Într-o lume confruntată cu multiple crize care pun o presiune imensă asupra comunităților, atingerea egalității de gen este mai vitală ca oricând. Asigurarea drepturilor femeilor și fetelor în toate aspectele vieții este singura modalitate de a asigura economii prospere și juste și o planetă sănătoasă pentru generațiile viitoare. Una dintre provocările cheie în atingerea egalității de gen până în 2030 este o lipsă alarmantă de finanțare, în cheltuielile pentru măsurile de egalitate de gen. Așadar, timpul pentru schimbare este acum! Organizațiile internaționale îşi unesc forţele pe 8 martie 2024, de Ziua Internațională a Femeii, susţinând cu tărie sloganul „Investiți în femei: accelerați progresul!”.
Ce este Ziua Internațională a Femeii?
Ziua Internațională a Femeii (8 martie) este o zi în care vocile oamenilor din întreaga lume se conectează pentru a striga cu voce tare și clar mesajul pentru egalitatea în drepturi: „Drepturile femeilor sunt drepturile omului!” Este o sărbătoare a tuturor femeilor, în toate diversitățile lor, care îmbrățișează fațetele și intersecțiile de credință, rasă, etnie, gen sau identitate sexuală și dizabilități, dar și o sărbătoare a celor care au fost înaintea noastră, a celor care ne stau alături acum și a celor care vor veni după noi. Este un moment pentru a celebra realizările femeilor, fie ele sociale, politice, economice sau culturale.
Scurtă istorie a Zilei Internaționale a Femeii
În 1908, pe fundalul unor condiții de muncă și exploatare îngrozitoare, 15.000 de femei au ieșit în stradă în orașul New York, protestând pentru ore mai puține de lucru, salarii mai bune și dreptul de vot. Anul următor, Partidul Socialist al Americii a anunțat Ziua Națională a Femeii, în onoarea grevistelor, zi națională care din 1910 a devenit globală. Prima Zi Internațională a Femeii a fost organizată în 1911 și peste un milion de persoane s-au prezentat la mitinguri în Europa. În cea mai mare parte a secolului al XX-lea, Ziua Internațională a Femeii a fost recunoscută și sărbătorită de oameni la nivel de bază, un punct de start pentru justiția socială. Abia în 1975 – Anul Internațional al Femeii – Organizația Națiunilor Unite a adoptat Ziua Internațională a Femeii pe 8 martie, rămânând până astăzi sărbătorită la această dată. Uniunea Socială și Politică a Femeilor din Marea Britanie a început să folosească violet, verde și alb pentru a simboliza egalitatea femeilor încă din 1908. Din punct de vedere istoric, violetul a fost o culoare care denota dreptate și demnitate, iar acum este folosit pentru a reprezenta femeile. Verdele este un simbol al speranței. Astăzi, violetul este culoarea Zilei Internaționale a Femeii, iar combinat cu verdele reprezintă mișcarea feministă.
Care este tema Zilei Internaționale a Femeii în 2024?
Chiar dacă tema oficială a Organizației Națiunilor Unite pentru Ziua Internațională a Femeii 2024 este „Investiți în femei: accelerați progresul”, pe baza temei prioritare a celei de-a 68-a Comisii a Națiunilor Unite pentru Statutul Femeii, „Accelerarea realizării egalității de gen și a împuternicirii tuturor femeilor și fetelor prin abordarea sărăciei și consolidarea instituțiilor și finanțării cu perspectivă de gen”, IWDA (International Women’s Development Agency) adoptă o tema diferită, și anume „Lumea are nevoie de feministe”. Această alegere provine din conștientizarea faptului că gesturile simbolice nu abordează nevoia urgentă de egalitate de gen. În 2024, feministele din întreaga lume se vor aduna pentru a-și uni forțele în căutarea neclintită a egalității.
Domenii-cheie de accelerare a progresului
Cinci domenii-cheie necesită o acțiune comună urgentă pentru a ne asigura că femeile nu sunt lăsate în urmă:
- Investiția în femei: o problemă a drepturilor omului – Timpul se scurge, însă egalitatea de gen rămâne cea mai mare provocare a drepturilor omului. Investiția în femei este un imperativ al drepturilor omului și o piatră de temelie pentru construirea unor societăți incluzive. Progresul pentru femei aduce beneficii tuturor.
- Eradicarea sărăciei – Pandemia de COVID, conflictele geopolitice, dezastrele climatice și tulburările economice au împins încă 75 de milioane de oameni în sărăcie severă, începând cu 2020. Acest lucru ar putea duce la lăsarea a peste 342 de milioane de femei și fete să trăiască sub pragul sărăciei până în 2030, dacă nu se vor face acțiuni imediate cruciale.
- Implementarea finanțării sensibile la gen – Din cauza conflictelor și a creșterii prețurilor la combustibil și alimente, estimări recente sugerează că 75% dintre țări vor reduce cheltuielile publice până în 2025. Austeritatea are un impact negativ asupra femeilor și exclude cheltuielile publice pentru serviciile publice esențiale și protecția socială.
- Trecerea la o economie verde și o societate bazată pe procesul de îngrijire – Sistemul economic actual exacerbează sărăcia, inegalitatea și degradarea mediului, afectând în mod disproporționat femeile și grupurile marginalizate. Susținătorii modelelor economice alternative propun o trecere către o economie verde și o societate bazată pe procesul de îngrijire care amplifică vocile femeilor.
- Sprijinirea factorilor de schimbare feminiști – Organizațiile feministe conduc eforturile pentru a combate sărăcia și inegalitatea femeilor. Cu toate acestea, ele funcționează pe „gol”, primind doar 0,13% din totalul asistenței oficiale pentru dezvoltare.
De ce contează Ziua Internațională a Femeii?
Pentru că încă nu suntem acolo unde ar trebui să fim. Marcarea Zilei Internaționale a Femeii „recunoaște” cât de departe am ajuns în direcția egalității de gen, dar totodată, și lungul drum pe care încă îl avem de parcurs. În 1911, doar opt țări le permiteau femeilor să voteze, salariul egal pentru munca prestată era aproape invizibil – dacă femeilor li se permitea să lucreze – iar drepturile erau ca și inexistente. Drumul parcurs este de netăgăduit! Dacă la început femeile nici nu puteau vota, acum sunt lideri de țări, de organizații internaționale, de foruri cu putere de decizie sau companii de succes. Deși cândva s-au confruntat cu restricții privind locul în care lucrau, acum conduc corporații și multinaționale. În multe țări femeile au drepturi la care bunicile lor doar ar fi putut visa, dar încă nu există egalitate deplină. Și majoritatea femeilor din lume nu sunt nici pe departe atât de aproape de acest obiectiv. Cu mai bine de 100 de ani în urmă, acel prim marș a fost despre încetarea condițiilor dăunătoare la locul de muncă, drepturi egale, remunerare egală și încetarea exploatării, însă, din păcate, aceste obiective sunt relevante chiar și astăzi, pentru că drepturile pe care le au femeile nu sunt încă sigure, garantate și eficiente. Progresul ar trebui să fie liniar, dar parcă prea des este însoțit de un pas înapoi. Uneori, chiar și odată ce legile și drepturile sunt stabilite, acestea sunt oricum ignorate. De exemplu:
- În ciuda legilor privind violența domestică, a conștientizării publicului și a accesului la protecția juridică, bărbații încă își ucid femeile partenere sau chiar mai rău, mamele. Zeci de mii de femei au fost ucise, la nivel mondial, de partenerii lor de sex masculin sau de membrii familiei în 2020 – și acestea sunt doar decesele despre care se știe – în timp ce 30% dintre femeile din lume au suferit violență sexuală sau fizică de-a lungul vieții.
- Drepturile reproductive sunt un fel de „fotbal politic”. Dreptul la viață, dreptul la libertate personală și siguranță – constrângerea, comportamentele sexuale abuzive și exploatarea -, dreptul la egalitate – de a nu fi discriminată din motive etnice sau de origine națională, religioase sau privind starea de sănătate -, dreptul la viață privată fără teama de reacții negative sau persecuție, dreptul la libertatea de gândire (dreptul la propria opinie privind sexualitatea și sănătatea sexuală), dreptul la informare și educare, dreptul de a se căsători sau nu și de a-și întemeia și planifica o familie – nimeni neavând dreptul să forțeze lucrurile sau să ia aceste decizii în numele altcuiva -, dreptul de a avea sau nu copii, dreptul la beneficiile progresului științific, dreptul de a nu fi supusă torturii şi relelor tratamente, toate acestea și încă multe altele sunt aproape nule în unele țări. De pildă, 47 de țări nu au încă repercusiuni pentru soții care își violează soțiile, iar 45 de țări nu au legi specifice împotriva violenței domestice. Ca să numai vorbim de cele 2,7 miliarde de femei care au restricții legale de a avea aceleași locuri de muncă ca și bărbații, diferența de remunerare între femeile și bărbații din Australia, de exemplu, fiind de 13,3%.
- Schimbările climatice cresc violența împotriva femeilor și fetelor, potrivit unui important raport din 2020. Studiile de caz au inclus abuz domestic, trafic de persoane, agresiune sexuală și violență împotriva femeilor apărătoare ale drepturilor de mediu. Pentru că progresul nu a fost unul egal, unele femei simt că nu s-au confruntat cu discriminare sau hărțuire sau nu s-au confruntat cu bariere sistemice în calea succesului lor, dar aceasta nu este experiența tuturor femeilor. Ziua Internațională a Femeii este o oportunitate, poate unică, de a recunoaște provocările agravate cu care se confruntă femeile de culoare, femeile cu dizabilități și femeile queer sau trans și de a le susține necondiționat. Este, de asemenea, o demonstrație de solidaritate față de „surorile” noastre care trăiesc în țări unde nu pot mărșălui din teamă pentru propria viață.
Bugetarea sensibilă la gen
Bugetarea sensibilă la gen este o strategie care creează bugete ce funcționează pentru toată lumea. Luând în considerare și analizând nevoile unice și diverse ale fiecărei persoane, bugetele sensibile la gen se străduiesc să satisfacă o distribuție echitabilă a resurselor. Modelele economice și bugetele actuale pot duce la politici fiscale și bugete părtinitoare. Dacă nu țin cont de nevoile femeilor, bugetele pot avea consecințe negative neintenționate. De exemplu, conform studiilor recente, valoarea globală a îngrijirii neremunerate și a muncii casnice pentru femeile cu vârsta de 15 ani + se ridică la aproximativ 10,8 trilioane de dolari anual – de trei ori mai mare decât industria tehnologică mondială. Dar, când decalajele de gen sunt scoase la suprafață, guvernele pot viza resursele disponibile pentru a aborda inegalitățile de gen și pentru a sprijini dezvoltarea durabilă, incluzivă pentru toți. Bugetele sensibile la gen încurajează simțul justiției, întăresc responsabilitatea guvernului și sprijină o mai bună aliniere a bugetelor naționale la Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD). Pentru ca bugetele sensibile la gen să fie eficiente, prioritățile și nevoile tuturor oamenilor trebuie să fie înțelese și incluse în fiecare etapă a procesului de proiectare și planificare a bugetului. Bugetele care țin cont de gen necesită o abordare integrală a guvernului, cadre instituționale solide, voință politică, legi care să sprijine distribuția egală a resurselor, date fiabile pentru a înțelege pe deplin nevoile diverse ale oamenilor, implicarea cu sectorul privat și societatea civilă și monitorizare și sisteme de evaluare pentru a informa viitoarele ajustări bugetare. Obiectivele de Dezvoltare Durabilă – ODD – stabilesc 17 obiective pe care să le îndeplinească țările până în 2030. Obiectivul 5 solicită egalitatea de gen și abilitarea femeilor și fetelor și are singurul indicator care măsoară proporția guvernelor cu sisteme de urmărire și alocarea de resurse publice pentru egalitatea de gen. Pe fondul unei policrize globale, bugetele naționale rămân tensionate, mulți nu reușesc să desfășoare investițiile necesare pentru a îndeplini ODD-urile și pentru a construi societăți mai puternice, mai egale și mai rezistente. Peste 100 de țări au inițiat eforturi privind bugetarea sensibilă la gen pentru a aborda egalitatea de gen și subinvestiția istorică în servicii esențiale pentru femei și fete. Datele din 105 țări arată că doar 26% au sisteme cuprinzătoare de urmărire a alocărilor pentru egalitatea de gen în buget. Fără sisteme solide, țările nu pot aloca și cheltui resurse pentru a implementa legile și politicile naționale privind egalitatea de gen, cum ar fi alocarea de resurse pentru prevenirea și cercetarea violenței bazate pe gen, investiția în servicii pentru supraviețuitorele violenței, crearea de cadre pentru eliminarea discriminării la locul de muncă și punerea în aplicare a unor dispoziții care să abordeze discriminarea bazată pe gen în asistența medicală, printre multe altele. În ciuda decalajelor existente în cheltuielile pentru egalitatea de gen, datele arată, de asemenea, că majoritatea țărilor au făcut unele progrese în ceea ce privește bugetarea sensibilă la gen și lucrează pentru a-și îmbunătăți sistemele. Entitatea Națiunilor Unite pentru egalitatea de gen și emanciparea femeilor, agenție a Organizației Națiunilor Unite – UN Women a identificat o serie de pași pentru a sprijini aplicarea acestora:
- Introducerea de legi care să impună o bugetare sensibilă la gen și orientări și instrumente clare pentru implementare.
- Analizarea decalajelor de gen și utilizarea constatărilor pentru a modela și monitoriza bugetele existente și viitoare.
- Creșterea transparenței cu privire la modul în care sunt alocate și cheltuite bugetele pentru a aborda decalajele de gen, pentru a urmări banii și pentru a vă asigura că oamenii își pot trage guvernele la răspundere.
- Recunoașterea nevoilor diverse ale femeilor, luând în considerare factori precum statutul socio-economic, locația, rasa și etnia și încurajând parlamentarii să se implice cu femei din diferite medii pentru a asigura politicile și finanțarea publică să sprijine în mod adecvat femeile și fetele în toată diversitatea lor.
Feminismul, instrument de combatere a schimbărilor climatice
Un nou raport arată că feminismul poate fi un instrument puternic de combatere a schimbărilor climatice. Până în 2050, schimbările climatice ar putea împinge până la 158 de milioane de femei și fete în pragul sărăciei și până la 236 de milioane în confruntarea cu insecuritatea alimentară. Criza climatică alimentează o creștere a conflictelor și a migrației, precum și o retorică politică de excludere, anti-drepturi, care vizează femeile, refugiații și alte grupuri vulnerabile. Aceste tendințe îngrozitoare – și modalități de a le inversa – sunt prezentate într-un nou raport al UN Women intitulat „ Justiția climatică feministă: un cadru de acțiune”. Raportul arată cum crizele din întreaga lume, de la inegalitatea economică la blocaj geopolitic, sunt amplificate de schimbările climatice și au un impact disproporționat asupra femeilor și fetelor, solicitându-se o viziune clară a justiției climatice feministe care să integreze drepturile femeilor în lupta globală împotriva catastrofei de mediu. Viziunea pentru justiția climatică feministă este o lume în care toată lumea se poate bucura de întreaga gamă a drepturilor omului, fără discriminare și să înflorească pe o planetă sănătoasă și durabilă. Raportul „descompune” această viziune în cei patru „R”:
- Recunoașterea drepturilor femeilor, a muncii și a cunoștințelor – Politicile trebuie să recunoască faptul că femeile pot oferi cunoștințe și expertiză unice – inclusiv în rândul populațiilor indigene, rurale și tinere – care pot fi folosite pentru a sprijini o acțiune eficientă în domeniul schimbărilor climatice. Femeile și fetele din întreaga lume au fost în fruntea activismului climatic și au folosit o varietate de metode pentru a proteja mediul și a respinge proiectele de extracție dăunătoare. Femeile fermier au format, de asemenea, cooperative și grupuri pentru a-și împărți volumul de muncă și pentru a-și crește productivitatea și veniturile. Politicile ar trebui să se bazeze pe aceste succese, recunoscând totodată că femeile își asumă responsabilități disproporționate de îngrijire, au mai puține resurse economice decât bărbații și au niveluri mai scăzute de alfabetizare și acces la tehnologie. Aceste inegalități sunt agravate de schimbările climatice. Fetele sunt mai predispuse să abandoneze școala în zonele predispuse la secetă. Guvernele trebuie să se asigure că nevoile și drepturile femeilor și fetelor sunt integrate în politicile privind răspunsul la dezastre, violența bazată pe gen, producția de alimente, economia, discriminarea socială și alte subiecte care se intersectează cu criza climatică.
- Redistribuirea resurselor economice – Inversarea schimbărilor climatice va necesita îndepărtarea resurselor de la activitățile extractive și dăunătoare mediului și către cele care acordă prioritate îngrijirii oamenilor și a planetei, se arată în raport. Politicile trebuie să garanteze că tranziția către o economie verde ajută femeile în accesul la oportunități de angajare, terenuri, educație și tehnologie. Sistemele de protecție socială finanțate din fonduri publice ar trebui să susțină bunăstarea economică și socială a femeilor și fetelor și reziliența acestora la schimbările climatice. De exemplu, programele alimentare din școli nu numai că pot atenua o parte din munca de îngrijire neremunerată a femeilor prin furnizarea copiilor cu alimente hrănitoare, dar pot sprijini și mai mult politica climatică feministă prin aprovizionarea cu mese de la fermiere la scară mică, prietenoase cu mediul.
- Reprezentarea vocilor femeilor – Femeile apărătoare ale drepturilor omului, grupurile feministe și alte persoane care susțin o abordare sensibilă la gen a schimbărilor climatice trebuie să fie integrate în elaborarea politicilor de mediu la toate nivelurile. În timp ce participarea femeilor în delegațiile naționale la conferințele COP ONU privind schimbările climatice a crescut de la 30 la 35% din 2012 până în 2022, proporția delegațiilor conduse de femei a scăzut ușor de la 21 la 20% în aceeași perioadă. Un exemplu promițător dat în raport este La Via Campesina, o organizație globală care reprezintă aproximativ 200 de milioane de fermieri, muncitori rurali și țărani. Femeile și persoanele cu identități de gen diverse au înființat o Adunare a Femeilor în cadrul organizației care lucrează pentru a asigura paritatea de gen, integrează o abordare bazată pe gen a cerințelor grupului și le împuternicește în luarea deciziilor privind sistemele alimentare și climă la fiecare nivel, de la comunităților locale către sistemul ONU.
- Repararea inegalităților și a nedreptăților istorice – Angajamentele financiare pentru combaterea schimbărilor climatice trebuie să se concentreze asupra oamenilor și țărilor cele mai expuse riscului. Răspunsul la criza climatică va necesita abordarea inegalităților existente și a nedreptăților istorice. Un exemplu este problema datoriei climatice: faptul că, din 1850, țările din nordul global au fost responsabile pentru 92% din emisiile în exces ale lumii. Pentru a aborda acest dezechilibru, raportul solicită țărilor bogate să își îndeplinească angajamentele de a finanța programele climatice și să se asigure că fondurile sunt direcționate către țările cele mai vulnerabile și organizațiile de femei de la bază. Deși la conferința COP din 2022 s-a convenit asupra unui fond pentru pierderi și daune, contribuțiile sunt voluntare și nu a fost stabilit niciun mecanism care să oblige țările bogate să răspundă pentru daunele istorice ale mediului și consecințele acesteia, cum ar fi pierderea de terenuri, locuințe și culturi. din cauza fenomenelor meteorologice extreme. Cu toate acestea, despăgubirile financiare reprezintă doar o parte a programului: țările bogate trebuie, de asemenea, să găsească răspunsuri pentru consecințele non-economice ale schimbărilor climatice.
Ce este o societate bazată pe îngrijirea familiei?
Lumea se confruntă cu două crize aparent distincte, dar profund împletite, ale căror legături sunt adesea trecute cu vederea în discuțiile climatice. Prima criză se concentrează în jurul distribuției neobservate și inegale a muncii de îngrijire a familiei neremunerate, suportate în primul rând de femei și fete. A doua este urgența climatică ce se profilează, caracterizată prin creșterea temperaturilor și nevoia urgentă de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. Deși aceste crize pot părea fără legătură, ele sunt indisolubil legate, cerând atenția și acțiunea noastră colectivă. Cea de-a 66-a Comisie pentru Statutul Femeii (2022) a tras un semnal de alarmă avertizând că „resursele naturale și ecosistemele și munca femeilor sunt tratate ca fiind infinite și sunt subevaluate în parametrii actuali ai creșterii economice, cum ar fi PIB-ul, în ciuda faptului că sunt esențiale pentru toate economiile și bunăstarea generațiilor prezente și viitoare și a planetei”. În cadrul acestui instantaneu complex, conceptul de societate bazată pe îngrijire apare ca o alternativă presantă la modelul economic și de dezvoltare actual bazat pe extracția și exploatarea resurselor naturale, a combustibililor fosili și a vieților umane. Ea subliniază rolul crucial al îngrijirii atât pentru oameni, cât și pentru planetă. Recunoașterea valorii de neînlocuit a îngrijirii este esențială, la fel ca și abordarea sarcinii inegale de îngrijire pe care femeile și fetele o suportă în prezent și tot mai mult pe fondul urgenței climatice. Asigurarea îngrijirii ar trebui să fie o responsabilitate comună care implică statul, piețele, comunitățile și familiile.
Societatea bazată pe îngrijire sau grija pentru oameni și planetă
Impactul crizelor nu este neutru din punct de vedere al genului. Conflictele prelungite și impactul accelerat al schimbărilor climatice au crescut cererile de îngrijire pentru femei și fete. Când aceste solicitări cresc, iar sistemele publice nu sunt în măsură să facă față presiunii crescute, femeile și fetele absorb cea mai mare parte a muncii de îngrijire. Munca bazată pe îngrijire, un bun public vital, susține bunăstarea și o economie înfloritoare și durabilă. Obiectivul de dezvoltare durabilă 5.4 urmărește să pună în valoare îngrijirea neremunerată și munca domestică, să promoveze responsabilitățile comune în cadrul gospodăriilor și să ofere servicii esențiale și protecție socială. Cu toate acestea, femeile și fetele din întreaga lume suportă o parte disproporționată din munca de îngrijire care este neremunerată, nerecunoscută și subevaluată.
Cum intensifică schimbările climatice criza femeilor de îngrijire a familiei și gospodăriei
Degradarea mediului și urgența climatică globală intensifică criza globală de îngrijire. Persoanele cu mai puține resurse, inclusiv femeile indigene, minoritățile etnice, cele care trăiesc cu dizabilități și cu HIV, femeile de ascendență africană și persoanele LGBTIQ+ din statele în curs de dezvoltare și micile state insulare în curs de dezvoltare pot fi afectate în mod deosebit de puternic de aceste crize agravate. Femeile și fetele cheltuiesc deja în medie de trei ori mai mult pentru munca de îngrijire casnică decât bărbații și băieții. Schimbările climatice amplifică și mai mult sarcina inegală a femeilor și fetelor de îngrijire neremunerată și treburile casnice.
Femeile suportă greul deficitului de apă
Femeile și fetele, în special cele care trăiesc în zonele rurale, care sunt responsabile pentru gestionarea resurselor și conducerea gospodăriilor, sunt deosebit de vulnerabile la șocurile climatice. Femeile și fetele sunt cel mai afectate de furnizarea precară a apei de băut, de gătit și de canalizare pentru familiile lor. Aproximativ 1,8 miliarde de oameni din întreaga lume se bazează pe apa potabilă din surse aflate în afara locuinței, iar femeile și fetele sunt responsabile pentru colectarea apei în șapte din zece gospodării fără apă în incintă. Schimbările climatice au un impact semnificativ asupra resurselor de apă din întreaga lume. Secetele devin din ce în ce mai frecvente și mai severe, în timp ce „tiparele” de precipitații devin din ce în ce mai imprevizibile. Aproximativ 10% din populația feminină a lumii, adică 380 de milioane de femei și fete, trăiește în zone care se confruntă cu stres hidric ridicat sau critic, o cifră care se estimează că va ajunge la 647 de milioane până în 2050. În timpul secetei, femeile și fetele stau la cozi lungi și merg pe distanțe și mai lungi pentru a colecta apă pentru familiile lor. În Irak, femeile petrec până la trei ore pe zi colectând apă. În India, femeile și fetele petrec mai mult de 50 de minute pe zi colectând apă, comparativ cu cele patru minute ale bărbaților și băieților.
Secetele adâncesc insecuritatea alimentară pentru femei
Femeile se confruntă, de asemenea, cu o insecuritate alimentară mai mare decât bărbații. Când există deficit de alimente, este obișnuit ca bărbații și băieții să fie hrăniți primii, iar femeile mănâncă ultimele și mai puțin. Secetele obligă multe femei și fete să facă agricultură de subzistență și activități care le măresc volumul de muncă pe măsură ce se luptă pentru a-și asigura hrana suficientă pentru familiile lor.
Șocurile climatice cresc munca neremunerată în domeniul sănătății pentru femei și fete
O creștere a bolilor legate de criza climatică are un impact disproporționat asupra sarcinii de îngrijire a familiei pentru femei și fete. Un studiu efectuat în Delhi, India și Dhaka, Bangladesh, a arătat că femeile au petrecut în medie o oră suplimentară pe zi pentru munca de îngrijire atunci când un membru al familiei lor suferea de o boală legată de climă, cum ar fi o boală transmisă de apă din cauza ploilor torenţiale. Femeile însărcinate se confruntă cu un risc crescut de complicații, inclusiv pierderea sarcinii, legat de secetă și deficit de alimente.
Femeile, „salvatori neplătiți ai sustenabilității”
Din punct de vedere istoric, femeile și fetele au suportat activități de atenuare a schimbărilor climatice, cum ar fi gestionarea deșeurilor, reîmpădurirea și reabilitarea terenurilor. Pe măsură ce crizele climatice continuă să crească, povara îngrijirii mediului a crescut și mai mult inegalitățile de gen și numărul de ore pe care femeile și fetele le petrec pentru îngrijirea planetei. Femeile sunt în fruntea eforturilor de justiție climatică și durabilitate, în parte pentru că accesul la un mediu sigur, curat, sănătos și durabil este o chestiune de viață sau de moarte pentru familiile lor. Multe femei se angajează în acțiunile climatice, deoarece consideră că este esențial să își îndeplinească rolul de îngrijitori primari ai comunităților lor. În ciuda rolului cheie al femeilor în abordarea impactului schimbărilor climatice, femeile apărători ai drepturilor omului se confruntă cu o creștere a violenței bazate pe gen și a feminicidelor. În 2022, cel puțin 401 apărători ai drepturilor omului au fost uciși, majoritatea în America Latină, iar 17% erau femei. Femeile se confruntă, de asemenea, cu rezistență în cadrul comunităților lor indigene, care le acuză că pierd timpul cu activism și se confruntă cu defăimări, amenințări și atacuri fizice .
Accelerarea abilitării economice a femeilor
Investiția în femei aduce beneficii atât femeilor, cât și societății în ansamblu. Cu toate acestea, la ritmul actual al investițiilor, peste 340 de milioane de femei și fete vor trăi în continuare într-o sărăcie extremă până în 2030. Niciodată nu a fost mai urgent să promovăm autonomizarea economică a femeilor, așa cum este marcat și de tema din 2024 pentru Ziua Internațională a Femeii „Investiți în femei: Accelerați progresul!”.
‣ Cinci condiții pentru a accelera abilitarea economică a femeilor
Lumea are nevoie de încă 360 de miliarde USD pe an pentru ca țările în curs de dezvoltare să abordeze egalitatea de gen în cadrul Obiectivelor de dezvoltare durabilă. Și, în timp ce creșterea cotei femeilor de active și finanțare este vitală pentru împuternicirea lor economică, la fel de importantă este construirea de instituții care promovează investițiile publice în bunuri sociale și dezvoltarea durabilă.
- Resurse – Conectarea femeilor cu resurse financiare le poate ajuta să își îndeplinească nevoile de bază și să înceapă sau să dezvolte afaceri. Cu toate acestea, se estimează că microîntreprinderile, întreprinderile mici și mijlocii deținute de femei la nivel global sunt subfinanțate cu 1,7 trilioane USD. Reducerea decalajului de creditare pentru întreprinderile mici și mijlocii deținute de femei ar avea ca rezultat o creștere cu 12% a veniturilor anuale, în medie, până în 2030. Pe lângă resursele financiare, femeile au nevoie de acces la pământ, informații, tehnologie și resurse naturale. În 2022, 2,7 miliarde de oameni încă nu aveau acces la internet, ceea ce este fundamental pentru a obține un loc de muncă sau pentru a începe o afacere. Femeile sunt, de asemenea, mai puțin probabil decât bărbații să dețină sau să aibă drepturi asupra terenurilor agricole în 87% dintre țările în care sunt disponibile date, în ciuda faptului că mai mult de o treime dintre femeile care lucrează sunt angajate în industriile agricole. Atunci când femeile au drepturi egale de a accesa, deține și utiliza resurse, ele pot investi în ele prin îmbunătățirea bunăstării lor, educația, lansarea unei afaceri sau exercitarea agenției asupra veniturilor lor pentru a construi o societate care funcționează pentru ele. De exemplu, în multe contexte, abilitarea economică a femeilor reduce violența bazată pe gen, crește participarea și conducerea politică și socială și facilitează reducerea riscului de dezastre.
- Locuri de muncă – Când femeile prosperă în lumea muncii, ele sunt mai bine poziționate pentru a-și exercita funcția și a-și realiza drepturile. Dar nu orice loc de muncă va funcționa: munca trebuie să fie productivă și în condiții de libertate, echitate, securitate și demnitate. Cu toate acestea, aproape 60% din locurile de muncă ale femeilor la nivel global se află în economia informală, iar în țările cu venituri mici, aceasta este mai mult de 90%. Și chiar și atunci când femeile au locuri de muncă, sunt plătite cu 80 de cenți pentru fiecare dolar câștigat de bărbați, în medie, și chiar mai puțin pentru unii, inclusiv femeile de culoare și mamele. Inegalitatea de gen numai în ceea ce privește veniturile costă lumea de peste două ori valoarea PIB-ului global în ceea ce privește bogăția capitalului uman. Măsuri precum transparența salariilor, remunerarea egală pentru o muncă de valoare egală și accesul la servicii de îngrijire pot contribui la reducerea diferențelor de remunerare între femei și bărbați, ceea ce duce la egalitatea de gen la locul de muncă. Creșterea participării semnificative a femeilor în sectoarele în care acestea sunt în prezent subreprezentate, inclusiv în știință, tehnologie și inginerie este esențială pentru abilitarea lor. Lumea ar putea vedea o creștere cu 20% a PIB-ului prin eliminarea decalajelor de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă. În plus, atunci când femeile antreprenoare au succes, pot crea locuri de muncă și pot stimula inovația.
- Timp – Toată lumea are nevoie de îngrijire în timpul vieții. Organizarea socială existentă a îngrijirii reflectă inegalități profunde de statut și putere și adesea exploatează munca femeilor și fetelor. În medie, femeile petrec de trei ori mai mult timp pentru îngrijirea neremunerată și munca domestică decât bărbații. Disparitățile de gen în munca de îngrijire neremunerată sunt un motor profund al inegalității, limitând timpul și oportunitățile femeilor și fetelor pentru educație, muncă decentă plătită, viață publică, odihnă și petrecerea timpului liber. Munca de îngrijire rămâne subevaluată și neplătită. Valoarea monetară a muncii de îngrijire neremunerată a femeilor la nivel global este de cel puțin 10,8 trilioane USD anual, de trei ori dimensiunea industriei tehnologice din lume. Investiția pentru transformarea sistemelor de îngrijire este un triplu câștig: le permite femeilor să-și recupereze timpul, creând în același timp locuri de muncă în sectorul de îngrijire și sporind accesul la serviciile de îngrijire pentru cei care au nevoie de ele. Se estimează că eliminarea decalajelor existente în serviciile de îngrijire și extinderea programelor de muncă decentă ar crea aproape 300 de milioane de locuri de muncă până în 2035. Atunci când accesul la îngrijire este considerat un drept, iar responsabilitatea este împărțită cu statul prin furnizarea de bunuri și servicii publice, iar cu sectorul privat prin sprijin, cum ar fi concediul de maternitate și facilitățile de îngrijire a copilului, femeile au posibilitatea să participe pe piața formală a muncii folosindu-și timpul pentru a genera venituri.
- Securitate – Femeile se confruntă cu numeroase amenințări la adresa securității lor, inclusiv violența bazată pe gen, conflictele, insecuritatea alimentară și lipsa protecției sociale. Violența la domiciliu sau la locul de muncă reprezintă o încălcare a drepturilor femeilor și împiedică participarea lor economică. Costul global al violenței împotriva femeilor este estimat la cel puțin 1,5 trilioane USD sau aproximativ 2% din produsul intern brut global. Numărul de femei și fete care trăiesc în țările afectate de conflicte a ajuns la 614 milioane în 2022, cu 50% mai mare decât numărul din 2017. Astfel de crize pot exacerba disparitățile economice preexistente, cum ar fi ponderea disproporționată a femeilor din munca de îngrijire neremunerată. Crizele adâncesc și inegalitățile în rândul femeilor; de exemplu, femeile migrante au șanse de două ori mai mari de a suferi violență decât non-migrantele. Cercetările sugerează că sistemele de protecție socială sensibile la gen pot reduce ratele mortalității în rândul femeilor, demonstrând legăturile dintre abilitarea economică și securitate. Indiferent de forma pe care o ia, nesiguranța împiedică împuternicirea economică a femeilor, le aruncă în sărăcie și le împiedică să-și realizeze drepturile și potențialul. Este esențial ca diverse părți interesate și implicate în acest proces să se reunească, inclusiv cele din sectorul privat, și să conteste normele sociale care apreciază femeile ca fiind inferioare bărbaților ca actori economici.
- Drepturi – Drepturile omului sunt esențiale pentru abilitarea economică a femeilor. Sistemele economice nedrepte și patriarhale perpetuează inegalitatea de gen, iar normele sociale discriminatorii stau în calea accesului femeilor la informații, rețele, locuri de muncă și bunuri. La nivel global, în medie, femeile au doar 77% din drepturile legale de care se bucură bărbații. Strategiile cheie de promovare a drepturilor femeilor în contextul împuternicirii economice includ adoptarea de legi și politici care sprijină abilitarea economică a femeilor și abrogarea legilor și cadrelor juridice discriminatorii. Deși valoarea intrinsecă a împuternicirii economice a femeilor este recunoscută, ar fi, de asemenea, important să ținem cont de costurile mari ale constrângerilor asupra abilitării economice a femeilor asupra societăților și economiilor. Sunt necesare protecția și sprijinul pentru femeile apărătoare ale drepturilor omului și responsabilitatea pentru abuzurile drepturilor omului. Acest lucru necesită documentarea abuzurilor drepturilor femeilor, colectarea de date dezagregate pe sexe și dezvoltarea parteneriatelor pentru programe comune de advocacy. Este necesar să se dezvolte și să se implementeze mecanisme de responsabilitate pentru a proteja drepturile femeilor și pentru a se asigura că vocea femeilor este amplificată în toate spațiile de luare a deciziilor.
Concluzie
Ziua Internațională a Femeii reprezintă o singură șansă într-un an de a reaminti guvernelor, companiilor și tuturor celor implicați în parcursul benefic al femeilor să ia măsuri pentru a atinge cu adevărat drepturile omului. Tocmai de aceea, de Ziua Internațională a Femeii (și nu numai), trebuie să ne amintim faptul că atât timp cât o femeie se confruntă cu discriminarea, hărțuirea, inegalitatea sau opresiunea, toți o facem. Pentru că uneori trebuie să ne amintim că nu suntem singuri. Între experiența personală și titlurile publice, se poate simți că nu ne apropiem prea mult de egalitatea de gen sau că este prea copleșitor (și epuizant) să continuăm să provocăm normele sociale. Poate că ne-am săturat să ducem aceeași luptă an de an, dar Ziua Internațională a Femeii este o modalitate excelentă de a ne reinspira sau de a ne revigora și de a ne aminti că există milioane de femei care ne stau alături și că toate se confruntă – și câștigă – aceleași bătălii.
Autor: Alina Andrei, RADOR
