occidentali Abbas are acum nevoie de propriul om de paie” pentru a mima reforma. Soluția reală ne-o prezintă editorialul din The Jerusalem Post sub titlul „Adevărata schimbare începe cu sistemul palestinian de învățământ”. De ce? Pentru că „societatea islamistă radicalizată din Fâșia Gaza e cea care a dat naștere Hamasului și cea care a aruncat asupra Israelului luptătorii Nukhba și cei care li s-au alăturat, comițând cel mai grav masacru împotriva evreilor de după Holocaust”. Editorialul cotidianului britanic The Telegraph argumentează că și restul lumii, și în special „Franța, China și statele arabe”, trebuie să-și asume o parte din sarcina protejării comerțului mondial în Marea Roșie. Regatul Unit și SUA sunt lăsate să lupte singure cu miliția Houthi care perturbă grav traficul maritim, protejând astfel interesele comerciale ale întregii lumi. De exemplu „țări mari europene care se bazează pe comerțul prin canalul Suez sunt absente. Ceea ce face o bătaie de joc din vorbăraia lor găunoasă despre o armată a UE și o politică externă comună”.
Locul în care se desfășoară reuniunea de la Bruxelles a miniștrilor agriculturii din UE a fost înconjurat de luni de 1.000 de tractoare, relatează EUObserver. Mai violent, protestul de luni al agricultorilor vine „după săptămâni de manifestații” care au acuzat „creșterea costurilor de producție, subvenții insuficiente, norme de mediu mai stricte și influxul de importuri agricole mai ieftine din țări terțe care nu se confruntă cu asemenea obligații de mediu”. „Fermierii polonezi au blocat un important punct de trecere a frontierei cu Germania pentru a protesta împotriva reglementărilor europene și a importurilor de produse din afara UE, despre care consideră că nu respectă standardele europene”, transmite și Rai News. „Fermierii protestează în Polonia de câteva săptămâni, blocând drumurile țării și punctele de trecere a frontierei cu Ucraina.” O altă problemă o are UE cu statul de drept, în special în Europa de Est, reiese dintr-un articol al publicației bulgare Kapital. Un raport al Curții de Conturi a UE „examinează situația în șase țări – Bulgaria, Grecia, Italia, Ungaria, Polonia și România – în contextul evaluării eficienței instrumentelor UE pentru protejarea intereselor financiare proprii de încălcări ale statului de drept. Bulgaria și România intră în domeniul de aplicare al Mecanismului de Cooperare și Verificare, care a fost suspendat în septembrie 2023 și nu a fost înlocuit cu măsuri adecvate pentru implementarea reformelor rămase, și anume un sistem judiciar eficient, rezolvarea problemei corupției la nivel înalt, precum și în administrația locală, și lupta împotriva crimei organizate, constată Curtea.” The Financial Times avertizează că Europa a rămas „codașă” la tehnologie, în care investește doar 20% din cât investesc SUA ori 50% în raport cu China. Grăitor e că Nvidia „nici măcar nu s-a mai deranjat să-și declare veniturile din Europa în ultimul raport anual”. Problema e că restructurarea firmelor e mai importantă decât în alte sectoare, fiindcă investițiile sunt mai riscante, o rată a eșecului de 80% nefiind surprinzătoare. Sectorul e „impredictibil, perturbator și volatil. Cu costuri de disponibilizare mai mari și proceduri mai îndelungate, prețul adaptării e în Europa cam de 10 ori mai mare ca în SUA”.
Ceea ce nu înseamnă că SUA nu întâmpină probleme proprii. The New York Times scrie că grupuri de lobby reprezentând Facebook, Google, Twitter și alte asemenea firme au atacat la Curtea Supremă legi adoptate de Texas și Florida care, în esență, le interzic rețelelor sociale să cenzureze conținut pe baza opiniilor personale ale autorului. Rețelele acuză legile că le încalcă lor dreptul la liberă exprimare consfințit prin constituție, întrucât le alterează politica editorială. Dar prin „exprimare” ele înțeleg orice operațiune pe care o desfășoară, inclusiv colectarea de date personale. Or, apreciază Times, dacă ar avea câștig de cauză ar obține o „imunitate frizând suveranitatea, pe care e greu de imaginat că autorii constituției ar fi intenționat s-o acorde vreodată”. The Wall Street Journal adoptă o poziție care mai mult subliniază complexitatea problemei. Republicanii din Florida și Texas „sunt pe bună dreptate frustrați de cenzura care adesea îi discriminează pe conservatori. Soluție facilă nu există. Expunerea și condamnarea cenzurii ajută. Dar niciodată nu iese bine pentru conservatori, și de fapt nici pentru oricine altcineva, când presupusul remediu e să-i acorzi guvernului puteri și mai mari de a controla discursul. Soluția la cenzurarea conservatorilor de către companii nu este cenzurarea companiilor de către guvern.”
(Andrei Suba, RADOR)
