În Spania, Isabela I, Regina Castiliei şi Leonului (care a domnit între anii 1479 – 1504), şi Ferdinand al II-lea de Aragon (care a domnit între anii 1479 – 1516), numiţi de Papa Alexandru al VI-lea Monarhii Catolici, au creat un imperiu şi au pus piatra de temelie pentru unificarea politică a Spaniei, ce avea să fie împlinită de nepotul lor, Carol Quintul. Luminaţii monarhi spanioli au susţinut expediţiile lui Cristofor Columb, ale cărui descoperiri au făcut din Spania prima putere colonială a epocii moderne. Simboluri ale puterii Monarhilor Catolici, coroana şi sceptrul Isabelei şi sabia lui Ferdinand sunt păstrate la Capilla Real din Granada, unde retablul principal, operă a renascentistului spaniol Felipe Bigarny, dedicat monarhilor, are la bază sculpturi ale Isabelei şi lui Ferdinand. O statuie a Isabelei I a Castiliei, realizată de sculptorul baroc italian stabilit în Spania, Giovanni Domenico (Juan Domingo) Olivieri, în 1753, reprezentând o femeie puternică, demnă, într-un drapaj elegant, se află în Grădinile Sabatini de la Palatul Regal din Madrid. Muzeul Prado găzduieşte mai multe portrete ale Isabelei. Într-o lucrare realizată în 1490, un autor anonim, presupus a fi fost pictorul Antonio Inglés, o descria într-o notă de deplină sobrietate şi distincţie, având o carte de rugăciuni în mâini, o referire la devotamentul ei religios.
Luis de Madrazo y Kintz, un artist spaniol de secol XIX, specializat în portretistică şi scene religioase, a preferat un portret întreg, Isabela purtând o graţioasă rochie în tonuri de roşu închis şi având sceptru şi coroană. Imaginea reginei e reflectată şi în opera flamandului Juan de Flandes, activ în secolele XV-XVI. În afară de opera sa majoră realizată pentru regină, Polipticul Isabelei Regina Catolică, pictat în colaborare cu Michel Sittow, Juan de Flandes o portretizează pe regină îmbătrânită, în ultimi ei ani de viaţă, având o expresie îngândurată. Absenţa aglomerărilor simbolice concentrează atenţia la chipul reginei, puternic luminat, care se distinge prin contrastul puternic cu fondul închis. Într-un tablou de secol XV, descriind casătoria Isabelei cu Ferdinand, realizat de un artist anonim aparţinând Şcolii spaniole, regina este înfăţişată cu părul lăsat liber, neacoperit, carnaţia luminoasă proiectată pe fundalul închis aducând o notă de dramatism compoziţiei. Isabela I este reprezentată şi în tabloul numit ‘Virgen de la mosca’ (Fecioara cu musca), aflat la sacristia de la Colegiata de Toro, în provincia Zamora, numele lucrării fiind dat de la insecta care apare pe genunchiul stâng al Fecioarei, pe mantia ei roşie, probabil adăugată de un artist ulterior. Fecioara cu Pruncul este aşezată pe un tron înalt, având în jur mai multe personaje, Isabela fiind identificată în personajul Sfintei Ecaterina de Alexandria, ale cărei trăsături corespund celor ale reginei. O imagine schematică şi mult stilizată a Isabelei este redată într-o operă a autorului de secol XV, Pedro Marcuello, într-un manuscris bogat ilustrat, dedicat Regilor Catolici, ca o mărturie a Războiului pentru Granada, seria de campanii militare întreprinse de Isabela şi Ferdinand în regatul stăpânit pe atunci de musulmani, pentru a-l elibera şi a-l integra sub Coroana Castiliei. În tabloul de secol XIX al artistului spaniol Eduardo Rosales, ‘Doña Isabel la Católica dictando su testamento’ (Regina Isabela dictându-şi testamentul), Isabela este descrisă în ultimele momente ale vieţii sale, întinsă pe un pat în dormitor, în penumbră, în stânga ei stând Ferdinand, cu o privire pierdută. Sunt prezenţi fiica lor, Juana, şi diverşi curteni, între care cardinalul Francisco Jiménez de Cisneros, Mare Inchizitor, promotor al Cruciadelor în nordul Africii şi fondator al Universităţii Complutense. Această emblematică operă a picturii spaniole, de o specială sensibilitate prin subtila suprindere a trăirilor personajelor, a semnificat reafirmarea artistică a lui Rosales, în marea tradiţie a Secolului de Aur. Isabela apare, de asemenea, alături de Ferdinand, în intervenţia decorativă de secol XVIII a pictorului de curte al regelui Ferdinand al VI-lea al Spaniei, Antonio González Velázquez, la Palatul Regal din Madrid, în ‘Columb oferind Lumea Nouă Regilor Catolici’. Compoziţia se bazează pe două grupuri de personaje, despărţite de o diagonală ce articulează spaţiul: pe de o parte, Columb oferind Lumea Nouă, reprezentată de o sferă, Monarhilor Catolici, de cealaltă parte, un Olimp al zeităţilor greco-romane. Pictorul spaniol de secol XIX, Francisco García Ibáñez, recreează scena primirii lui Columb, în ‘Regii îl primesc pe Columb la Barcelona’, operă aflată acum la Museo del Ejército din Madrid. Descriind momentul în care Columb a fost eliberat din închisoare pentru a-şi apăra cauza în faţa Regilor Catolici, lucrarea ‘Columb în faţa reginei’ este una dintre cele şase opere dedicate marelui explorator de către pictorul germano-american de secol XIX, Emanuel Leutze. Pe lângă magnificele costume minuţios descrise, Leutze a dedicat o deosebită atenţie şi arhitecturii impunătorului Palat Alhambra din Granada, unde a avut loc acea întâlnire a lui Columb cu Ferdinand şi Isabela, cu al căror sprijin a traversat Atlanticul de patru ori, între 1492 şi 1503.
Cristina Zaharia, RADOR
