Context
Gina Patrichi, pe numele său real Eugenia Margareta Elena Patrichi, este considerată una dintre cele mai distinse şi talentate doamne ale teatrului şi filmului românesc. Gina Patrichi s-a născut pe 8 martie 1936, la București.
A fost al doilea copil al familiei lui Grigore Patrichi, șef de laborator la Facultatea de Chimie Industrială din cadrul Institutului Politehnic, şi al Elenei Patrichi.
Era o fire băiețoasă și dinamică și arăta o fascinaţie aparte pentru teatru
Alături de alţi copii, inclusiv de fratele său mai mare, Mircea, crea scenete, stabilea distribuţii şi își realiza costume.În anul 1952, la doar 16 ani, fără ştirea părinţilor, se înscrie la examenul de la Institutul de Teatru, unde va recita „Mama” lui George Coșbuc, în fața comisiei formate din uriașe personalități: Aura Buzescu, Al. Șahighian, George Dem. Loghin și A. Pop Marțian. Comisia îi sugerează că este prea tânără pentru a deveni studentă la teatru, însă, după trei zile, află că este admisă, deși avea studiile liceale neîncheiate. Dar Gina Patrichi nu şi-a terminat studiile şi a mers să lucreze ca bibliotecară undeva pe litoral, la Mamaia. La 20 de ani, a fost chemată la Galaţi, unde tocmai se înfiinţa un nou teatru şi unde fusese repartizat ca regizor Valeriu Moisescu, fost coleg de institut.
Avea să debuteze pe scena Teatrului Dramatic din Galaţi într-o piesă a regizorului Valeriu Moisescu ”Nota zero la purtare”, în rolul principal, cel al elevei Mariana Pleşoianu. Activează pe scena Teatrului Dramatic din Galaţi, de la debutul din 1956, până în 1964, când se transferă la Teatrul Lucia Sturdza-Bulandra din Bucureşti. Era la fel de frumoasă îmbrăcată în rochie de regină și în piață. Privea lumea cu doi ochi mari, albaștri.
A interpretat, de-a lungul carierei, dramă şi comedie, în teatru sau film, recitaluri de muzică şi poezie, teatru radiofonic sau scenete umoristice de televiziune. Gina Patrichi a jucat roluri de mare complexitate, de compoziţie, cum au fost „Arkadina” din Pescăruşul de Anton Pavlovici Cehov, „Gertrude” din Hamlet, „Cleopatra” din Antoniu şi Cleopatra, „Portia” din Iulius Cezar de William Shakespeare, „Caterina de Médicis” din Elisabeta I de Paul Foster, „Madeleine” din Victimele datoriei de Eugen Ionescu, „Ivona” din Dimineaţă pierdută, spectacol al Cătălinei Buzoianu, după romanul Gabrielei Adameşteanu, „Miţa Baston” din D’ale carnavalului de Ion Luca Caragiale, „Corina” din Jocul de-a vacanţa de Mihail Sebastian, „Hedda Tesman” din Hedda Gabler de Henrik Ibsen, „Nastasia” din Azilul de noapte de Maxim Gorki, „Andromaca” din Troienele de Euripide etc.
După debutul cu rolul „Rozei” din Pădurea spânzuraţilor, în regia lui Liviu Ciulei (1964), a jucat în alte peste 20 de filme, printre care Felix şi Otilia (1972), Trecătoarele iubiri (1974), Rătăcire (1978), Proba de microfon (1980), Saltimbancii (1981), Liniştea din adâncuri (1982), Pe malul stâng al Dunării albastre (1983), Moromeţii (1987), Figuranţii (1987) etc.
A obţinut Premiul ACIN (1983), Premiul ATM (1988) şi Premiul de Excelenţă acordat de UNITER (1994)
Tragediană prin vocaţie datorită forței de interpretare, vocii ei speciale și inteligenței, Gina Patrichi a interpretat cu aceeași pasiune şi roluri pentru teatru radiofonic, participând, de asemenea, la spectacole de muzică și poezie.
O mare dragoste
Povestea de dragoste dintre actriță și soțul ei, Victor Anagnoste,a început într-o seară de septembrie. Gina Patrichi, tânără, frumoasă, se afla la un bâlci improvizat, cu o tiribombă cu lanțuri și o roată uriașă. Actrița s-a urcat în roată și în vârtejul amețitor i-a zburat un pantof care a căzut chiar lângă tânărul avocat Victor Anagnoste. Actorul Ștefan Bănică, fost coleg de facultate al Ginei și coleg de teatru, a vrut să-i recupereze pantoful, dar Victor Anagnoste a spus că vrea să i-l înapoieze personal și s-o cunoască pe ”Cenușăreasa” acelei seri. Actrița i-a prezentat scuze pentru incident și l-a invitat pe avocat la teatru. Cei doi s-au căsătorit curând, iar în 1966 s-a născut fiica lor, Oana.
Gina Patrichi a fost un etalon al eleganței, frumuseii și profunzimii actoricești. Pe timpul regimului comunist, Gina Patrichi a fost adesea solicitată să recite poezii patriotice, iar refuzul ei sistematic nu a fost prea bine primit de cei din sistem. Marea actriţă a plecat spre veşnicie la 18 martie 1994, în urma unei boli incurabile, la doar 58 de ani. „Poate că n-am fost altceva decât o fată dintr-o carte… poate că totul n-a fost decât o glumă sau un joc”, spunea ea înainte să moară. După doi ani de la moartea sa, în 1996, a apărut cartea „Gina Patrichi. Clipe de viață”, autor fiind fratele actriţei, jurnalistul Mircea Patrichi. De asemenea, în 2008, criticul de teatru Mircea Morariu lansa volumul „Carte cu Gina Patrichi”..
Fosta stradă Orlando din Bucureşti, undeva între Piața Romană și Piața Victoriei, pe care a locuit Gina Patrichi, poartă numele marii actriţe.
Bibliografie
Calendar Rador
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Gina_Patrichi
