Context
Scriitorul și publicistul Heinrich Mann s-a născut pe 27 martie 1871, la Lübeck, Germania și a trecut la cele veșnice pe data de 12 martie 1950, în Santa Monica, Statele Unite ale Americii. Heinrich Mann a rămas în istorie datorită scrierilor sale cu caracter politic, îndreptate împotriva autoritarismului și dictaturii. Mann a fost un promotor al democrației, în sensul acelor vremuri. El a declanșat campanii politice împotriva Kaiserului Willihem al II-lea.
Viața și opera
Heinrich Mann a debutat în publicistică în timpul tinereții. Inițial, Heinrich Mann a câștigat primii săi bani din vânzarea grânelor, care i-au adus un trai prosper și l-au determinat să se mute în Berlin. Primele sale scrieri au fost populare în Franța, mai degrabă în Germania. El a debutat cu o colecție de nuvele prin care critica și caricturiza decadența societății în care trăia. Printre scrierile sale, amintim: Im Schlaraffenland (1900), Profesor Unrat (1905), Der blaue Engel (îngerul decăzut) (1928) , Conducătorul (1925). Scrierile sale de după 1900, se centrează pe vanitate, dorința pentru putere și lipsa de compasiune pentru oameni.
Perspectiva sa democratică a fost descrisă în eseiul „Geist und Tat”, prin care critică propaganda imperială germană și îndoctrinarea pe criterii militare a populației. În timpul Primul Război Mondial, Heinrich Mann a militat pentru democrația occidentală, prin publicarea unui eseu în 1915, inspirat din ideile transmise de „Émile Zola”. Ideile sale au condus la ceartă publică cu fratele său, Thomas Mann, care s-a plasat în tabăra naționalistă germană și a militat pentru superioritatea culturii germane în fața celei franceze. În lucrarea ‘Betrachtungen eines Unpolitischen” Thomas Mann l-a caracterizat pe fratele său drept, superficial și lipsit de originalitate. Cearta dintre cei doi s-a stins în momentul în care Thomas Mann a început să militeze pentru democrație, în detrimentul autoritarismului.
La începutul anilor 30, Herinch Mann a adoptat o latură radicală în orientarile sale politice și a sprijinit ideile transmise de comunismul sovietic. Acest lucru s-a datorat opoziției pe care Heinrich Mann a manifestat-o față de Adolf Hitler. Promovarea ideilor sovietice au dus la dispariția prestigiului său de intelectual în mediul academic german. Lucrările sale au fost interzise și ulterior a fost popularizate în Germania Democratică a perioadei postbelice.
La începutul anilor 20, Heinrich Mann a fost inspirat de apropierea franco-germană și de personalitatea lui Gustav Streemann. În momentul în care Germania și Franța au semnat tratatul de la Lucarno, în 1925, Heinrich Mann a militat pentru „Statele Unite ale Europei”, conform proiectul promovat de Richard Coudenhove-Kalergi. În 1924, Henrich Mann a publicat eseul intitulat „V.S.E”, prin care reproducea proiectul politic al lui Kalergi și propunea ca „motorul acestui proiect să fie relația franco-germană. Ultimul eseu publicat de Heinrich Mann, înainte de fugi în exil în Franța, a fost intitulat „Das Bekenntnis zum Übernationalen’ ( Confesiuni Supranationaliste, 1932). Din 1932, Heinrich Mann a trăit în orașul Nice, unde a publicat scrieri împotriva nazismului. În momentul în care Franța a capitulat în fața Germaniei, în 1940, Heinrich Mann a fugit în Statele Unite ale Americii, în Santa Monica. Nouă ani mai târziu, Mann a fost invitat să devină președintele Academiei de Arte din Germania de Est. El a acceptat această funcție dar a trecut la cele veșnice în exil, în 1950, înainte să se poată întoarce în Germania.
Momentul în care Heinrich Mann a alunecat către ideile sovietice s-a datorat și curentului ideologic pe care Uniunea Sovietică l-a propagat către Vest. Alunecarea către „democrația” populară sovietică nu a fost specifică doar intelectualității franceze, ci și altor intelectuali de prestigiu de vestul Europei.
Autor: Alexandru Balaci
*
Bibliografie
https://sites.google.com/site/germanliterature/20th-century/heinrich-mann
https://www.britannica.com/biography/Heinrich-Mann
https://nemira.ro/heinrich-mann
RADOR – 12 martie
