Teatrul Național Radiofonic vă invită marţi, 12 martie 2024, de la ora 15.00, la Muzeul Naţional al Literaturii Române, la audiția cu public a spectacolului radiofonic „Omul cu mârțoaga” de George Ciprian, în regia lui Dan Tudor. Evenimentul va avea loc la sediul MNLR, din strada Nicolae Creţulescu nr. 8 (în spatele Bisericii Albe) din Bucureşti. Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.
Adaptarea radiofonică a piesei lui George Ciprian a fost realizată de Dan Tudor și Domnica Țundrea. În distribuţie: Dan Tudor, Marius Bodochi, Ana Ioana Macaria, Dragoș Ionescu, Afrodita Androne, Tudorel Filimon, Andrei Duban, Orodel Olaru, Florin Dobre. Asistența tehnică: Florin Bădic. Regia de studio: Renata Rusu. Regia tehnică și muzicală: Mădălin Cristescu. Redactor și producător: Domnica Ţundrea.
„Omul cu mârțoaga” de George Ciprian este, fără îndoială, una dintre piesele de referință ale literaturii române, un text dramatic puternic, interesant, nuanţat, cu un profund mesaj umanist, care, timp de aproape un secol, a generat montări teatrale de mare succes la public și la critica de specialitate.
Spectacolul Teatrului Național Radiofonic, în regia artistică a lui Dan Tudor, s-a difuzat, în premieră la Radio România Cultural, la 17 decembrie 2023 și s-a dorit a fi un omagiu adus dramaturgului George Ciprian, în anul în care s-au împlinit 140 ani de la nașterea și 55 de ani de la dispariția acestuia. Născut la Buzău, în 1883 şi plecat în eternitate în 1968, la Bucureşti, George Ciprian a fost o personalitate plurivalentă a culturii române: dramaturg, poet, memorialist şi actor. Publicată în 1927, în revista Sinteza, piesa „Omul cu mârţoaga” – debutul dramaturgic al lui George Ciprian – a fost reprezentată în premieră, în acelaşi an, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, fiind montată apoi la teatre din Berlin, Praga, Berna şi Paris. Piesa reprezintă o comedie amară, o pledoarie pentru întoarcerea la firesc, la bun simţ şi normalitate, cu personaje bine conturate, care au oferit partituri dramatice substanțiale actorilor invitați la microfonul Teatrului Naţional Radiofonic.
Dan Tudor este un regizor complex, valoros, ale cărui spectacole, jucate pe importante scene din București și din provincie, s-au bucurat întotdeauna de aplauze și de recunoașterea publicului. Atenția și grija sa în lucrul cu actorii se materializează în tablouri teatrale memorabile, animate de personaje veridice și suculente. Ca actor, Dan Tudor, care în „Omul cu mârțoaga” interpretează rolul titular, a fost, de asemenea, apreciat de către spectatori și critici, iar la Radio a jucat roluri excepţionale, pentru cel din monodrama „Sufletul pereche” de Petre Barbu (regia artistică: Attila Vizauer) primind Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină din stagiunea 2020, la Teatrul Național Radiofonic. În rolul lui Chirică, din „Omul cu mârțoaga”, Dan Tudor întruchipează sugestiv caracterul frust, cinstit, sincer al personajului, capacitatea acestuia de a visa, de a deveni un fel de vizionar, ale cărui percepții și posibilități de imaginare se împlinesc și, totodată, generozitatea sa și o anume liniște interioară, trimițând parcă, uneori, la o altă realitate. Fiecare actor aduce cu sine o mică lume, lumea personajului reprezentat, conturată cu finețe, precizie, atenție la nuanțe și cu multă putere de convingere.
Regia tehnică și muzicală semnată de Mădălin Cristescu îmbracă într-o haină sonoră sensibilă și expresivă un univers dramatic atotcuprinzător, amestec de noblețe, duioșie, emoție, adevăr uman, dar și absurd, insolit, forme artistice incitante. Fondul sonor este foarte fin lucrat, anumite motive muzicale revin și însoțesc momentele și personajele spectacolului, sonorități stranii și accente suprarealiste completează intențiile actorilor, care duc spectacolul, atunci când textul o cere, și în această zonă, a bizarului și a absurdului teatral.
Spectacolul radiofonic „Omul cu mârțoaga”, în regia lui Dan Tudor, imprimă ritm și conferă culoare piesei lui George Ciprian, ne îndeamnă să medităm la povestea și la ideile personajelor, ne impresionează prin naturalețea cu care eroii se exprimă, inducându-ne, implicit, ideea că dramaturgul ne este întru totul contemporan.
