Constantin (Dinu) Grigore Săraru a fost scenarist, scriitor, publicist şi om de teatru. A trecut la cele veșnice sâmbătă, 2 martie.
Dinu Săraru s-a născut la 30 ianuarie 1932, la Râmnicu Vâlcea, fiind fiu al învățătorului Costică Săraru și al Corneliei Săraru.
Şi-a petrecut copilăria în localitatea natală, apoi a urmat cursurile gimnaziale şi liceale la Râmnicu Vâlcea şi la Bucureşti, iar în anul 1978, a absolvit cursurile Facultăţii de Ziaristică din Bucureşti.
În anul 1950, a devenit reporter la Radiodifuziunea Română, unde a lucrat până în anul 1960, unde a desfăşurat o bogată activitate de cronicar teatral la redacţia Culturală.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din anul 1961.
În perioada 1961-1963, a fost redactor-şef adjunct la revista ”Secolul XX”, iar în 1963, a fost şef secţie culturală la ziarul „Scânteia Tineretului”.
Între anii 1964 – 1967, a fost secretar general de redacţie la revista „Luceafărul”.
Debutul său editorial a fost o culegere de cronici şi articole dedicate teatrului, sub titlul ”Teatrul românesc şi interpreţi contemporani”, în anul 1966.
În perioada 1969-1977, a fost secretar general de redacţie, redactor-şef adjunct, redactor-şef al Redacţiei Culturale Radio-TVR, iar între anii 1977 – 1990, a fost director al Teatrului Mic şi artizanul creării Teatrului Foarte Mic.
În anul 1973, a publicat o nouă colecţie de cronici şi eseuri teatrale, ”Al treilea gong” şi a debutat ca romancier şi s-a consacrat cu volumul ”Nişte ţărani” (1974, Premiul ”Ion Creangă” al Academiei Române) – ecranizată, în 1980, sub titlul ”Vânătoarea de vulpi”, în regia lui Mircea Daneliuc, şi pusă în scenă de Cătălina Buzoianu la Teatrul Mic, în 1981, cu titlul ”Scenariu dramatic în şapte anotimpuri”.
Au urmat romanele: ”Clipa”, apărut în 1976, şi montat, în premieră în 1978, la Teatrul de Stat din Constanţa, în regia lui Virgil Stoenescu, trilogia ”Dragostea şi revoluţia” (1981-1989; ”Toamna roşie”, ”Cei care plătesc cu viaţa”, ”Speranţa”) şi ”Adevăruri de toată ziua” (1987).
În anul 1990, a devenit director fondator al revistei „Noi”, iar un an mai târziu, director fondator al revistei „Clipa”. A fost, mai apoi, director al cotidianului „Universul Românesc” (1992) şi director al revistei „Armonia” (1993).
A mai publicat romanele ”Un fluture alb cu sânge pe aripi” (1992), ”Iarba vântului” (1993, Premiul ”Mihai Eminescu”), ”Trilogia ţărănească” (triptic de romane, 1996).
Tot în anul 1993, a devenit director fondator al revistei „Renaşterea civilizaţiei rurale româneşti”, iar în anul 1999, a fost numit director al ziarului „Ţăranul român”.
În iunie 1998 a fondat Fundaţia Naţională pentru Civilizaţie Rurală ”Nişte ţărani”, din acelaşi an fiind şi organizatorul Festivalului Internaţional de Film ”Eco-Etno-Folk Film” de la Slătioara. În acelaşi an a iniţiat şi coordonat proiectul „Pro Istoria”.
În 2000, a fost director general al Editurii Fundaţiei PRO, iar între anii 2001-2004, a fost director al Teatrului Naţional ”I. L. Caragiale” din Bucureşti.
Este membru fondator al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, în anul 2001.
Tot în 2001, a reluat publicarea „Gazetei Teatrului Naţional”, iar în 2008, a devenit director fondator al revistei „Clipa”.
A mai publicat romanele ”Crimă pentru pământ” (1997, Premiul ”Liviu Rebreanu”) – montat de regizorul Grigore Gonţa la Teatrul Naţional ”I.L. Caragiale” din Bucureşti, ”Ciocoii noi cu bodyguard” (2004), ”Generalul Revoluţiei cu piciorul în ghips – Dialog cu generalul Victor Atanasie Stănculescu”, volum de interviuri (2005) şi ”Ultimul ţăran din Slătioara” (2006).
De asemenea romanul său „Ciocoii noi cu bodyguard” a inspirat subiectul filmului ”Ticăloşii” (2007), al cărui regizor şi scenarist este Şerban Marinescu.
De asemenea, Dinu Săraru a semnat şi scenariile ecranizărilor după propriile romane: ”Clipa” (în regia lui Gheorghe Vitanidis, 1979) pentru care a primit Premiul Naţional pentru scenariu cinematografic, ”Vânătoarea de vulpi” (în regia lui Mircea Daneliuc, 1980, după ”Nişte ţărani”), ”Dragostea şi revoluţia” (în regia lui Gheorghe Vitanidis, 1983).
Intelectual și om de cultură de o mare anvergură, a slujit de-a lungul vieții sale, în egală măsură, literatura, jurnalismul și teatrul şi a fost recompensat, pentru cariera sa culturală remarcabilă, cu Medalia şi Ordinul „Meritul Cultural”, iar în 2002, a fost decorat cu titlul de Cavaler al Ordinului Naţional ”Steaua României”.
În anul 2003, a fost distins cu Premiul Naţional al Ministerului Culturii pentru întreaga activitate artistică, iar în 2007, la împlinirea vârstei de 75 de ani, a primit Medalia de aur a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, Medalia de aur alb cu efigia scriitorului a Băncii Naţionale a României şi Medalia de argint – Antim Ivireanu a Arhiepiscopiei Râmnicului.
În anul 2011, Arhiepiscopia Râmnicului i-a oferit medalia de aur – Constantin Brâncoveanu, iar în 2012, lui Dinu Săraru i s-a acordat Diploma de Merit a Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti, precum şi Medalia de aur a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România.
Dinu Săraru a mai primit titlurile de cetăţean de onoare al municipiului Bucureşti, al municipiului Râmnicu Vâlcea şi al judeţului Vâlcea.
Dinu Săraru are două fiice, jurnalista Ruxandra Săraru și Alexandra Săraru.
